|

Salutare,am 28 de ani,acum aproximativ o luna am intalnit o fata divortata cu un copil,ne intelegem foarte bine,este exact genul de fata pe care mi-o doream, le-am spus si parintilor de ea, nici nu au vrut sa auda,"sa cresti tu copilu lu altul, poate te urmareste fostul ei sot si te bate" si tot din astea.Eu nu vreau sa ma despart de aceasta fata dar nici nu as vrea sa ma cert cu ai mei.

44 Raportează Evaluează
Răspuns Câştigător
| a răspuns:

Cresc copilul sotiei de la 11 ani. Acu are 25 si tot copilul meu este, e student afara si am mare grija de el orice-ar fi. Copii care si-au dat cu parerea pe-aici trebuie sa mai creasca. Valorile pe care le demonstrezi tu aici sunt inestimabile, vei vedea ca vei construi un raport minunat cu el si va deveni chiar mai important decat familia care vrea sa te desparta de ei. Stima si respect.

Răspuns Apreciat de Editori
| a răspuns:

Să ai copil nu e handicap, daca s-a intamplat, aia e, nu poti sa desparti mama de copil. Tatal copilului nu ar trebui sa aiba treaba cu tine. Stiu N de familii divortate (parintii unor prieteni) care si-au refacut viata. Nu vad problema in toate astea. E un sufletel si sa cresti fara tata nu e usor, eu zic sa te imprietenesti cu copilul si chiar daca tu si fata nu ajungeti sa va petreceti restul vietii impreuna macar copilul poate vedea in tine un exemplu, un om bun. E subiectiva treaba.
Problema cu parintii tai, iarta-ma ca iti zic, dar par foarte egoisti. Presupun ca ei isi imagineaza "vai nu e nepotul meu, e nepotul altora, vai de mine, nu o sa am nepot de fiu". O prostie din punctul meu de vedere. Cat despre faza cu bataia, sa fim seriosi laughing astea sunt SF-uri. Cazuri extreme exista, dar sunt rare, ai tai vor sa te sperie, nu mai pune botul la ce auzi, nu e viata lor, este viata ta si poti lua decizii pentru tine.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
42 răspunsuri:
| a răspuns:

Ai tai te vor iubi mereu, orice ai face. Daca sunteti o familie normala. Au dreptate totusi pe partea cu copilul lui altul. E aiurea sa cresti copilul lui altul. Daca pe ala nu l-a durut de ea si de cel mic, de ce ai face-o tu? In loc sa faci tu unul in care sa investesti timp si bani, faci altea cu puradelul lui altul. E degeaba. Mai tare ar fi totusi sa te trezesti peste cativa ani ca nu vrea un copilul al tau. Deja are unul. SUnt povesti de genul o gramada. Dar daca pe tine asta te face fericit... Ce sa zic. Succes.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Ca să nu cerți cu ai ai tăi. iei certificatul de naștere pe șest și mergi duduia la sfat. Apoi te muți în chirie cu ea. Și nu vorbești cu părinți ca să nu te cerți cu ei. Că ai deja 28 de ani, și ți se mai scoală, dar vremea ei trece cu viteză.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Copilul nu are nicio vina! Daca va intelegeti ok de ce sa fie copilul un impediment? Cu siguranta veti avea si alti copii si vor creste impreuna, iar cu timpul nici nu vei mai realiza ca nu e copilul tau. Cat priveste parintii tai, vor uita si ei cu timpul. Nimeni nu poate decide ceea ce e mai bine pentru tine! E pacat ca pot gandi asa... daca fata aceasta era copilul lor? ei atunci le-ar fi placut sa gaseasca un sot pentru ea si tata pentru copilas. Nu renunta asa de usor!

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Dar parintii ce ar putea sa spuna? E normal sa zica asta. Nu asculta de ei, cu timpul o sa le treaca zau asa. Doar renunti la fericirea ta pentru ei? Nu.
Iar daca tu te intelegi bine cu acea fata nu renunta la asta, daca te face fericit.
Insa trebuie sa vorbesti foarte mult cu ea inainte, foarte foarte mult. Trebuie sa o cunosti bine, nu doar de o luna. Nu faceti nimic impreuna, de genul acte sau mai stiu eu ce. Vorbiti, comunicati ceva timp luni, ani si apoi va puneti de comun acord ce faceti. Este nevoie de mult timp sa cunosti o persoana.

Vorbiti despre viitor, despre faptul ca vei vrea si tu un copil cu ea (ma gandesc) si despre cum o sa decurga lucrurile.
Chiar daca nu e copilul tau, daca ajungeti sa va intelegeti si nu o sa faci discriminare absolut deloc intre el si un eventual copil al tau, totul o sa fie bine.

Dar acum am zis, comunicati mult timp, doar nu vrei sa te casatoresti de acum. Iar daca in timp vedeti ca sunteti de acord cu totul atunci este totul perfect. Nu ai vrea sa te trezesti peste trei luni ca ii vine nu stiu ce idee legata de copil, de asta este bine sa va cunoasteti bine.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Ce invarte tatal copilului?
mai e in peisaj?

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

E copilul altuia, nu copilul lu' altul? O luna e putin timp sa cunosti pe cineva si situatia e complicata fiindca copilul si binele copilului vor avea mereu prioritate. De asta cred ca se tem parintii tai. Poti sa le spui ca deocamdata e vorba sa va cunoasteti voi doi, sa vedeti ce si cum, pana la urma e cale lunga. Cand vorbesti despre ea scoate in evidenta calitatiile pe care pui tu pret sau pe care pun parintii tai pret. Nu vor sa auda, ok, le respecti parerea si o sa te gandesti la ce au spus eu dar deocamdata tu vrei sa vezi daca ai vreo sansa cu fata asta. Nu te certi cu ei, iti spui parerea ca un adult matur.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Eu nu va inteleg. Zau. Cam pe la ce varsta considerati ca e ok sa taiati naibii cordonul ombilical? La 50?
Trecand peste asta.o luna e nimic. Inca habar nu aveti unul despre altul si din cate se pare de capul vostru.
Eu am un copil vitreg. Nu mi-am pus niciodata problema ca nu vreau sa fiu cu taica-su pentru ca exista acest copil. Iar copilul nu are absolut nici o vina.
Nici alor mei nu le-a convenit cand le-am spus dar le-am explicat fain frumos ca este decizia mea si ca nu vin la ei sa le cer bani de mancare nici pentru mine, nici pentru copilul asta.
Acum maica-mea o sa ii lase o garsoniera mostenire. laughing)))
Timpul trece si totul se rezolva intr-un fel sau altul.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Cu tot respectul, dar se pare că părinții tăi cad în aceeași greșeală pe care mulți o fac. Pun propriile păreri, ambiții și teama de judecata semenilor (nu mai pun la socoteală părerile preconcepute) înaintea propriei tale fericiri.
Dacă simți că este pentru tine, luptă pentru ea. Îți spun din proprie experiență, NU le permite părinților și nimănui să intervină în relațiile tale personale, MAI ALES în aceasta.
Faptul că ea are un copil este subsidiar, ca să nu zic total neimportant. A făcut, probabil, o greșeală, așa cum de multe ori se întâmplă. Principalul este că și-a dat seama de ea și a avut puterea să iasă dintr-o relație probabil toxică, nu s-a complăcut într-o viață ratată alături de un om care nu mai însemna nimic pentru ea. Cred că acest lucru denotă un caracter puternic, cu atât mai mult cu cât la mijloc este și un copil.
Dacă vă simțiți bine împreună, dați-vă o șansă, indiferent ce spun ceilalți, inclusiv părinții. Fericirea ți-o clădești singur, ești major, matur, contează doar cum vă înțelegeți voi doi. Sigur, după o lună de relație este prematur să te gândești la căsătorie, nu vă cunoașteți suficient de bine, dar dacă vă simțiți bine împreună mergeți mai departe. Dacă peste o perioadă veți considera că vă potriviți, că sunteți fericiți împreună și că puteți ține piept greutăților inerente dintr-o căsnicie, că relația voastră se bazează pe sentimente solide, puternice și nu doar pe atracție fizică - căsătoriți-vă și basta. happy
Succes!

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Da, problema de baza este copilul.
Mai exact: cum te acepta pe tine, pe post de tata.
In rest, iubirea trece, parintii se calmeaza, dar tu si copilul nu trebuie sa va dusmaniti, altfel va fi razboi in familie!

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Am n-șpe prieteni care au mușcat-o exact asa. Ghinion în dragoste, relații eșuate, etc. pana când au întâlnit femeia perfectă : cuminte, ascultătoare, căreia ii plăcea tot ceea ce ii plăcea lui, mai pe scurt sufletul pereche. Doar ca ea avea unul sau 2 copii mici, bineînțeles o greșeală din tinerețe, un tata iresponsabil, etc. Familia, prietenii, toți ii spun băiatului sa o lase, ca nu e de el, băiatul se ambiționează și o ia de nevasta.
Apoi, ușor, ușor ea începe sa își arate adevărata personalitate. Nu mai ii plac aceleași lucruri care ii plac partenerului, începe sa aibă chef de cearta, copiii sunt tot ce contează pentru ea.
Băiatul realizează ca a fost păcălit, ca primul ei soț nu a lăsat-o chiar degeaba, ca întotdeauna va ocupa un loc inferior copilului în sufletul partenerei, ca familia cam avea dreptate, dar este prea mândru ca să se întoarcă la ei cu coada între picioare.
Sfatul meu este cam asa: dacă vrei sa fi nefericit câteva luni, desparte-te de ea și pana la urma vei găsi o fata care sa te merite. Dacă vrei sa fi nefericit o viata, după cele câteva luni de miere, fa și tu ca prietenii mei și însoară-te cu ea.
Tu decizi!

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Asta nu e niciodata o idee buna. Mamele single nu stiu ce vor de la viata, sunt usor manipulate, iar tatal real al copilului intotdeauna va ramane in peisaj, fie pentru ea, fie pentru copil.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru Alexandrionelu):

De curiozitate... daca tu ramai singur cu un copil sau doi, sa inteleg ca nu ar trebui sa te ia absolut niciuna de sot, corect?

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Daca si ea munceste si tu nu cresti copilul nimanui, daca ea nu munceste o hranesti si pe ea si copilul ei, doua persoane,dar, daca fata munceste, are salarul ei nu cresti tu nimic, creste el singur, in viitor poti avea si tu copil cu ea, depinde si ce varsta are copil si legatura emotionala, daca ala e gelos te poate si bate, ai grija in ce hora intri

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru sofisis):

Dacă as divorța și as primi custodia copilului, cel mai ptobabil nu mi-ar mai trebui pe nimeni. Și dacă totusi as decide vreodată ca vreau sa îmi refac viata, cert nu nu as încerca să păcălesc pe nimeni, ci m-aș uita doar la femei în aceiași situație, adică divorțate cu un copil.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru Alexandrionelu):

A ok. Deci mamele singure nu au dreptul la barbati fara copii...nu ca nu au dreptul la barbati si atat. Pot avea doar d'astia divortati si cu copii. Am inteles.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru RAY):

Un copil nu are nevoie doar de banii pentru a creste, ci mult mai multe necesități.
De exemplu când vi obosit de la munca și copilul plânge ca vrea atenție ce faci? Îl trimiți de fiecare data la mama-sa? Cine îl duce și îl ia de la grădiniță, cine îl duce în parc, etc. Tot timpul mama lui? Nu prea poți sa fi părinte, chiar și adoptiv, cu jumătate de norma, ori îți asumi toată responsabilitatea, ori nu.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru Alexandrionelu):

Ai si tu dreptate nu neg asta

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru sofisis):

Presupunând ca tu nu ai copii, de ce nu te măriți tu cu un bărbat divorțat cu câțiva copii în custodie, sa vezi dacă îți convine. Aici chiar nu este vorba de nici o diferență între sexe, dar asa cum voi femeile nu vreți sa creșteți copii alteia, asa nu vrem nici noi, bărbații. În numele aceleiași egalități între sexe, avem și noi acest drept, sau?

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru Alexandrionelu):

Pai tocmai de aceea te intreb. Am si copil biologic, am si copil vitreg... so, nu prea se leaga argumentele voastre la mine in cap. Nu numai al tau.
Si am pretentia ca daca divortez sau raman vaduva sa nu dau peste incuiati care sa imi priveasca copiii ca pe niste pietre-n drum happy

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru sofisis):

De ce sa divorțezi? Te-ai saturat sa crești copilul alteia, sau ai realizat ca soțul tău nu mai este cum era înainte de căsătorie, adică te-a cam păcălit? Acum ca ști ce inseamănă sa crești un copil care nu este al tău, ai mai face-o din nou?

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru Alexandrionelu):

Pai nu am zis ca divortez. Am zis DACA. N-ai de unde sa stii niciodata ce iti rezerva viitorul si cum se schimba lucrurile si oamenii. Daca isi trage o amanta de exemplu sau daca dezvolta vreo pasiune infocata pentru alcool sau mai stiu eu ce? Ce fac? Accept de dragul de a sta maritata?
Da. As mai face-o din nou. Nu are absolut nici o legatura un eventual ( nedorit bineinteles) esec al casniciei mele cu copiii...indiferent ca sunt biologici sau nu.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru sofisis):

Nu cred ca te-ai gândit direct la ce posibilități ai dacă divorțezi de bine ce îți este acasă. Nimeni nu se gândește la divorț când se afla într-o căsnicie fericită. Îmi pare rău că te afli într-o situație dificila și nu vreau sa te necăjesc si mai tare.
Mult succes îți doresc și sa fi puternica!

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru Alexandrionelu):

laughing)) Ok. Seara faina.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru sofisis):

Nu chiar dimpotrivă, eu că bărbat nu țin ADN ul femeii in pântece.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Hotaraste-te daca vrei sa traiesti viata TA pentru tine sau pentru parinti. Daca toti ar fi facut cum ziceau parintii, probabil si acum traiam in pesteri...

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru Alexandrionelu):

Te te faci ca nu pricepi. Utilizatoarea Sofis îți explica, ca ea a ales sa crească copilul alteia fără nici o problema. A specificat ipotetic vorbind ca ar divorța din alte motive nu ca a crescut copilul alteia. Cunosc căzuri de cupluri ce s au căsătorit, unul din ei având copil, sau chiar amândoi. Sunt atâtea situații de cupluri care sunt la prima căsătorie, nu au copii și totuși ajung la divorț, din diverse motive. Copiii nu au nici o legătură

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru Emma30555):

Și eu cunosc un cuplu in care diferența de vasta este de peste 20 de ani și încă nu au divorțat și mai multe cupluri în care cei 2 aveau vaste apropiate și totuși au divorțat. După logica ta, concluzia ar trebui sa fie ca e mai bine sa te căsătorești cu cineva mult mai bătrân, la fel cum zici ca este bine sa te căsătorești cu cineva cu un copil dintr-o relație anterioara.
Adică nu fa excepțiile o regula universal valabila.

Copilul este mai important pentru mama decât al 2-lea, 3-lea sau n-șpea soț? Dacă da, atunci cum crezi ca aceasta nu afectează o relație?

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru Alexandrionelu):

Nu știu de unde ai tras concluziile alea. Logica mea este ca un copil al altuia nu este motiv de divorț, sau motiv de a regreta dacă te vei căsători cu cineva care are un copil. Logica mea este ca divorțurile sunt din alte motive. Tu ai spus ca o persoana care are un copil din alta căsătorie păcălește cumva actualul partener, și ca acela din urma va ajunge sa regrete. Ceea ce este fals, regretele sunt din alte motive dacă sunt, și exista la tot felul de oameni cu copii, fără, la prima sau a doua căsătorie în funcție de situație

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru Emma30555):

Regretele sunt din multe cauze, nu am spus niciunde ca asta este singurul motiv de regret. Eu am spus doar ca am prieteni care au fost păcăliți asa, de mame singure disperate ca nu se descurca, care pana la căsătorie au jucat rolul de suflet pereche, iar după căsătorie și-au arătat adevărată personalitate, iar bărbații au realizat prea tarziu ca în cel mai bun caz vor ocupa locul 2 în inima femeii după un copil care nu este al lor. Bineînțeles se poate și invers, doar ca este mai rar, deoarece de obicei bărbații nu primesc custodia copilului la divorț.
În situația în care ambii au un număr egal de copii dintr-o relație anterioara se poate stabili o egalitate, altfel nu și întotdeauna va duce la un dezechilibru în relație, care cauzează fie nefericirea fie un divorț.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Părinții tai sunt genul de oameni care văd femeia cu copil ca pe o ciumata, și nu e de mirare. La o adică, doar uita-te mai sus și vezi câți pronunța cuvintele " divorțată cu un copil" cu jumătate de gura, de parca dacă ar pronunța cu toată gura s-ar putea contamina de o boala gravă incurabila.

Strict on topic: dacă tu te înțelegi cu fata asta, dacă ea se comporta frumos și nu te pune pe locul doi ( nu ca n-ar fi așa, dar dacă e suficient de matura va sti cum sa nu iti arate asta), nu te crampona de " nu vreau sa ma despart de ea dar nici nu as vrea sa ma cert cu ai mei". Cu timpul, dacă tu ești fericit, și ei vor fi fericiti pentru tine și vor accepta situația.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează