| Angel31 a întrebat:

Salut TPU,

Sunt intr-o relatie de 1 an si 5 luni, mai nou prietena mea a fost diagnosticata cu epilepsie GM, din ce am citit pana acum m-am ingrozit. Ce ma sfatuiti sa fac in continuare? Eu imi doresc foarte mult un copil si sunt foarte constient ca nu se poate, inca un suflet chinuit chiar nu vreau. Va rog sa fiti cat mai obiectivi, cunosc indeajuns repercursiunile indiferent de decizie. Nu incercati sa ma linistiti cu fraze de genul: "Se trateaza cu tratament pe termen lung... bla bla", singura celula din corpul uman ce se regenereaza este celula hepatica. Va rog sa fiti sinceri si sa oferiti un sfat. Sunt foarte bulversat momentan si chiar nu pot cantarii situatia...

Va multumesc.

Răspuns Câştigător
| Zazu a răspuns:

Am inceput sa scriu, am recitit si m-am gandit ca nu avea rost sa te ametesc.Acum vreau sa te intreb clar! Stii consecintele,nu are rost sa le explic,tratamentul este foarte agresiv,uneori coincide cu acelasi tratament medicamentos ca si in schizofrenie care duce pierderi de memorie,scaderea libidoului,depresii grave,delir e.t.c.
Trebuie sa fii concis,esti dispus sau nu? Sunt asa de clara pentru ca stii care sunt consecintele,grija unei bolnav permanent,a unui copil,a unei vieti bulversate continuu.
Dar te mai intreb un lucru! Daca aceasta boala aparea pe parcursul casatoriei ai fi renuntat la sotie si copil,ai fi cautat o solutie ca sa iesi din asta,ai fi cautat pe altcineva cu care sa iti refaci viata? daca da, atunci renunta, nu te condamna nimeni.Crde ca te sperie faptul ca vei avea langa tine un om bolnav tot timpul,te sperie necunoscutul, incertitudinea, viata bulversata pe care o sa o ai.Decizia este a ta, cantereste-o bine, viata ta iti apartine si nimeni nu te condamna.Ar fi fost mai grav daca stiai, daca aveai copilul si apoi te-ai fi luat cu mainile de par.Sunt persoane care au antecedente de schizofrenie in familie, inconstientii sunt cei care fac copilul si apoi il reneaga,pe el,viata si familia.Din punctul meu de vedere, epilepsia si schizofrenia(mai sunt si altele) sunt responsabilitati foarte mari, daca nu crezi ca le poti asimila mai bine renunta.

14 răspunsuri:
| ExistaMosCraciun a răspuns:

@Angel31, asta nu este o decizie pe care sa o poti lua intr-o secunda, degeaba incerci sa te decizi repede, iar bulversarea ta este normala...din pacate, este o decizie pe care numai tu o poti lua.

| Alissya_4251 a răspuns:

Din ce povestesti mie mi se pare ca tie iti este cel mai frica de faptul ca la un momendat nu vei mai suporta si vei fi tentat sa o parasestisad sau poate te gandesti la cum ar fi fost de acum inainte daca ea ar fi fost sanatoasa. Avand in vedere ca ai aflat de 5 zile de diagnostic nu inteleg de ce te gandesti atat de repede la posibilitatea despartirii. Tu trebuie sa fii in aceste momente sprijinul ei! Gandeste-te la cum se simte ea daca tu esti atat de bulversat. Momentan nu e cazul sa-ti faci rau singur gandindute la ceea ce ai pierdut. Este mult prea devreme pentru astfel de ganduri. Nu fi asa de egoist. In perioada aceasta toata atentia si grija si speranta ta ar trebui sa fie indreptate numai spre ea, spre fata care a fost atata timp alaturi de tine. Nu o dezamagi in aceste momente, fii putermic pentru ea! Va aprecia mult asta din partea ta.
Mult succes!

| Alissya_4251 a răspuns:

Sa stii ca m`am interesat despre aceasta boala,in sensul ca am inceput sa citesc mai multe despre ea pe internet. Este intr`adevar ceva foarte grav ce trebuie tratat cu multa seriozitate. In legatura cu ceea ce te priveste pe tine, imi dai impresia ca vrei sa incetezi relatia cu ea,dar in asa fel in cat sa nu o faci sa sufere. Te anunt ca asa ceva nu este posibilstraight face Sunt constienta de faptul ca iti este extrem de greu. Cred ca ar trebui sa consulti un psiholog pentru ca el iti poate da mai multe sfaturi si te poate ajuta sa treci mai usor prin aceste clipe grele. Daca vei lua decizia de a intrerupe relatia cu ea, aceasta nu trebuie sa vina in urma problemelor ei, in sensul ca nu mi se pare corect sa te desparti de ea(chiar si cu angajamentul de a avea grija de ea in continuare) din pricina aceste boli. Ea nu este vinovata pentru ca are acest diagnostic deja pus. Asta i se poate intampla oricui, nu depinde de vointa nimanui. Daca ai intrerupe relatia cu ea, atunci motivul ar trebui sa fie unul legat de ceva ce te deranjeaza la ea, neintelegeri, nu de ceva involuntar si care este de neopritstraight face Situatia nu este de nesuportat numai pentru tine. Acesta boala intr`adevar nu o afecteaza numai pe ea, ci si pe cei din jur. Simptomele bolii sunt de asa natura incat nu pot fi ignorate, din contra sunt greu de suportat pentru orice om(nu doar pentru cei apropiati ei)
Nu actiona ca si cand esti inlantuit si fara sansa de scapare din aceasta situatie. Tu trebuie sa fii stapan pe tine!

| Alissya_4251 a răspuns:

Pentru hipocalcemie poti face tratamente. Exista tratamente de lunga durata(pastile), dar poti face si injectii cu ioni de calciu.
Sunt de acord cu tine, nu este posibil ca nimeni din familie sa nu fi stiut de boala ei. Era dreptul tau de a stii situatia! Intr`un fel ai fost nedreptatit.
Sau chiar daca niciodata nu ar fi mers la un doctor pentru investigatii, presupun ca simptomele acestei boli s`ar fi vazut si macar o banuiala trebuia sa existe:-s
Inlegatura cu parintii tai, nu ai de ce sa te plangi deoarece ei au avut grija de tine inca de cand te`ai nascut, iar acum este datoria ta de fiu sa le multumesti pentru tot ce au facut pentru tine.
Crede-ma ca un om poate rezista la mult mai multe. Nu este usor ceea ce ti se intampla, nimeni nu merita asa ceva. Trebuie sa-ti faci timp pentru persoanele dragi tie. Discuta situatia cu ei si spune-le parintilor tai despre prietena ta si ei despre parintii tai.Cu siguranta te vor intelege.

| EstiFericitaSauTrista a răspuns:

O iubesti cu adevarat?
Sustine-o pana la capat, totusi eu as zice sa risti cu copilul daca vrei sa al unul al tau cu persoana iubita.

| Angel31 explică:

Am discutat foarte mult, momentan nu este un moment propice pentru discutii aprinse, din ceea ce am citit si am aflat de la medici poate devenii depresiva si automat apar tentatiile de suicid. Este vorba de epilepsia generalizată (grand mal GM), daca vrei sa aflii cat de cat ce inseamna ceva documentatie ai aici -> http://www.24-ore.ro/....../index.php Nu inteleg de ce nu a fost descoperita pana acum... posibil ca mama ei sa stie si sa imi fi ascuns acest aspect, lucru ce va agrava foarte mult situatia.

| Angel31 explică:

In situatia de fata am sa te intreb eu, oare merita sa se chinuie acest copil atata timp cat parinti sunt constienti ca se va naste epileptic? Merita sa sacrifice acea fiinta doar pentru simplul fapt ca unul din parinti iti doreste acest copil? Sa luam in calcul ca vor fi mai mult de 3 suflete chinuite. Da intr-adevar sunt atasat de ea, in ce masura o iubesc este foarte greu de spus, in urma depresiei suferite din relatia precedenta am fost mai retinut in ceea ce priveste incredere, atasament fata de persoana de langa mine. Simt ca se rupe inima in mine daca o voi parasi si in acelasi timp ma gandesc ce se va intampla daca voi ceda psihic. Aici este marea mea dilema. Un control medical? Da, am facut si sunt constient ca sunt pasibil de infarc oricand. Cat despre starea mea psihica nu pot spune prea multe.

| Angel31 explică:

@Nyx, apreciez foarte mult raspunsul tau. Asa este si greseala mea este ca am uitat sa specific ca diagnosticul a fost puas acum 5 zile. Nu vreau sa dramatizez acest subiect ci pur si simplu cateva pareri ma pot ajuta sa decid ceea ce voi face. Nu au fost multe evenimente importante in acest timp, dar totusi parca ma simt vinovat sa o parasesc. Vreau doar o viata normala cu bune si rele, stiu ce inseamna sa te chinui, stiu ce inseamna sa te sacrifici. Ma sacaie faptul ca indiferet cum inclin balanta m-am simtit vinovat in ambele situatii. Indiferet de decizie voi fi alaturi de ea.

| Angel31 explică:

@Alissya situatia este foarte complicata, ceea ce exprimi tu este vorba de un sacrificiu de care nu sunt sigur daca il pot duce la bun sfarsit. Imi este frica de faptul ca dragostea se va transforma in mila, obligatie. Intradevar eu vad viata cu alti ochi, chiar as vrea sa stiu daca ai fi in locul meu ce decizie ai lua? Sa nu uitam faptul ca nu am ajuns sa ne cunoastem atat de bine incat sa trantim piciorul in prag si sa ne sacrificam. Oricum parerile sunt impartite in asa fel incat balanta nu se inclina. Decizia de moment pe care am luat-o este sa merg la un psiholog pentru o perioada. Va multumesc foarte mult pentru ajutorul acordat.

| Angel31 explică:

@Alissya, uite cum sta situatia la aceasta ora:
Aseara am aflat ca s-a nascut cu acest sindrom (greu de de crezut ca nimeni din familie nu a fost in cunostinta de cauza).
Acum 2 saptamani tatal meu a suferit un accident stupid de masina (operat si extirpat plaman cu tumora canceroasa).
Azi dimineata aflu ca mama mea a facut pre infarct (acum un an a avut infarct).
Eu de 3 ani nu am avut parte nici macar de o raceala de primavara, nu mai zic de gripa s-au mai stiu eu ce. In urma ultimelor analize am fost diagnosticat cu hipocalcemie.
Acum o ora am venit de la serviciu si urmeaza sa merg la parinti (sunt sofer si am de condus cca 280 Km x2, dus intors) si totusi nu am cedat nervos (inca), ma cam supara inima ce e adevarat.

Oare cat poate rezista un om in asemenea situatie?
Oare unde sa ma impart mai intai?
La parinti?
La prietena?

| Angel31 explică:

@Alissya, in urma discutiei cu mama mea sa ales cu un pre infarct, incerc din rasputeri sa ma ascund de ea fara succes, ma prinde ca ii ascund ceva.

@Zazu, prima criza de care stiu a fost acum un an, prin vara, nu am stiut exact cum si ce a fost, am mers pe ideea ca e un simplu lesin. Anul acesta am aflat exact ce criza a fost si nu am vrut sa cred ca e asa ceva, mai repede ma gandeam la o tumora.
Intradevar uita foarte repede ce am vorbit acum 5 minute, am mers pe ideea ca eu am probleme datorita serviciului, lipsei de somn, grijilor. Nu prea puteam sa imi explic durerile ei acute de cap si asa am decis sa mearga la un medic generalist pentru mai multe investigatii. Totusi am avut impresia ca se incerca musamalizarea bolii si in aceasta situatie.
In situatia in care aceasta boala era descoperita dupa casatorie situatia se schimba total indiferent de gravitate, indiferent daca aveam copil s-au nu, mergeam mai departe. Parca ceva ne tot impiedica sa luam aceasta decizie... nu stiu cum sa spun, dar ceva nu se lega. Nu am pierdut, nu am renegat si nici nu am de gand sa fac asa ceva copilului. Imi doresc un copil mai presus de cat orice pe lumea asta. Daca aflam dupa casatorie eventual dupa nasterea copilului ca sufera de acest sindrom din nastere singura persoana vinovata de aceasta greseala a vieti era mama ei.

| Angel31 explică:

Am aflat in proportie de 99, 98% de la diferiti medici ca un copil nascut dintr-un cuplu in care unul din parinti sufera de acest sidrom in proportie de 98% copilul se va naste cu acest sindrom. Relatia noastra din pacate s-a incheiat subit prin interventia mamei sale asupa ei si a mentalitatii ei de foarte mult timp. Am fost luat prin surprindere si nu numai de acest lucru ci si de un ultimatum. In cateva zile sunt fortat sa parasesc actualul domiciliu. Va multumesc din suflet pentru sfaturi si ma simt jenat de faptul ca nu pot cantarii carei persoane sa acord fundita. In concluzie am decis sa nu acord fundita indiferent de repercursiuni.

| Schmuky a răspuns:

Eu sincer nu stiu prea multe despre epilepsia GM, dar indiferent de ce boala are tu trebuie sa vorbesti cu ea...

| Lightrose a răspuns:

Daca o iubesti ramai langa ea.Stii ce e cel mai greu pe lume? Sa fii lasat de greu de persoana iubita! Fii langa ea si nu te gandi sa o lasi pentru ca acum ea are multa nevoie de tine si de iubire.Cat despre copil nu stiu ce sa iti zic, intereseaza-te la doctori!