Nu mai știu ce să fac, perușii mei nu mă pot lăsa să îi scot din colivie, să mă joc cu ei, mă tot musca daca incerc ceva. Ii am de aproape 2 saptamani și se tot sperie de mine.

Desigur că nu poți sunt doar două săptămâni, eu cu al meu m-am împrietenit după vreo două-trei luni. Plus că tu ai doi. Sunt multe persoane care cred că e ușor să câștigi încrederea unor peruși. Ei bine, nu e ușor. Dar nu e nici imposibil. După două săptămâni nu trebuie să încerci să te joci cu ei, încearcă să te apropi încet de cușca lor, stsi pe lângă ea, vorbeștele calm, citeștele ceva, asta îi va obisnui cu tine și vocea ta. Apoi pune mâna cât mai aproape de cușcă și pune-o pe ușiță, după ce se obisnuiesc cu mâna ta, deschide ușița și bagă un deget însă nu îl băga de tot și nu prea apoape de ei. Cu timpul apropie degetul în timp ce le vorbești, dacă se umflă în pene sau se sperie retragel încet, dacă mușcă nu țipa și nu îți retrage brusc degetul, stiu că doare, dar dacă nu țipi sau te retragi rapid nu faci decât să le dai impresia că au câștigat. Doar trageți încet degetul mai în spate. Încearcă să îi faci să urce împingându-i ușor în burtică sau punându-ți degetul deasupra piciorușuler lor. Când se urcă nu duce degetul la fața ta, dul la alt băț, să îi arăți că nu îi faci nimic, apoi cu timpul îl poți apropia de ieșire. Apoi nu trebuie să îi prinzi forțat decât dacă e o urgență. Nu îi brusca, prinde, speria și nu țipa la ei. Perușii au o memorie foarte bună și o să îți țină minte fiecare gest. După ce s-au obisnuit cu tine introdu în cușcă palma cu semințe, nu vor veni din prima, dar la un momendat, după multe încercări eșuate, vor veni. Apoi poți să cobori cu ei ușor colivia când stau pe acoperișul ei, vor zbura înapoi, dar se vor obisnui, după îți pui capul lângă ea atât cât ei să îți vadă părul, vor fi tentați să te tragă de el. Toate astea le faci în decursul câtorva luni, nu săptămâni, perușii nu sunt câini sau pisici, nu sar să îi alinți încă din prima clipă, sunt păsări, sunt sperioase și se cred egale nouă iar noi trebuie să le arătăm că suntem prietenii lor și nu vrem să le facem rău, trebuie să le câștigăm încrederea. E și mai greu pentru că sunt doi, nu dispera totuși, vei reuși cu timpul.
P.S.: Unii mai zic să le tai aripile, nu o face, zborul e viața lor, perușul meu a căpătat de curând năpârlire franceză, o boală ce la lăsat fără penele mari, iar acum sărăcuțul e mai trist ca niciodată și nu știu cum să îl ajut. Deci îi rog pe cei care fac asta să înceteze, zborul înseamnă pentru un papagal mai mult decât crddem noi.