|

Sunt in clasa a 12-a, implinesc 18 ani in mai putin de o luna, sunt fata si mama mea, inca de la inceputul anului, nu a parut ca are nici o intentie sa fie de treaba, chiar si cand i-am demonstrat ca imi iau in serios lectiile si viitorul. Mereu cand mai zic o prostie in vant, gaseste mereu un mod in orice moment dat sa ma taxeze (la figurat lol).

Este posibil ca ea sa ma urasca? De ce pare asa rasarita, deci prin urmare agitata?

5 Raportează Evaluează
5 răspunsuri:
| a răspuns:

Ce ai da pentru pacea din sufletul tau si pentru cea din camin?
Pentru mama ta, pune-i pe masa asta: https://www.viatasisanatate.ro/caminul-adventist
Pentru tine, ai nevoie de asta: https://www.viatasisanatate.ro/viata-lui-iisus

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Este posibil ca ea sa ma urasca?
Locuiți împreună. Mama ta are față de tine niște comportamente mai ciudate, dar acesta nu este un motiv să o suspectezi de ură.
De ce pare așa de agitată? Asta ar trebui să vezi dta ce se întâmplă cu ea.
Noi de aici din ce ne spui dta nu prea înțelegem.
Deci o prostie în vânt, ea te taxează, doar atât.
Asta nu e agitație, să îți taxeze prostiile.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Asa am avut relatia cu parintii mei cand am avut 18 ani, in mare parte cu tatal vitreg. Totul era distrus atunci. Am terminat liceul, m-am inscris la facultate, mi-am gasit un job si am plecat de acasa. La inceput am stat singura in chirie (Oradea) apoi m-am mutat in Bucuresti iar acum o duc bine in alta tara. Acum am 23 de ani si parintii s-au schimbat. Le-a parut rau pentru tot ce s-a intamplat. Si mie imi e dor de ei.
Concluzia: Vorbeste deschis cu ei. Lasa ego-ul de adolescent. Incearca sa ii intelegi. Incearca sa ajungeti la un consens pana nu e prea tarziu.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| explică (pentru Ravenous):

Nu pot vorbi deschis cu ei din moment ce nu am in legatura cu ce sa fiu deschisa. Multe s-au zis, multe nu s-au zis, multe s-au facut si prea multe nu s-au facut. Tin sa mentionez ca asteptarile mele sunt superficiale, cum imi doream doar siguranta unui acoperis si a suportului in ceea ce priveste cariera mea. Insa de la inceputul anului, ea mi-a zis clar, cand am inceput sa jignesc (mda, aveam si eu probleme la scoala, mare branza, nu aveam 18 ani), ca nu da doi bani pe mine si ca tot ce isi doreste e sa vada ca am note bune. (eu personal nu consider ca e ok sa ii spui asta unui copil, doar daca CHIAR nu dai doi bani pe el).
De-asemenea, tin sa mentionez ca in caz ca ar parea evident ca ea vrea sa ajung ok in viata, ea ca persoana a trecut prin viata basically studiind, si niciodata nu i-am putut "descifra", ca sa spun asa, simtul ei al umorului.
Nu, nu am comunicat deschis cu ei, si sunt sigura ca ar rezolva multe probleme, insa nu cred ca e cazul sa ma maturizez chiar asa, cand Romania ca TARA nu are reguli stricte sau criza de bani, iar celor care chiar le pasa de Romania, cel putin calatoresc in afara, deoarece simtul de patrie, ironic, nu vine de la sine.
Ei sunt fericiti de cand se nasc, deci nu e cazul sa insinuam ca avem solutii limitate, cat timp ne nastem intr-o tara necivilizata, fara bombe si alte chestii.
Chiar nu inteleg nevoia de autodepasire in randul romanilor de acasa. Si eu mai simt din cand in cand nevoia sa devin un geniu, dar eu pot alege cand si cum se va intampla acest lucru.

Frustrari interioare. Mai sunt 3 sapt pana la apocalipsa (daca intelegi ce vreau sa spun), asa ca am decis sa dau raspunsuri cat de cat complete?

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru nicooparaschiv):

Discursul dtale de aici este cam confuz pentru mine cel puțin.
De ce numești dta apocalipsă împlinirea a 18 ani?
De ce spui că România nu are reguli stricte, la ce te referi?
De ce susții că România ar fi o țară necivilizată?
Cum adică fără bombe și alte chestii?

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează