1. Cati romani mai sunt in Romania ca in tara numarul de tigani creste foarte mult?
2. Cati romani sunt in total cu cei din tara si cei din afara?

Marius - uite o lectie gratuita de istorie si filosofie a istoriei:

Fiecare popor maret are un destin propriu in istorie. Acest destin propriu inseamna credinta in propria menire ca misiune primita de la divintate. Acesta este cel mai puternic liant ce poate tine un popor de-a lungul si de-a latul istoriei.
Cel mai remarcabil din acest punct de vedere este poporul evreu care, desi prigonit vreme de 2000 de ani, nu a pierit ci a reusit sa-si intemeieze de vreo 70 de ani unul dintre cele mai puternice state din lume.
De asemenea, vezi Germania de dinainte si de dupa al doilea razboi. Ce s-a petrecut intre timp? Germanii si-au pierdut credinta in propria menire, de aceea vor disparea etnic in ciuda performantelor economice remarcabile. Cazul german este un caz particular pentru ceea ce se intampla cu Occidentul in general (cu exceptia SUA). Occidentul se autodistruge, ca orice mare imperiu in istorie, prin: diversitate (exp: vezi cat de diversa era Roma inainte de cadere), devalorizarea crestinismului si capitalismul extremist.

Acum despre romani.
Romanii, inainte de revolutia de la 1848, se serveau ca model comportamental, cultural, economic si politic de imperiul otoman. De aceea romanii ajunsesera ca niste fetite in izmene, incapabili de organizare si de afirmare. Aceste critici erau aduse de tineri vremii, nu sunt inventate de mine.
A venit apoi unirea mica (o minune, tinand cont de context si de modul in care s-a produs cu 1 vot diferenta), iar romanii si-au schimbat modelul, trecand de la otomani la francezi. In sfarsit, dupa al doilea razboi mondial am trecut de la francezi la sovietici (de voie, de nevoie), iar acum dupa 89' am trecut de la sovietici la occidentali.
NICIODATA in tot acest timp nu am fost o tara puternica sau o cultura admirabila. Asta pentru ca, in loc sa ne urmam propriul destin, am urmat pe al altora. Noi tot ce am creat, am creat prin imitatie.

Romanii au o mare sansa istorica prin ortodoxie, latinitate si pozitia geopolitica (intre Orient si Occident). Din acest punct de vedere, nu mai este vreun alt popor asemanator. Constientizarea acestei unicitati si acestei chemari istorice inseamna asumarea celor de mai sus.
Romanii convertiti la Occident sunt aceia care dau cu piciorul valorilor de mai sus, si iau in brate valorile occidentului aflat in deriva si in cadere. Occidentul vrea cu disperare aceasta, ca un soldat ranit care inainte de a muri vrea sa ia pe cat mai multi cu ei. In sfarsit, aceasta este si voia popoarelor ce-si constientizeaza destinul istoric si care urasc concurenta (exp: evreii).

Romanii convertiti la occident vor "o tara ca afara" si sunt aderenti #rezist (o miscare globalista, ce n-are nimic de-a face cu romanitatea). Ei vor "spitale, nu catedrale", integrare europeana, diversitate, toleranta unviersala, psihologi in loc de preoti samd.
Niciuna dintre aceste cereri nu este gresita in sine, dar nu este pentru noi, pentru nevoile noastre istorice curente. Toate acestea se potrivesc pentru occident, dar nu pentru poporul nostru, cel putin nu in acest spirit de impotrivire. Acesti romani convertiti sunt urmasii frantuzitilor, urmasii turcitilor, urmasii politrucilor sovietici, cu-rve ale istoriei fara capatai, gata oricand sa plece din tara, gata oricand sa tradeze si sa se muleze pe trend. Ei reprezinta notele de subsol in cartile de istorie, indivizi care isi cheltuiesc energia pentru burta si "familia lor". Sunt cei care se predau primii inamicilor, primii care schimba tabara, primii care incep sa se planga. Vrednici de mila, plictisitori, plafonati, unii se dau genii neintelese samd.

Ca sa-ti vorbesc de romanii adevarati imi trebuie mai mult timp. Dar numai acesti romani adevarati tin neamul in viata, prin urgiile istoriei, constienti de firul rosu al neamului ce coboara de la marii voievozi si duhovnici romani, trece pe la martirii secolului XX, pana in zilele noastre.

In marea lupta istorica, intre fortele binelui si ale raului, un popor poate sa ocupe tabara celor buni doar prin constientizarea destinului si asumparea totala a acestuia. De cealalta parte, sunt slujitori ai dracilor (inclusiv unele popoare care-si constientizeaza destinul in acest sens) si popoare care se maimutaresc (cum este in prezent si poporul roman). Destinul unui popor se integraza in destinul lumii, si isi are incheierea in vremurile de la sfarsit: sfarsitul lumii, sunarea trambitei judecatii si judecata lui Hristos. Pana atunci este lupta pentru marturisirea lui Hristos, individual si colectiva. Exista osanda si mantuire si pentru popoare. Cu aceasta in gand indic calea cea buna pentru poporul roman.