Sunt Andreea am aproape 19 ani si in urma cu 6 luni mi-am omorat propriul copil. copilul mult dorit! Dupa ce m-am mutat cu iubitul meu intr-un alt judet am ramas însărcinată, foarte mult m-am bucurat cand am vazut a doua liniuta la testul de sarcina. Am avut niste grețuri oribile care au trecut in cca. 2 saptamani eu si viitorul meu sot ne iubeam mult si aveam o situatie destul de stabila din punct de vedere financiar si al relatie incat sa fim pregatiti pentru un copil. cand sarcina mi-a ajuns la 2 luni jumătate au inceput discuțiile cu iubitul meu si am plecat. de nervi mi-am facut bagajele si am plecat la ai mei. acum daca stau sa ma gandesc bine motivele pentru care am plecat au fost penibile..degeaba! Ajungand la parintii mei si spunandu-le ca sunt însărcinata au reactionat urat si bineinteles m-au trimis sa fac avort. 4 zile am cautat medici in ditai orașul. toti erau plecati in vacanta. Nu stiu cum si de ce m-am lasat influențată de ei si mi-am omorat copilu.a fost o procedura foarte foarte dureroasa si fizic si moral si psihic. Mai sunt cateva zile pana pe 28 februarie ziua in care trebuia ca inimioara mea sa vina pe lume. L-am iubit din momentul in care am aflat ca este acolo.mangaim burtica chiar daca el acolo era doar un mic embrion..luam acid folic vitamine, fusesem o fumatoare inraita dar pentru el nu am mai pus tigara in gura,nici cafea nici sucuri cu acid. Ma rugam in fiecare seara sa fie bine iar noaptea visam o femeie pe care nu o vazusem in viata mea care imi repeta "SUCCES LA AVORT" apoi sa adeverit. Dupa avort auzeam batai in geam pasi prin curte vedeam lucruri care nu existau. Erau in subconștientul meu. Si in ziua de azi ma gândesc la copilul meu mult dorit pe care l-am omorat la nervi la suparare, lasandu-ma influențată de alții. in ziua in care am facut avortul fara ca tatal copilului sa stie.El a ajuns la inchisoare.2 luni de zile nu am stiut nimic unul de altul.dar chiar si dupa aceste lucruri am ramas împreună si in ziua de azi..ma susține ne iubim. merg la el destul de des..si ma sfătuiește sa-nu ma mai demoralizez ca o sa mai fie copil..copii chiar daca in sufletul lui regreta amarnic acel copil si viseaza ca tine o fetita in brate care il saruta pe obraji. cu cercelusi..rochiță si brunetica ca el. regret
amarnic..imi pare rau. daca ar fi sa dau timpul inapoi..nu as face asta pentru nimic in lume. Asta este povestea mea trista

Dupa cum vorbesti, nu stiu care e tiganul...

Nu inteleg de ce povestesti detaliat aici, crezi ca mai rezolvi ceva?
La cum ai povestit, suna mai mult a scenariu demn de o drama clasica.
Ce ai facut tu nu e nici de spus dar nici de plans de mila, trebuia sa gandesti inainte.
Si inainte sa-ti parintii ce sa faci si pana sa-l faci.
Acum faptul e consumat, nu poti decat sa te resemnezi...

Viaţa merge înainte...Ca şi Timpul.

Asa si intrebarea care ar fi?
Ori doara ai vrut sa ne spui povestea ta? Intreb ca pe aici in general vin oameni care intreaba ceva, care mai cauta un sfat, ceva de genu.Asa povesti oricine are o poveste a lui.Bine nu zic ca e bine ce sa intinmplat. Iara daca cauti sa te spovedesti si esti religioasa poti merge la biserica.

Trebuie sa mergi la un psiholog.
E adevarat ca avend o relatie si o situatie stabila nu ai facut bine ce ai facut putei sa il ti si sa il cresti dar trebuie sa intelegi ca timpul nu il mai poti da inapoi. Avand in vedere ca a tai nu au fost de acord cu faptul ca tu esti insarcinata cand deja aveai o varsta si posibilitate sa il cresti inseamna ca persoana cu care ai facut acel copil nu este una tocmai ok dovada sta si in faptul ca a facut inchisoare. Poate asa a fost sa fie si trebuie sa treci peste cu gandul ca vei mai avea copii dar cu mare atentie.Alege persoana potrivita cu care sa il faci, sa il faci la momentul potrivit cand ai trecut peste prima trauma, mergand la psiholog regulat.Toate imaginile, visele, sunetele pe care le auzi sau vezi sunt in capul tau si in imaginatia ta iar daca o sa mai vrei sa faci copii pe care sa i iubesti si ingrijesti cum trebuie trebuie sa fi constienta ca e nevoie sa treci peste acel episod si sa fi sanatoasa si fizic si psihic

Nici nu se mai poate numi ''poveste trista'' ci e mai degraba un cliseu tot mai des intalnit si auzit.Ai 19 ani, tatal ''brunetel'' al copilului nenascut a ajuns in puscarie (de om bun ce este banuiesc) iar tu care esti o depresiva din ce ne spui si ai facut avort.Sincer,cu doi parinti asa, a scapat copilul de un chin. Poti sa ma injuri cat vrei dar povestea asta deja se repeta de foarte multi ani in Romania si niciodata nu a fost cu ''happy end''.Imi imaginez de ce familia ta nu a fost de acord, pentru ca ei gandesc cat de cat rational.

Da acum nu vreau sa nu zic ca imi pare rau... dar ai omorat un suflet iar cazuri din astea au mai fost.
In fiecare an in ziua in care ai omorat acel copil o sa viziteze asa ca du-te la spovedanie.

Pacat ca parintii tai nu au folosit prezervativ si a iesit un om de nimic ca si tine. spre deosebire de alte femei eu regret ce-am facut mai incultule. Am postat acest mesaj pentru alte fete care au mai trecut prin asta sau au de gand sa faca o întrerupere de sarcina. Dar tu fraierica în loc sa ne dai lectii de rom-engleza si de viata sexuala mergi la un specialist si trateaza-te. Pupici

Ai uitat de copilarie? imi e mila de voi astea

Totul este din vina ta, ti-ai gãsit si tu un fãtãlãu care ai sperat sã tinã la tine si sã fie totul frumos, dar dupã doua luni binenteles cã ai plecat, ca altfel nu ai fi putut sã rãmâi te-ai simtit incã o pustoaicã de 15 ani, fãrã griji pe cap care vrea la tati dar nu ti-ai dat seama cã ai un copil care trebuie sã-i dai viatã.
Trebuia sã folosesti prezervativ,
Trebuia sã stai cu el mai mult de câteva luni,
Mai plecai tu dar tot la el ajungeai, pânã atunci mãcar ti-ai fi mai limpezit mintea.

Tu nu esti capabila sa ai o relatie normala, nimic surse financiare stabile si inca copil vrei? halal de asa persoana!