Uneori apreciem un om abia dupa ce nu mai e cu noi...Si nu ma refer la partenerul de viata, ci asa...In general.
Cred ca fiecare a avut un om de baza la un moment dat,care i-a redat increderea in sine si alaturi de care a petrecut momente frumoase.Apoi l-a dezamagit. Fara sa vrea,cu toate ca a dat tot ce aveai mai bun in el, in final a esuat lamentabil...
Ma gandesc ca mai exista oameni pe planeta care sa fi trait asta.Cum a fost experienta voastra si cum ati trecut peste? Cum ati recapatat increderea acelui om?
Oamenii gresesc. Toti, fara exceptii. Din nestiinta, din graba, din neatentie, din comoditate, din mandrie, din "prea mult", din "prea putin"... Modul in care judecam greselile celorlalti este relativ. Sunt greseli care pot fi intelese, si ca urmare iertate, asa cum sunt greseli care nu pot fi intelese, si care sunt mai greu de iertat si, trist dar adevarat, niciodata uitate.
Ca o greseala, mare sau mica, alunga un om din viata ta, ca acea plecare lasa urme adanci, rani care dor, devastare si crancenul sentiment de gol sunt lucruri "normale". Ceea ce conteaza cu adevarat este ce se intampla dupa ce absorbi socul initial. Ca alegi sa arunci "gunoiul" si sa zambesti cand iti aduci aminte de momentele bune pe care le-ai avut cu acea persoana sau ca ramai incrancenat in durere sunt alegeri personale, care tin de o constructie interioara si un mod de gandire proprii fiecaruia.
Faptul ca dai ce ai mai bun si esuezi lamentabil nu trebuie sa te faca niciodata sa nu te opresti din dat, ar insemna sa iti negi propria natura. Tot ce poti sa faci este sa speri ca "data viitoare" o sa fie mai bine. Si ca dictonul "drumul spre iad este pavat cu bune intentii" nu se va adeveri inca o data!
Cat despre incredere, este lucrul cel mai greu de castigat si cel mai usor de pierdut. Si, odata pierdut, este practic imposibil de recastigat.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Am mai gresit si eu in viata dar nu cred ca mi-am batut joc de cineva ce chiar ma ajutat.Am renuntat la oameni ce au renuntat la mine, sau m-au ranit in decursul anilor, dar la cineva care m-a ajutat nu.Asta este si defectul meu, de foarte multe ori nu renunt si nu las nici un om ce imi face rau pentru a nu il face sa sufere pentru ca da, eu am trecut prin asta.
Am avut iubit, prieteni ce m-au lasat dupa ce i-am ajutat, sau nici macar nu m-au apreciat dar acum slava domnului sunt bine.
Din punct de vedere a increderii chiar daca suna aiurea nu cred ca exista pe deplin.Eu nu am incredere in nimeni, doar incerc sa vad daca merita dar facand un alt plan de rezerva in caz ca...
Răspunde
Răspunde 
Depinde de caracterul tau. Sincer, eu pentru a evita o cearta ma duc la plimbare. Asa nu isi pierde nimeni increderea.
Încrederea nu se recapătă.Nu se oferă iar și iar. Oamenii nu merită a 2-a șansă,pentru că nu se schimbă.Au o singură șansă,trebuie să profite de ea. Dacă nu o fac, dacă te fac să-ți pierzi încrederea pe care le-ai acordat-o, nu merită să-ți mai pese de ei.Să le-o acorzi iar.
Dacă ai dezamăgit pe cineva, îți asumi.Și să fiu în locul persoanei pe care să zicem că am dezamăgit-o, nu mi-aș mai acorda o altă șansă.
Tu parca erai insurat cu your absolute soulmate despre care ai si pus destule intrebari pe aici.
Ti-a gasit profilul TPU si ti-a dat papucii?
Am subliniat ca nu are legatura cu asta.E valabil pentru. Oricone.Aici e vorba despre un foarte bun prieten.
Https://www.tpu.ro/......a-capatul/
Deci a fost o idila intre voi, sau tu te-ai indragostit de el.
*de ea
Era o faza de acum ceva timp de care mi-am amintit si mi-am dat seama cat de prost am fost ca am suferit in halul ala, cand in final am gasit pe cine trebuia.Intrebarea a fost adresata altor oameni care au trecut prin aceeasi experienta.
Eram indragostit si ignorat, dar dupa am cunoscut persoana care a schimbat totul.N-are importanta.Sincer sa fiu, nu poti uita atat de usor pe cineva pe care ai iubit asa cum am facut-o eu.E drept ca uneori imi e dor de persoana respectiva si regret ca nu am avut curajul sa ii spun la timp, dar nu mai am nicio remuscare in momentul de fata deoarece am intalnit fericirea alaturi de altcineva.
Iar intrebarea asta nu are legatura, este general valabila.
sunt dezamagita, credeam ca esti gay. Asteptam sa-mi povestesti idila voastra interzisa, pasionala, feisty si firefulness volcano eruptionment
Si sincer iti zic ca eu inca mai iubesc persoana aia foarte mult.Atat doar, ca am o familie fericita acum si n-as vrea sa o destram.Persoana de langa mine este extraordinara, perfecta si o iubesc mult...Dar, cum am mai zis, degeaba.
Deci ca sa pricepi clar eu sunt casatorit si sunt super happy, am o sotie extraordinara si cred ca intr-adevar este sufletul meu pereche...Ea a aparut in viata mea ca un fel de pansament in urma acelei dezamagiri care a avut loc acum ceva timp, dar stii si tu...Sub fiecare pansament se ascunde o rana.Indiferent cat de mult o iubesc pe femeia care este acum in viata mea, nu voi uita niciodata ce a fost inainte.
"dar stii si tu...Sub fiecare pansament se ascunde o rana"
Da, stiu. Am acum de exemplu un pansament urias la ochi de la atata plans citindu-te.
(((((((((
Asta e viata.Pe de o parte iubesti un om care merita dragostea ta, care te-a tinut in brate la greu si care ti-a zis tot timpul "Am incredere in tine".
Pe de alta parte, te gandesti ca ai iubit pe altcineva...Care nu te-a inteles niciodata, care ti-a intors spatele mereu si caruia nu ai avut curajul sa ii spui"Te iubesc"...Dar tu ai iubit acel om.Si recunosc, poate ca as fi iubit-o mai mult daca ar fi fost buna cu mine.
Stii ca o dragoste adevarata nu se uita niciodata.Si mai dureros este atunci cand te afli la rascruce: ai de ales intre cineva care te iubeste cu adevarat si altcineva care n-ar da nici puricii pe tine.Problema este ca pe prima o iubesti pentru ca ti-a oferit ceea ce nu a fost in stare sa iti ofere cealalta.Iar pe cea de-a doua o iubesti pentru ca...o iubesti.Stii ca in interiorul ei, undeva, candva, te-a iubit probabil.Probabil...
Eu am ales prima varianta.Omul care te iubeste merita iubit.
E greu.Si sotia mea stie de asta, ca nu am trecut inca peste amintiri. Ea e pur si simplu minunata.Nu mi-a facut crize de gelozie, ca de ce nu am uitat-o pe femeia aia, ca asta inseamna ca n-o iubesc cu adevarat pe ea etc.
M-a inteles perfect.A lasat deoparte toate orgoliile tipic feminine, doar pentru a-mi fi alaturi.Cred ca asta a intarit mai mai mult legatura dintre noi.
Risc sa fiu judecat de oameni, sa mi se spuna ca-s afemeiat sau ca imi bat joc. Daca ar fi fost asa, as fi continuat sa alerg dupa cai verzi pe pereti.Nu vreau asta, insa.Chiar daca ea s-ar intoarce si si-ar da seama ca m-a tratat ca pe ultimul prost al lumii, eu n-as accepta-o.Deja am o familie, lucru pe care ea nu a vrut sa mi-l ofere.Si sa stii ca m-ar durea sa fac asta,dar i-as inchide usa in fata cum a facut si dansa.I-as spune "E prea tarziu, sunt fericit acum.Te-am uitat, dorm linisti si nu mai caut raspunsuri noaptea..."
Cu toate ca, sincer, as minti.Nu am uitat-o si nici nu prea dorm linistit.Stiu ca am facut alegerea corecta, dar numak Dumnezeu poate intelege cat e de greu...
Nu vreau sa imi distrug familia, asta e problema...Dar daca nu ar fi fost femeia asta minunata, cea alaturi de care mi-am facut o familie, cu mana pe inima iti jur ca n-as fi renuntat la cealalta.As fi trecut prin orice pentru ea.
Ca sa nu intelegi ca fosta iubire a sters pe jos cu mine chiar asa, cum dai cu mopul...A fost draguta cu mine, era o fata finuta, dar m-a respins cam rece.
E de inteles ce simti probabil le iubesti diferit, dar cred ca important este sa nu pierzi ce ai acum desi sa stii ca intr-un fel e trist. Normal ar fi ca pe cei din prezent sa i iubim mai mult sa i uitam pe cei din trecut, dar nu este mereu asa simplu. Ideea e ca mintea ne joaca uneori feste, poate asa e firea omului sa isi doreasca ce nu poate avea, ceea ce avem deja nu mai e la fel de valoros, ideea e ca poate nu o mai iubesti pe fost poate doar crezi asta pentru ca ai suferit atat, sau poate o mai iubesti nu stiu de fapt. Poate ca te ai fii vindecat daca ramaneati prieteni sau in relatii bune
Nu,am inlaturat-o in totalitate.Nu vreau sa imi stric familia.
Buna, dezamagirile fac parte din vietile noastre, fie ca vin partea nostra fie din partea altora. Ceea ce este interesant este ca acestea nu vin fara sa axiste asteprati din partea cuiva, daca nu ai asteprati nu ai dezamagiri. Acum despre experienta mea-eu am fost dezamagite de persoane de la care nu ma asteptam, dar se pare ca am gresit, am depasit momentele cu greu si singura deoarece nu mai aveam la cine sa ma duc pentru ca cele mai importante persoane imi datusera cu,, piciorul" ..si asa mi am pierdut increderea in oameni si din anumite puncte de vedere este bine, dar pe de alta parte te simti cam gol uneori, tot ce conteaza e sa supui oamenii din viata ta la teste(si daca mi permiti un sfat:nici atunci sa n ai incredere 100%). Eu nu stiu daca am dezamagit pe cineva-faza tare e ca unii mi au spus ca i am dezamagit prin niste alegeri personale care nu i priveau, dar asta e fiecare considera ce vrea. Este important sa nu ti construiesti niciodata fericirea pe suferinta altora, asa nu cauta sa le faci rau altora si fii atent/a la asta, si daca ai ocazia sa faci bine-fa cat de mult poti, dar orice ai face nu te implica moral. Sper ca te am ajutat! funda?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
