|

Buna TPU! Daca catelul vostru a avut parvoviroza si a trecut peste, spuneti-mi si mie cum arata când se insanatosea, cati ani avea si cat a durat.

5 Raportează Evaluează
Răspuns Câştigător
| a răspuns:

Si inca ceva. Puteți trata acasă ca si supliment la perfuzii, doar sa nu depășiți dozele la medicamente. Macar cu apa de orez, ceai de menta si saruri de rehidratare, sunt convins ca ii ajuta destul de mult.

4 răspunsuri:
| a răspuns:

Am avut o catea nevaccinata, cu 7 catelusi. Au facut toti parvo la 5 saptamani, inainte de a apuca sa fac vaccinul. Au fost factori agravanti, nu mai intru in detalii, am pierdut mama si unul din pui, dupa care am inceput tratament de unul singur, salvandu-i pe ceilalti 6.
In cel mult doua saptamani dupa insanatosire au recuperat toti greutatea pierduta si acum sunt caini vigurosi si perfect sanatosi.
Nu stiam nimic la acel moment despre parvo, am citit insa pe net, am vorbit cu vreo 10 veterinari, ir mortalitatea e foarte mare, in special din cauza deshidratarii.
Pentru tratament am aplicat o schema proprie, bazata pe medicamente pentru copii mici: Metoclopramid sa opreasca voma, saruri de rehidratare, furazolidon pentru diaree, apa de orez pentru hrana, ceai de menta pentru hidratare, probiotice pentru refacerea florei intestinale, vitamine. Toate calculate la doza maxima zilnica in functie de greutate si impartite in cat mai multe doze, dizolvate in putina apa si administrate pe gura, cu seringa. Practic timp de 48 de ore le-am dat la fiecare 15 minute cate o seringa, astfel incat in cazul in care vomita sa repet doar ultimul medicament administrat.
Dupa 48 ore am pastrat doza zilnica, insa impartite in mai putine doze, ca nu mai rezistam fizic. Unul cate unul au inceput sa manance (am luat de la farmacie cateva kg de Royal Canin Gastrointestinal) si sa bea apa, moment din care se considera ca au trecut de varful bolii. Dupa cateva zile am scos incet incet medicamentele, ramanand doar furazolidonul si probioticele, pentru vreo doua saptamani. Dupa ce a trecut diarea, am continuat probioticele si zilnic fiecare a primit cate un pahar de iaurt.
Am ramas doar cu pierderea mamei si a unuia din catei, ambii internati la o clinica veterinara, unde li s-a facut tratament perfuzabil. Mai avusesem inca doi pui internati, dar am apucat sa ii externez si sa ii tratez si pe ei acasa, salvandu-i desi erau in stare extrem de grava.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| explică (pentru regis):

Deci sugerati ca sunt tratați mai bine acasa decat la doctor cu perfuzii? Nu va jignesc, doar ca sunt disperată si vreau orice sfaturi.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru Deliqueena):

Nu sugerez nimic, ce am scris sunt fapte.
Mortalitatea la parvo merge spre 80%, mie mi s-a spus de la clinica sa ma bucur daca scapa unul. Toti cei 6 tratați de mine au scăpat. Dar efortul a fost uriaș, 48 de ore nu am făcut nimic altceva si continuu aveam la fiert o oala de orez si alta de ceai.
La nici o clinica nu se poate ocupa cineva de căței intr-un astfel de ritm. Acolo li se pun doua perfuzii pe zi si se asteapta. La mine secretul reușitei au fost dozele mici si dese, pentru ca la mai mult de 5 ml imi vomitau instant. Si m-am apucat târziu, primele semne apăruseră sâmbăta, duminica am internat mama si primul pui, luni am pierdut mama si am internat inca doi dintre pui, marți am pierdut primul pui si abia marti seara am început tratamentul acasa. Miercuri i-am externat pe cei doi, nu știam daca rezista pana acasă, erau piele si os. Pe aceștia i-am si păstrat, inca au urmele perfuziilor pe labute, unde au fist înțepați parul le-a crescut alb.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Da, am avut un cățel care a făcut parvo. Avea dureri mari de burtică. Țin minte că l-am dus la veterinar și i-a făcut injecții subcutanat, vitamine și nu mai știu ce. Când a început să meargă spre bine nu mai schelălăia de durere și ușor-ușor i-a revenit pofta de mâncare.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează