TPU Sunt cu prietenul meu de 6 ani. Incerc sa nu rabufnesc, de cateva luni a ramas fara loc de munca, am zis ca nu e nimic, ne descurcam o perioada pana isi gaseste ceva ca eu nu am un salariu chiar mic, problema e ca el de atunci nu da niciun semn ca ar cauta de lucru si innebunesc cand vin acasa si vad ca el sta degeaba si bea cafea. Face prin casa cate ceva, dar mie banii mei cum ii imparteam inainte imi ajungeau perfect. Mama e bolnava, vreau sa o ajut si eu pe ea din cand in cand cu pastilele si nu pot, ma simt inutila si neputincioasa. I-am zis acum 2 luni. Am avut o discutie lunga si nu s-a schimbat nimic el in continuare e ''supi'' ca l-au dat afara de acolo si am explicat ca asta e oamenii te mai dau si ei afara si eu am fost data afara anul trecut. Daca facem ca el stateam un an acasa pentru atat din ce naiba traiam... Nu vreau sa iau decizii la nervi si sa il dau afara din casa dar sunt nervoasa tot timpul din cauza lui. Cum sa ii zic sa plece la mama lui si sa ma ia in serios de data asta? Apartamentul e al meu, are doar hainele la mine si 2-3 obiecte pe care i le-am pus acum 2 luni pe hol si nu s-a simtit nici atunci. Acum 2 ani se punea problema de copil si spunea ca sta el acasa... oare semnele ca vrea sa profite de mine au fost mereu acolo si eu nu le-am vazut? Acum cand ma uit in urma parca au fost multe lucruri care m-au facut sa ma gandesc ca e lenes dar am trecut peste ca eram impreuna din liceu si credeam ca il cunosc.
Multumesc pentru timp daca ai citit

Il dai afara daca sta la lenevit asa e corect nu crezi?

Nasoală situație... Ai putea să-l întrebi de ce nu-și caută de lucru mai ales că i-ai și arătat anunțuri, poate e dezamăgit de la concediere și încearcă să se pună pe picioare dar nu se arată? poate are o mică frică de a fi concediat din nou? Sau cum ai zis, există și varianta să vrea să profite de pe tine. Încearcă să adopți un ton de mamă înțelegătoare, gata să-l asculte dacă are o problemă pe care vrea s-o discute cu tine. dacă continua tot așa, atunci îi poți spune clar că tu nu-ți permiți să-l întreți și pe el

„Supi" al tau, ar trebui sa-si caute de munca. Se pare ca ii place sa fie intretinut de tine. Daca nu isi gaseste de munca, da-i papucii si cauta pe altul cu salariu ca sa puteti trai.

"se punea problema de copil si spunea ca sta el acasa... oare semnele ca "

1 te admir
2 nu e de tine putoarea aia!

să ai curaj cât mai repede să-i faci vânt!

Se mai întâmplă sa fi putin demoralizat după ce pierzi un loc de munca, dar daca nu e genul anxios sau închis în ele, nu prea are motiv sa nu isi caute altul.Iar având în vedere că ai zis de stat cu copilul, clar ii place statul mai mult decat munca.
Păi trebuie sa ii spui ca daca nu are de gând intr-o saptamana sa isi gaseasca ceva, o sa ii pui bagajele la usa. Spune-i asta direct nu pe ocolite, ca altfel nu se rezolva nimic.

Daca apartamentul este al tau si el nu munceste, banuiesc ca asta inseamna ca tot tu platesti si intretinerea, si utilitatile, si alimentele, etc.

Este foarte simplu: ii spui ca daca vrea sa continue sa locuiasca acolo, cheltuielile casei trebuiesc impartite. Nu-i convine, usa e acolo. Nu are decat sa fie "supi" in alta parte, daca tot ce vrea de la viata este sa fie intretinut in timp ce-si plange de mila.

O decizie luata dupa ce l-ai suportat luni intregi nu este o decizie "luata la nervi". Este o decizie absolut normala si nu ai de ce sa te simti prost daca-i dai un ultimatum.

In liceu, era altă iubire..Acum este ceva mai serios, cu atributii de familie: un servici, și contribuit in casă, astfel sufrageria se încarcă un aer plictisitor de obișnuit, zi de zi. Mai acordă-i puțin timp, două, trei săptămâni.

Ce drăguț din partea ta că nu-l presezi să găsească loc de muncă.
Si mie mi-ar conveni situația asta.
Dar de ce să fii nervoasă?
Relaxează-te!
Dacă nu-l iubești e totul simplu.
Dar dacă deja ești indrăgostită atunci e destul de complicat.
Eu, in locul lui, nu m-aș omori cu munca dacă sunt intreținut.
Deși, din bun simț, ar trebui să contribuie la cheltuielile casei.

Viata este o calatorie lunga si plina de neprevazut. Trebuie, deci sa fi cu mare bagare de seama si cu foarte putina toleranta cand iti alegi coechipierul pentru aceasta calatorie. Asta a fost doar o adiere de vant, ce descrii tu aici. Intreaba-te ce va face el cand va fi furtuna, adica daca aveti un copil, daca te imbolnavesti tu, daca ramai si tu fara munca?

Dacă trece timpul și vezi ca el nu începe sa muncească și el pentru un viitor împreună și pentru o familie căreia să nu ii lipsească nimic... înseamnă ca nu e potrivit pentru tine. Și dacă vezi ca nu e potrivit pentru tine... mai bine renunți acum decât peste 15 ani când poate vei avea și un copil. Sunt mulți bărbați care caută o femeie ca tine, să știi. Multă răbdare îți urez!

E totusi o relație de 6 ani. Mai da-i o șansa. Uite o idee:
Pune-l sa facă curat, ordine prin casa, sa găsești totul luna in fiecare zi când te întorci de la job. Pune-l sa facă mancare/sa învețe sa faca.
Evaluează calitatea muncii lui și vei trage singura concluzia dacă se poate îndrepta sau nu. Dacă merge spre bine, poate va accepta curand ideea de a se angaja. Dacă tot leneș și in treburile casei, trebuie sa mai vorbești cu el.

Aici par a fi mai multe probleme, iar cea mai gravă pe care reușesc s-o văd este monotonia și faptul că nu-l mai iubești, ci doar te-ai obișnuit cu el. Nu zic că lipsa lui de interes în a-și căuta de muncă nu este o problemă destul de gravă, dar pentru că sentimentele tale nu mai sunt cum erau vezi lucrurile mult mai grave decât sunt. Sunteți de 6 ani împreună, mă îndoiesc că în perioada asta el nu ți-a fost alăuti și nu te-a susținut când tu ai avut nevoie, probabil și el a muncit în timp ce tu nu munceai și la fel de probabil a fost că nu te-a trimis la maică-ta. Sper că ai înțeles ce am vrut să spun și să te gândești bine la ce îți dorești să faci cu viața ta, mi se pare destul de evident că nu lipsa lui de muncă este marea ta problemă ci sentimentele tale față de el sunt. Succes.

O doamne
Ce s-au mai ajuns și băiețașii ăștia sa stea pe banii femeilor. Te înțeleg perfect și eu am trecut printr-o situație asemănătoare și pot sa spun ca noi suntem de vina ca acceptam asa ceva. Nu iti mai manca nervii și sănătatea cu astfel de specimen ca nu merita, nu vrea sa înțeleagă cu frumosul se poate și cu uratul, bagajelul și la ma-sa pana ce învață responsabilitate. Auzi sa mai faci și copil, copilul ala sa îl crești cu aer? Când minunatul sta bine mersi si primește tot pe tava.
Draga mea nu ai nevoie de asemenea om lângă tine. Nu știu câți ani ai dar corect e ca banii munciți de tine sa ii folosești tu și nu sa întreții un neica nimeni. Luați o pauza pentru ca altfel totul o sa se ducă de râpă cât mai curând. Sau o pauza definitiva.
Investește în tine și cunoaste-ti valoarea.

Mi-ar fi putin rusine ca baiat sa pun atatea in carca persoanei pe care o iubesc, da, nu zic ca o fata nu poate munci si pentru baiat in cazurile putin mai neplacute, dar pana cand? Ok, s-a intamplat sa fie dat afara, ai luat tu in carca responsabilitatile cele mai grele, dar pana cand? Nu se simte deloc vinovat sa stea degeaba in timp ce tu dai tot ce ai mai bun? Nu mi se pare corect, absolut deloc corect... Ia atitudine si spune-i care-i situatia, pe un ton cat mai serios posibil, daca nici atunci nu intelege, da-l afara din viata ta si asta e...

Cred cu tarie ca el profita de bunatatea ta, vede ca merge si fara sa lucreze el, deci de aceea nu da semne ca isi cauta loc de munca.
Spune-i ca de aceea este vorba "viata in doi este mai usoara" pentru ca amandoi contribuie la asta, si nu poate doar o persoana sa traga cat pentru doi, e nevoie de egalitate.
Sunt sigura ca esti o fata desteapta si faina, nu lasa pe nimeni sa profite de bunatatea ta, chiar daca iubesti din tot sufletul, nu fi calcata in picioare.

Nu pot modifica am uitat sa mentionez ca munca lui era usoara putea gasi usor ceva similar. I-am aratat mereu anunturi unde specificau ca te lasa sa lucrezi de acasa si nu m-a bagat in seama

Multumesc pentru raspunsuri.