anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Va rog frumos, ajutati-ma! Imi sta mintea-n loc doar cand ma gandesc la problemele pe care le cam si o sa vi le scriu mai jos:

Acum 2 ani si jumatate, tati si-a pierdut locul de munca de la Romtelecom.Si-a gasit de lucru chiar din ziua 2 din cate mi-a zis mie, insa mi-a spus asta abia cu 6 luni mai tarziu, de parca ar fi fost un secret de stat si eu n-ar fi trebuit sa aflu.Salariul sau a scazut de la 35 de milioane la 18 milioane.Toata vara aceea au sunat niste personae de la agentie cu pretextul:,, Buna ziua, suntem de la Agentia x si ajutam persoanele care si-au pierdut locul de munca."Eu eram groaznic de speriat.Il cereau pe tatal meu la telefon si spuneam sa sune dupa ora 6, cand el se intorcea de la noul servici.Il intrebam daca era adevarat si el spunea ca nu.Nu-mi vine sa cred cat de naiv am putut fi.Imi era foarte greu, mai ales ca eram in clasa a 8-a.Luptam din greu cu matematica.Nu mi-a placut niciodata. Aveam o profesoara de meditatii care urla la mine si ma facea sa plang.M-am meditat, si tot nu am ajuns pe profilul care mi-am dorit la liceu.Intre timp, am aflat ca tati o inseala pe mami.Am gasit fara sa vreau pe stick-ul lui tati 34 de poze cand era cu alte 3 femei si se saruta cu ele.Am plans.Ma simt marcat psihologic pentru chestia asta, e ca un fel de sechela.

Dupa ce m-am mutat de pe mate-info, avand note mici si urand matematica din clasa a 3-a, a urmat perioada de acomodare.

Cele mentionate mai sus m-au facut sa nu ma inteleg deloc cu parintii.De exemplu, in vara asta a fost un concert in centru, in luna iulie.IMi placeau doar aristii de final, asa ca mai ma plimbam cu tati pana sa vina cine voiam.Nu prea am prieteni, si n-am avut cu cine sa ma duc decat cu tati.Inainte de Holograf a fost un artist care mie nu mi-a placut.Am vrut sa-I zic sa mergem intr-un loc unde sa stam jos, si am zis alt loc unde era aglomeratie.A fugit prin multime, s-a suparat, iar eu m-am tinut dupa el.A zis ca-mi da 5 lei de taxi, si ca nu mai e tatal meu.M-a facut sa plang.I-am zis ca o sa ma droghez si mi-a zis sa ma droghez, si i-am zis ca o sa ma sinucid, si mi-a zis sa ma sinucid.

In luna aprilie mi-am luat din curiozitate tensiunea si aveam 15, 8. Tensiometrul n-a fost stricat, deoarece lui tati si celor din jurul meu le arata tensiunea corecta.I-am zis ca vreau sa ma duc sa-mi fac analizele, deoarece ma durea si-n capul pieptului, si de la inceputul lunii iulie am observant ca incep sa-mi cada destul de des fire de par din cap. Doua saptamani mai tarziu mi-au zis parintii ca o sa merg la Bucuresti cu masina unchiului meu sa-mi fac analizele si o evaluare.Am fost de accord cu partea cu analizele, insa nu si cu partea cu evaluarea. Apoi mi-au zis ca vor sa stau de vorba cu un psiholog, sa nu mai ma cert cu ei.Am fost de accord.NU-MI VINE SA CRED CA AM FOST ATAT DE CREDUL! Am muscat momeala!

M-AU DUS LA UN SPITAL DE PSIHIATRIE, UNDE AM STAT INTERNAT 5 ZILE! CLAR N-AM AVUT CE CAUTA ACOLO, IAR PROBLEMELE MELE CU PARINTII SE PUTEAU REZOLVA SI FARA ASTA! M-AU ABUZAT PSIHIC, M-AU TORTURAT, TRAUMATIZAT, BULVERSAT SI LASAT CU SECHELE!

Cand am vazut ce fel de copii sunt acolo am ramas marcat.In masina am inceput sa plang, iar unchiul meu mi-a zis:,, Nu mai plange ca eu nu-s mama ta si ta-tu si-ti dau o palma de nu te vezi! I-am zis ca n-am ce cauta acolo, ca nu sunt bolnav psihic, si mi-a zis ca medicii decid asta.

De-atunci sunt pe tratament.NU ESTE NEVOIE DE EL! Mi-am facut acolo chiar si radiografie la creier, iar n-a fost nevoie! Mi-am facut analizele de sange si nu mi-a dat nimic, insa cred ca au fost superficiali.Am rugat-o pe mami sa se duca sa-mi ia trimitere de la medicul de familie sa-mi fac analizele complete, cu tot cu radiografie si probe, si a refuzat.A zis ca mai fusesm cu 1 luna inainte, apoi a fost si ea sa ia trimitere pentru Bucuresti, si a zis ca nu vrea sa para ca sunt ipohondru.

Am uitat sa mentionez ca am fos la medicul de familie, mi-a luat tensiunea, si am avut 14. Mi-a dat diagnosticul distonie neuro-vegetala, care nu este o boala, ci o stare.Am luat o perioada Stres Clin, pe care mi l-a prescris doctorita de familie, dar l-am interupt pentru tratamentul prescris de psihiatru.

Ii urasc pentru ca mi-au facut asta.Nu pot sa-I iert.NU-I consider parintii mei pentru felul in care m-au umilit si m-au batjocorit.Este cea mai mare umilinta a vietii mele.

Am stat cu mami. Aveam bani putini, nu cunosteam locurile, si nici conditii nu erau.M-am simtit ca la puscarie.Cand am ajuns acolo am plans 30 de minute. Aproape ca m-am fortat sa plang, insa simteam nevoia sa ma descarc.Si dupa ce am terminat de plans mi-am zis,, Da-mi Doamne lacrimi sa pot sa plang in continuare!"

Viata mea s-a schimbat radical in rau de atunci.Nu mai sunt acelasi copil vesel, bucuros, fericit.inainte puteam sa stau treaz pana la 5-6 dimineata, si acum si sa vreau nu pot sa stau dupa 9:30 seara.Si cand ma trezeam pe la 1-2 dupa-amiaza, nu eram oboist.

Si nu pot sa intretin nici un fel de activitate, deoarece ma simt somnolent, obosit…Am zile cand plang sau imi vine sa plang din orice ca sa-mi descarc nervii.

In loc sa ma duca si pe mine undeva in concediu ca n-am mai fost din 2010, m-au dus la psihiatrie. Tati mi-a promis in 2011 ca daca intru la un liceu bun vom merge in concediu.Am intrat in Cuza si n-am mers nicaieri.

Mentionez ca medicamentele au efecte secundare.Doua trebuia sa-l iau, la unul a zis psihiatra ca nu mai e nevoie.Trebuie sa ma duc acolo in fiecare luna.

M-am regasit in aceste efecte,postume dupa ce luam medicamentele:caderea parului,dureri in capul pieptului, tensiune ridicata, anxietate, tremurarea mainii, etc…

Vreau viata mea de dinainte sa ma fi dus la psihiatru.VIata mea total diferita, schimbata cu 180 de grade fata de dinainte.Lucruri care inainte imi faceau placere si le faceam cu usurinta acum mi se par o povara.La film m-am dus, si dupa 5 minute simteam ca nu mai pot de somn si voiam sa se termine mai repede, am mai fost la 2 concerte, ma dureau picioarele, daca stau mai mult de 2 minute in picioare ma dor,voiam sa se termine mai repede, desi imi placeau artistul si filmul respectiv, etc…

Mentionez ca mai am un unchi, care de fiecare data cand ma duc la el, din 5 in 5 minute ma face prost deoarece n-am intrat pe filologie din prima.De asemenea, mai ma simt jignit deoarece acum copiii cu medie sub 9 nu se mai pot transfera la liceu, si eu am avut medie sub 9 cand m-am transferat.

De asemenea, mai ma deranjeaza temperamental nepotrivit al parintilor mei.De exemplu,daca mami uita cratita pe foc, zice,, fir-ar a dracu de viata urata si amara, sa mor sa ma scap de ea’’.Iar de cand a inceput scoala, memorez greu chiar si o definitie mi se intampla s-o citesc de 10 ori si sa n-o retin.La fel se intampla si cu cartile pe care le citesc, mi se intampla sa nu retin nici macar numele personajelor.

Acum au trecut 7 luni de la incident, dar tot ma simt marcat si plang destul de des pentru ca mi s-a intamplat asta.Am de gand sa ma duc la Protectia Copilului sa remarc acest caz, si s-o dau in judecata pe doctorita de la Bucuresti pentru ca mi-a dat niste diagnostice de care eu nu sufar:logoree, debit verbal, discurs dezorganizat, violenta fizica si verbala si obsesii.Medicamentul pe care il iau este Abilify, si am ramas masca atunci cand i-am citit efectele secundare:depresie,suicid, etc, iar in prima luna de cand m-am intors de la psihiatru, pe langa Abilify am luat si Romparkin.De asemenea, vreau sa-mi dau unchiul care mi-a zis ca medicii decid daca sunt bolnav psihic in judecata pentru calomnie.Din cauza lui am ajuns la psihiatru la Bucuresti, deoarece iubitul cumnatei lui(surorii nevestei lui, adica cumnata lui mami-acest unchi este din partea mamei) este psihiatru, si o cunoaste pe doctorita psihiatra la care-am fost.Consider ca orice medic psihiatru i-ar fi zis lui mami in secunda 1 sa ne intoarcem acasa la Craiova, deoarece eu n-am avut ce cauta acolo.M-as duce la Protectia Copilului sa reclam acest incident, doar ca nu stiu daca m-ar lua in seama, avand in vedere faptul ca sunt inca copil(am 16 ani).Va rog frumos sa-mi scuzati greselile de ortografie, dar mi-a fost chiar greu sa scriu acest eveniment care m-a marcat si inca ma marcheaza atat de tare psihologic, mental si sufleteste.Va multumesc din suflet! Jur sa dau funda!

Răspuns Câştigător
| marinelaella a răspuns:

Salutare!
Mai intai de toate vreau sa te felicit pentru curajul pe care l-ai avut si ai postat acest lucru pe TPU cu speranta ca cineva sa-ti dea niste sfaturi,felicitari! Vreau sa-ti spun ca parintii trebuie sa ii iubim indiferent cum sunt ei:buni,mai putini buni. Chiar daca ei nu ne iubesc,noi trebuie sa-i respectam caci ei ne-au dat viata,trebuie s-o face oricat de greu ne-ar fi. Din cate am inteles eu,ai o viata grea. Sincer, imi pare rau pentru cele intamplate. Daca tu spui ca nu ai nici o afectiune psihica, atunci nu lua medicamentele, pacaleste-i ca le iei si arunca-le. Poate chiar din cauza lor esti asa obosit si nu poti sa stai mai mult timp treaz, sau mai mult de 2 minute pe picioare. In legatura cu Protectia Copilului, nu stiu ce sa-ti zic. Ideal ar fi sa cauti o ruda, profesor sau o persoana mai in varsta si care sa te ajute, sa stii ca tie iti vrea binele, nu celorlalti. Ii povestesti ei lucrurile care ti se intampla si decideti impreuna ce trebuie sa faceti.

| alessia5158 a răspuns (pentru marinelaella):

Abtine-te in a mai da sfaturi gen "nu lua medicamentele, pacaleste-i ca le iei si arunca-le "--- ii faci un rau incomensurabil! Intreruperea tratamentului cu un antipsihotic(Abilify) il expune la o noua recadere a bolii, iar orice recadere este mai invalidanta decat cea anterioara ei --- sansele lui de vindecare se micsoreaza!

| uply a răspuns (pentru alessia5158):

Vindecare pentru ce? Tu chiar crezi ca sunt bolnav psihic?

| alessia5158 a răspuns (pentru uply):

"Boala psihica" nu inseamna nebunie, asa cum stie lelea Maria cu 4 clase primare! Tu nu esti o "lele Marie"--- ai invatat la biologie despre neuroni si neurotransmitatori si ar trebui sa stii ca acestia din urma, neurotransmitatorii, sunt responsabili pentru o mare parte din atitudinea noastra precum si de modul in care reacţionam ori ne simtim.

Nu stiu cat de bine este explicat (in manualul studiat ) rolul si importanta neurotransmitatorilor, dar sa vorbim doar despre doi dintre acestia :
* cei mai importanti neurotransmitatori care ne influenteaza starea de spirit sunt dopamina si serotonina.Dopamina are rol in controlul emotiilor, in controlul miscarii si in aparitia placerii. Serotonina are rol important in reglarea dispozitiei (fiind implicata in controlul agresivitatii), in reglarea somnului si ajuta in reglarea tensiunii arteriale si a functiilor motorii.

Orice crestere sau orice scadere a acestor neurotransmitatori provoaca dezechilibre care se pot observa direct în toate aspectele vietii noastre.
De aici si necesitatea unui consult psihiatric si a unui tratament recomandat. Daca psihiatrul ti-a recomandat Abilify, fa-ti tratamentul! Daca psihiatrul ti-a spus sa vii periodic la control, du-te! Orice refuz in legatura cu tratamentul iti va face mult rau si te poate aduce in situatia de a sta in spital un timp mai mare decat acele 5 zile (cat ai stat ).

NU medicamentele pe care le iei sunt vinovate de starea ta ci afectiunea de care suferi! Tratamentul pe care il urmezi TE-A AJUTAT sa-ti constientizezi starea de acum in comparatie cu cea dinainte de boala --- aceasta este un prim pas catre vindecare! Continua, fa-ti tratamentul, du-te la contoalele programate si vei invinge!
Numai bine!

| uply a răspuns (pentru alessia5158):

Da,dar pe prospect spune ca aceste pastile au efecte secundare precum depresia sau suicidul.

| alessia5158 a răspuns (pentru uply):

Tratamentul cu Abilify se face strict in doza recomandata de catre psihiatrul tau. Dozajul medicamentului nu este si nu poate fi acelasi pentru toate tipurile de afectiuni si nici pe intreaga perioada tratamentului! Motivul pentru care medicul ti-a spus sa mergi in fiecara luna la control este tocmai pentru a-ti ajusta doza in functie de evolutia starii tale sau pentru a-ti schimba tratamentul in functie de starea ta.

Asadar, daca ai citit in prospectul medicamentului despre efectele sale secundare nu inseamna ca, la afectiunea ta si la doza recomandata de catre medicul tau, vei face o depresie urmata de suicid.Nu fii absurd! --- lasa specialistul sa decida "ce" si "cum".

14 răspunsuri:
| miolina a răspuns:

Plimbare pe jos pana la scoala si, eventual, inapoi, daca vei rezista. Tu sa hotarasti. Important e sa ai multa rabdare pana la observarea efectelor. Bafta si mult curaj in viata ta. Numai bine in continuare.

| Merilynne a răspuns:

Dragule, tu deja ai 16 ani, esti putin trecut de la a mai fi considerat copil, insa nu stiu ce sa zic daca iei sau nu decizia corecta. Te inteleg ca nu vrei sa iei acele pastile, insa esti tu 100 %? sigur? Din ce spui tu acolo sus, tu incerci sa ne induci ideea ta, cum sa nu ai avea nevoie de nimic, insa daca in realitate tu habar ai despre medicina? Nu ca as vrea sa fiu rea, insa asta e adevarul. Oricum, la varsta ta ar trebui sa iti pui parinti sa te respecte si ei putin. Poarta discutia asta oricand gasesti tu momentul, nu conteaza daca este sau nu unu favorabil tie. Oricum, daca mama-ta incepe sa ridice tonul sau tatal tau, sustineti in continuare ideea. Apropo, iti mai dau o sugestie, suna la telefonul copilului (116111 - e pe gratis), si incearca sa discuti si cu ei. Nu te intreaba nume, nu te intreaba oras, nu te intreaba nimic absolut de tine. Si in caz ca te vor intreba, nu este musai sa le raspunzi. Ei sunt voluntari, care discuta in fiecare zi cu diversi tineri/copii care au probleme. Mult succes in continuare, si daca mai ai timp, mai spune-ne ce mai faci.

| unknøwn a răspuns:

Cu părere de rău ţin să te anunţ că trăieşti într-o familie schizofrenogenă şi că eşti agresat psihic în fiecare zi de către părinţi,probabil.
Am impresia că părinţii tăi luptă în familie inconştient - pe pilot automat - pentru a se anihila reciproc pe motivul că "Din cauza ta sunt nefericit eu".
Mama ta e schizoidă.
Cea mai gravă situaţie e atunci când într-o familie de-asta există un copil unic. Bănuiesc că tu eşti unic acolo. Eşti receptiv şi sensibil la agresiune.
Părinţii în loc să se anihileze între ei cu frustrările lor,te anihilează pe tine.
Relaţie de tip agresor - victimă.
Mama ta de fapt e cea cu problemele cele mai mari,din câte se vede.
Ambivalentă sentimental, transmite mesaje distructive, spune copilului că nu ar fi vrut să existe,astfel ca ea să fie eliberată din relaţia de căsătorie,unde se simte captivă,se poate vedea asta din "fir-ar a dracu de viata urata sui amara, sa mor sa ma scap de ea" (ea a realizat că s-a păcălit pe sine abia după ce te-a făcut pe tine, căci în loc să oferi pe loc mult aşteptata despăgubire(vrea să fii ce ea n-a fost,să fii o variantă mai bună a ei),necesiţi afecţiune, lucruri pe care maică-ta nu pare dispusă să-ţi ofere,pentru că nu are cum, ea este goală afectiv.)
Du-te la un psihoterapeut specializat pe AT dacă ai posibilitatea.
Şi cum termini liceul, rupe contactul cu părinţii tăi(te muţi altundeva), devino independent.
Că de trăit într-o familie de nevrozaţi, ferească!
Ce părinte normal la cap spune fiului "De azi nu mai sunt tatăl tău!"
?
Pastilele nu pot clarifica un conflict intrapsihic între conştient şi inconştient.
Psihoterapia poate face ordine într-o minte tulburată de percepţii conştiente eronate ale realităţii.

MULT SUCCES!

| zaratu a răspuns:

Si eu era sa patesc la fel ca tine ma du la un spital de nebuni dar doctorita de acolo mi-a zis ca nu am nimic si mi-a dat drumu acasa dupa 4 zile fara tratament si nici acolo nu am luat nicio pastila

| uply a răspuns (pentru zaratu):

Imi pare rau ca si tie ti s-a intamplat sa te duca la psihiatrie ai tai.

| zaratu a răspuns:

Daca vrei sa iti povetesc cum a fost la mine iti las id meu zaratu. iulian si vorbim mai multe acolo

| Bobes_Ion_1989 a răspuns:

Du-te la psihologul scolii si spune-i ce se intampla o sa te ajute

| Godiseverywhere a răspuns:

In mod clar nu esti bolnav mintal.Ma regasesc in multe stari pe care le-ai scris acolo.Eu in mod clar te admir.E demoralizant ce ti se intampla si ar trebui sa se faca ceva.Acum, nu stiu daca cel mai bine e sa te duci la Protectia Copilului pentru ca (nu vreau sa te sperii sau ceva) poate ajungi departe de familia ta.E clar ca nu mai poti sa traiesti asa. Mi-ar placea sa vorbesc cu tine si sa stiu mai bine ce simti.Lasa-mi un mesaj daca vrei...

| osaka a răspuns:

Salut! Stiu ca iti raspund cam tarziu, insa sper sa iti fiu de folos...Eu te sfatuiesc sa iti cauti o biserica neoprotestanta si sa vorbesti cu oamenii care conduc acea biserica si sa le spui de problema ta.Te sfatuiesc sa incepi sa citesti Biblia incepand cu epistola lui ioan si sa incepi sa te rogi si sa intri intr-un anturaj crestin. Sper ca ti-am fost de folos!