Am o curiozitate. Cum procedează marile studiouri de filme (gen alea de la Hollywood) ca să mărească rezoluția unui film din anii '60 la Full HD (1080i)? Adică nu prea are sens, cum pot știi detaliile lipsă din imagine? Și iară, ar fi aproape imposibil să refilmeze tot filmul (cum zicea un prieten). Știu că se pot genera cumva cu ceva program profesional pe un calculator, dar totuși, nu înțeleg cum pot completa detalii gen un ziar de pe o masă din depărtare a cărui detalii nu se observau pe filmarea originală. De asemenea, cum măresc rata de FPS-uri. Și aici intervine problema detaliilor lipsă!

Peliculele la care te referi erau înregistrate pe diferite formate de film. Producțiile cinematografice cu buget mare foloseau în general film de 35 mm (unele chiar de 65-70mm), show-urile de televiziune foloseau format de 16 mm, show-urile cu buget foarte mic foloseau film de 8 mm.

O calitate foarte importantă a filmului este că are o "rezoluție" foarte mare. Am pus "rezoluție" între ghilimele pentru că filmul nu are o rezoluție în același sens în care au aparatele digitale, cu alte cuvinte nu surprinde niște pixeli de culoare ordonați într-o grilă. Filmul are o emulsie chimică ce surprinde extrem de multe detalii atunci când este expusă corect și cu aparatură performantă.

Deși nu se poate face o corespondență foarte precisă, se poate aproxima că filmul de 35mm surprinde detalii comparabile cu o rezoluție de 20 megapixeli.

Rezoluția unui film full HD este de numai 2 megapixeli. Deci rezoluția unei înregistrări din 1960 pe film de 35mm este de 10 ori mai mare decât full HD-ul de astăzi, oricât de greu ar părea de crezut.

Cu alte cuvinte, detaliile acelea nu lipsesc de pe filmul original. Ele există din abundență. Nu erau vizibile în variantele vechi datorită mediilor de multiplicare și redare. Cu tehnologia de astăzi, studiourile pot sa remasterizeze aceste producții (dacă au păstrat filmele originale) fără să fie nevoie să re-genereze detalii.