Va salut prieteni,

Am o mare problema. In prezent locuiesc cu mama mea (58 de ani) si prietena mea (38 de ani) ce este insarcinata in 20 de saptamani
Eu am 34 de ani.
Ne-am dorit un copil si anul acesta s-a intamplat minunea. Am primit rezultatele de la amniocenteza zilele trecute si am aflat ca avem un baietel sanatos, care este jucaus si speram noi cuminte
Parintii mei au divortat in 1992, dar mama mea niciodata nu a putut trece peste neintelegrile pe care le-a avut cu tatal meu. In prezent imi reproseaza tot ce i s-a intamplat rau de-a lungul vietii, indiferent daca a fost vina mea sau nu. Imi arunca mie in fata toate frustrarile ei.
In ultimii 20 de ani am trait alaturi de mama mea si sotul sau, un om extraordinar, cu care per total m-am inteles bine, insa din pacate a decedat anul trecut, dupa o suferinta de 2 ani.
Din faptul ca am un respect deosebit fata de acest om, am decis a-i da copilului meu numele tatalui meu vitreg.
Doresc sa mentionez ca imobilul in care locuim (o casa cu etaj) este in proprietatea mea. Mama mea a considerat ca daca pune acest imobil pe numele meu aceasta nu va intra la succesiune si astfel, in cazul unui deces al sotului ei, nu va trebui sa imparta nimic cu nimeni. Eu am nuda proprietate, iar mama mea dreptul de uzufruct. Nu putem face nimic unul fara celalalt.
Acum ca v-am explicat situatia in care ne aflam, vreau sa adaug ca de cand a aflat ca prietena mea este insarcinata a inceput sa ne jigneasca, blesteeme, o numeste dobitoaca, vaca, pe mine monstru, ne intrerupe gazele, mi s-a intamplat sa ajung acasa si sa gasesc frigiderul scos din priza, iar florile proaspat plantate de catre mine si prietena mea, otravite.
Recunosc ca si eu am gresit fata de ea, intrucat am reactionat vulcanic la modul in care pune problema, am numit-o "nenorocita". Am gresit si ma doare asta. Mi-a sarit tandara, mereu mi-a reprosat aboslut orice, de 20 de ani incoace aud numai cat de mult s-a sacrificat ea pentru mine, asta in timp ce spunea ca toti ceilalti copii ai colegelor ei sunt minunati, iar eu prost, trantator, bun de nimic si putoare, etc.
Ea locuieste la etaj, se incuie si incepe sa trosneasca si pocneasca, vorbeste la telefon ore intregi pe zi cu tot felul de necunoscuti. Totul este o barfa josnica.
O alta problema este ca eu nu pot aplica la "Prima Casa" intrucat am o proprietate pe numele meu si voi fi nevoit sa ma mut cu chirie, prietena mea (viitoare nevasta, incepand din iunie). Nu stiu ce sa fac, voi pleca din casa pentru a preintampina viitoare probleme si atmosfera negativa in care traim.
Vorbeste foarte urat despre copilul nostru nenascut, blesteama si se vede ca este nemultumita ca eu ma inteleg bine cu prietena mea si ca am decis a ne face un viitor impreuna, sa facem un copil si sa ne intemeiem o familie.
Nu stiu ce vrea, nu discuta cu mine deloc, niciodata, dar seara se aude clar cum vorbeste la telefon si barfeste la modul urat.
Anul trecut imi reprosa ca nu ma mut cu ea, ca nu ma insor si ca nu fac un copil. Anul acesta mi-a spus ca nu o intereseaza de copil, a insinuat ca nu ar fi al meu, sa ma rog ca acest copil sa fie al meu si tot felul de josnicii. Prietena mea se trezeste la 6 dimineata, face naveta si vine acasa la 19:30. Insinueaza ca nu ar munci, ca este lenesa, dobitoaca si alte jigniri.
Se lauda la telefon ca "l-am blestemat si ca este putin spus nenorocit".
Alta chestie, vorbeste numai despre bani, proprietati, nu ma mai chemat la nicio pomana/parastas pe care il face pentru fostul sau sot. Minte cand spune ca nu am ajutat-o cu nimic dupa moarte acestuia, desi i-am virat intr-un cont vreo 5000 de lei si apoi am efectuat cheltuieli pentru ea de 1000-1500 de lei.
De cand m-am mutat cu ea inapoi (15 martie), crezand ca vom fi o familie, am cheltuit cca. 3000 de lei pe diverse lucruri pentru casa, nu a contat aboslut niciun sacrificiu pe care l-am facut, scandalurile, reprosurile si barfa au continuat.
Nu a intrebat-o niciodata pe prietena mea cum decurge sarcina, daca este ok totul. Imi arunca in fata ca am facut niste analize ce nu trebuiau facute (amniocenteza), desi prietena mea are 38 de ani, iar aceasta analiza se face la aceasta varsta de cele mai multe femei insarcinate.
Am decis sa plec, desi casa este pe numele meu. Mama mea are posibilitati financiare mari, nu are probleme cu banii, ar putea intretine lejer casa de 200 de mp, casa ce este pe numele meu.
O sa fac acest pas, insa mi-e frica sa nu innebuneasca, nu are reactii normale, desi in fata celorlalti poate parea super in regula.
Credeti ca procedez bine cum doresc sa procedez?

In afara de cele de mai sus am o stare psihica la pamant, ma simt ca un exclus, om de nimic. I-am zis ieri mamei mele ca o iubesc si-i doresc viata lunga si fericita. Mi-a raspuns ca ea stie ca eu o urasc si-i doresc moartea. Relatia proasta pe care o am cu ea imi afecteaza somnul, munca si modul in care ma comport cu cei din jur.

Daca asa stau lucrurile pararea mea este sa te muti, nu are rost sa te certi in fiecare zi.

Chiar daca nu ma cert, atmosfera este mereu atat de incarcata, incat poate izbucni un conflict in orice moment.

Greu,greu foarte greu,de mas pune in locul tau nu as stii ce sa fac,pe deo parte e mama care ma nascut,pe de alta,e femeia pe care o iubesc si imi poarta copilul, e nasoala rau situatia,vezi poate poti sa o internezi undeva,sau nu stiu, poate are ceva probleme,du-o la un psiholog,sau adu psihologul acasa,fa ceva,pentru ca atunci cand se va naste copilasu,nu poti stii ce ii fileaza mintea,asta e parerea mea,tu trebuie sa te gandesti bine,ai o varsta,vrei sa iti faci un viitor,numai poti sta legat de fusta mamei, poti incerca sa ii spui cu frumosu, nu intelege, ori te muti tu, ori o muti pe ea ...cum ne cum sper ca dragostea voastra sa treaca peste aceste 'piedici' se spune ca dragoste invinge orice, sper sa fie asa si in cazul vostru.

Buna.
Nu stiu ce sa zic,avand in vedere ca asa cum spui si tu,nu are reactii normale.
Cred ca ar trebui sa vorbesti serios cu ea sa vada un psiholog, pentru ca ceva nu e in regula cu ea.
Procedezi bine, doar ca, nu sti de ce ar fi ea in stare daca ai lasa-o singura acolo.
Oricum, toate cele bune! Sa ai un copil sanatos!

Buna, multumesc pentru vorbele frumoase. Da, am un serviciu bun, multumesc lui Dumnezeu, nu ma plang. Oricum, am cheltuit mult pe analize. O sarcina la 38 de ani nu este ca una la 25. Vreau sa-i ofer copilului meu tot ce este mai bun pe lume. In momentul in care m-au sunat de la clinica pentru a-mi fi comunicate rezultatele amniocentezei mi-a crescut pulsul la 200 cred. Nu mai uteam sta in fata monitorului, tremuram tot. Am mascat totusi. Cand am vazut ca scrie "REZULTAT: Cariotip masculin normal" si "Analiza citogenetica nu a evidentiat modificari numerice sau structurale ale cromozomilor analizati" am inceput sa lacrimez
O iubesc pe mama mea, dar imi este frica de multe din gesturile sale.

Ca sa ai liniste si eu te sfatuiesc sa pleci! Dar asta doar in cazul in care iti poti permite o lata casa, adica sa platesti chiria. Aproape toti oamenii invarsta, se comporta precum mama ta.Si eu am probleme cu tatal meu, vaduv, 86 ani, dar el are casa lui, eu am casa mea.Am hotarat sa nu mai am nici-o legatura cu el,chiar daca suna la telefon, deoarece s-a purtat foarte urat, atat cu sotul, cu mine cat si cu nepotii, care si ei sunt la casele lor.Nu prea depindem financiar de el,dar recunosc,deoarece si-a gasit o baba care-l toaca de bani,mai luam pentru nepoti, din banii lui (s-a mutat la baba,la tara si noi ii platim darile darile). Restul,in ceea ce priveste "nebuneala",este de la faptul ca ii place sa va sicaneze, deoarece este singura si nu are cu ce sa-si consume timpul si frustarile.Iar viata nu este vesnica, odata si odata...o sa se intample si atunci ve-ti avea liniste. Aveti grija de voi, de linistea voastra, ca in timp se mai schimba lucrurile in orice familie si mai intervine si rutina, plictiseala.

Salut,

I-am spus acest lucru ieri, ca ar trebui sa mearga la un medic, intrucat se poarta de neinteles. Orice bunica ar fi fericita sa aiba un nepotel, mai putin ea.
Mi-a replicat ca sa merg eu la un psihiatru, ca sunt nebun, un profitor, etc...
I-am propus sa-i las ei casa cu absolut tot ce este in ea si una dintre masini (una cumparata de mine, cealalta de ea, dar amandoua pe numele meu din acelasi motiv... evitarea succesiunii), sa le pun pe numele ei, iar noua sa ne cumpere un apartament cu 2 camere. Nu ma intelegeti gresit, nu am vrut sa ma folosesc de banii ei sau altceva, ci pur si simplu sa ofer o solutie prin care sa avem fiecare un acoperis deasupra capului, fara imprumuturi bancare sau altceva. Mi-a raspuns ca sunt un nenorocit daca o santajez asa. Eu am vorbit la o banca cu deprtamentul juridic si acestia mi-au confirmat ca nu pot aplica la prima casa.
I-am spus, de asemenea, ca o sa ma insor si mi-a raspuns ironic: "Mda, bravo, ai dat lovitura".
Cele mai multe certuri pe care le am cu ea sfarsesc cu urlete si afirmatii josnice. Am renuntat sa-i mai dau replica. La ultima cearta mare, cand am jignit-o, recunosc, ii zbiera prietenei mele in fata, de la 1 metru distanta ca, "copilului vostru o sa-i ramana mostenire casa cu curte".
Ieri mi-a spus ca din tot ce va mai mosteni de la bunicii mei nu imi va lasa nimic.
Deja mi-e scarba sa vorbesc despre bani, bani si iarasi bani.
Problema este ca imi trebuie cca. 4500 - 5000 de euro pentru un avans la un credit imobiliar, in afara de Prima Casa si inca nu am acesti bani.
Este urat cand apar astfel de probleme intr-o familie, iar cand spun "familie" ma refer la mine si la ea, caci am ramas singura ei ruda...
Nu pot s-o internez la nebuni si nici nu vreau sa fac asta, insa nu-i inteleg reactiile, violenta si rautatea.

Cu atat mai mult, viata este prea scurta si nu merita sa o pierdem in neliniste si temere.

Da normal scapi de un stres te linistesti si tu

Ma bucur ca bebe e sanatos, o sa fii un tata foarte bun.
Cat despre situatia in care te aflii...cred ca ar trebui sa vorbesti la modul foarte serios si foarte calm cu mama ta si sa-i explici ca tu nu vrei ca bebelusul tau sa creasca intr-o atmosfera asa de urata si ca nu vrei sa te certi cu ea. Daca nu-si schimba obiceiurile, ar trebui sa te muti de acolo.Asta ar fi singura solutie pentru linistea voastra, chiar daca cere mai multe sacrificii.
Succes!

Sau ai putea pur si simplu sa n-o mai bagi in seama, iar atunci cand trebuie sa vorbiti s-o tratezi cu o oarecare indiferenta. Daca incepe cu scandalul ii spui ca n-ai chef de toanele ei si pleci pur si simplu.Se va satura s-o respingi mereu.
Alte idei n-am.Ori asta, ori mutatul.

Buna OneloveForever. Am incercat sa discut cu ea, chiar ieri, nu am putut reusi sa trecem de nivelul "esti un nenorocit, profitor", etc... S-a luminat insa la fata cand i-am zis ca sunt dispus sa trec casa si una dintre masini pe numele ei, numai sa scap de reprosuri.I-am cerut sa ma ajute sa imi cumpar un apartament cu doua camere, sa ma ajute cu un avans. La prima casa eu nu pot aplica si am nevoie de un avans mai mare, pentru un alt tip de credit.
Pana acum nu mi-am luat un apartament intrucat speram sa ne putem intelege, daca ma mut din nou acasa, eu ultimii 2 ani am stat cu prietena mea cu chirie. Dar nu se poate sta cu ea.
Da, o sa am grija de bebe. Se intampla sa pun mana pe burtica prietenei mele si sa spun incet de catve aori "Bebe, bai, bebe!" si se simte imediat cum incepe sa se miste
Reactioneaza la stimuli, de aceea vreau sa plec din mediul acela total negativ, toata ziua aud numai povesti cu morti, pomeni si in rest discutii despre mosteniri si bani.
O s-o rezolv eu cumva si poate ne luam un apartament al nostru, peretii conteaza sa-i avem

Am incercat asta, insa atmosfera este mereu incarcata. A otravit florile in curte, cand am intrebat-o de ce a facut asta nu a recunoscut initial. Dupa aceea am insistat si mi-a spus ca e curtea ei si are voie sa otraveasca tot ce vrea in curtea ei...
Chiar daca o ignor, isi face simtita prezenta, tranteste usi, chestii de genul asta.
Duminica trecuta la 06:40 am fost in picioare, a trantit usile intentionat atat de tare, incat i-am spus. A urmat un scandal monstru cu blesteme si tipete.

Inseamna ca are o problema grava cu tine.Ori se gandeste ca ea nu are nimic si e singura si asta e sistemul ei de aparare, ori pur si simplu nu te suporta si poate s-a agravat de cand v-ati mutat voi cu ea, iar cand a auzit ca mai vine si bebe...aia a fost.
Stiu cum e sa traiesti intr-o atmosfera plina de energii negative, parca nici sa respiri calumea nu poti, de aceea trebuie sa va mutati.Intr-un apartament cat de modest.Conteaza sa fiti impreuna, sa va iubiti si sa aveti parte de liniste.
Mult succes, sa fiti fericiti si sanatosi!

Ei bine,nu stiu ce sa zic, ai putea vorbi cu un pshiatru pentru inceput, sa ii spui ce reactii are mama ta, si sa il convingi sa vina la voi acasa pentru a vorbi cu mama ta. Daca nu merge ea la el, vine psihiatrul la ea.
Multa bafta!

Daca as fi in locul tau la primul repros plecam din casa aia si nu mai veneam sa o vad pe femeia aia nici s-o ingrop. Inteleg ca este mama ta dar acum ai de ales ori stai cu ea ori cu viitoarea sotie. Stau si ma gandesc ce efect vor avea certurile asupra unui copil fiindca nu cred ca mama ta va fi foarte fericita sa o trezeasca copilul pe la 3 dimineata si mai mult ca sigur iti va reprosa ca ii cumperi prea multe jucarii si chestii. Cred ca ar fi o idee buna sa pui bani deoparte (cat mai multi bani) fiindca dupa ce se va naste copilul nu vei mai vrea sa stai cu mama ta iar daca ai deja banii iti sugerez sa mai strangi, nu te grabi sa cumperi de acum o locuinta ca mai tarziu s-ar putea sa regreti (s-ar putea si sa ma insel eu).

De cele mai multe ori atunci când cineva doreşte să-şi întemeieze o familie cu cât mai departe de părinţi vor fi cu atât mai bine va fi de toţi. Probabil aşa va fi şi în cazul vostru dacă ve-ţi pleca mai departe de mama ta.