De ce unii parinti își obliga copiii sa învețe? Pana la urma e viitorul lor și mai avem nevoie și de oameni sa mature strada și sa culeagă căpșuni, nu doar de directori.
Ordonare:
După relevanţă
Orice părinte dorește o viață mai ușoară copilului lui. E normal să fie și autoritar, cand constată că copilul e prea leneș.
La scoala, un copil nu invată doar mate și romana, învață să fie si responsabil, și organizat, educat, creativ, sa aiba capacitatea de alegere/ decizie etc
Se fac si activitati extrascolare.
Deci, școala nu "strică". Cei care o abandonează, se trezesc uneori prea târziu că vor să o continue.
Răspunde
Pai de ce sa nu ii oblige? Ca multi nu au minte si trebuie impinsi uneori, dupa aia le va multumi parintilor.
Nici un parinte nu vrea ca, copilul lor sa ajunga sa culeaga capsuni.
Tenta e sa ii fereasca de asta.
Si oricum vor fi capsunari, ca unii nu pot sa invete oricat i-ai obliga, deci natural e munca pentru toti.
Si ca sa maturi strada si ca sa culegi capsuni trebuie sa stii sa citesti un contract de munca si sa socotesti ca altfel te duci si te intorci mai sarac decat ai plecat. De fapt pentru orice act necesar trebuie sa stii sa scrii/citesti/intelegi ce scrie iar ca sa iti poti gestiona situatia financiara trebuie sa stii operatiile matematice de baza - adunare, scadere, inmultire, impartire.
Daca vrei sa faci lucrurile astea intr-o alta tara mai adauga si ca trebuie sa stii o limba straina de circulatie internationala.
Pentru ca viitorul este unul plin de tehnologie, adauga si sa stii ce e ala un calculator (si smartphone-ul e calculator) si cum se foloseste.
Analfabet fara scoala inseamna aproape garantat infractor (din ala prost care da in cap la oameni ca si infractorii au desteptii lor cu scoli specifice). Daca ai "norocul" sa traiesti intr-o zona rurala sub-dezvoltata unde mai gasesti de munca cu ziua, poate doar asa sa iti mai castigi existenta muncind cinstit fizic si din greu.
Ca nu toti trebuie sa fie de nota 10, asta da. Dar de invatat la un nivel minim trebuie toti sa o faca. Cauta sa vezi pareri de oameni saraci care abia isi cresc copiii: regreta ca parintii nu au pus biciul pe ei ca sa invete sa nu ajunga rau si fac tot ce pot ei pentru ca sa-si tina copiii lor in scoala - au aflat pe propria piele ca lipsa educatiei condamna la saracie (nu doar pe ei ci si pe copiii lor). E vorba despre aia care au inteles cat de cat pe ce lume traiesc, chiar daca tarziu.
Pentru toate loazele care cred ca scoala e pentru ca sa mictioneze cu bolta pe ea si li se pare epuizant sa fii elev in Romania - cititi cat invata elevii de liceu in Coreea de Sud daca ajung sa doarma mai putin de 6 ore pe noapte:
https://smartsleepingtips.com/......udents-get
Bănuiesc că te referi la părinții care vor să-și vadă copiii premianți și olimpici. Ei sunt un caz de studiat. Mai există totuși cei cu povestea „notele sunt de la 1 la 10, au nevoie spaniolii de căpșunari", copletând cu „știi, când erai mic, intrai în geamantanul meu, făceai ca toate visele, plângeai, iar eu, nu puteam, tată, să te împac, să te mint că nu plec" (așa încerca un vecin, șofer de tir, să-i explice odraslei cum stă treaba cu munca în străinătate). Nu condamn această categoria, a cărei implicări în viața academică a copilului constă în susținere și îndrumare. Poate că mai sar și ei calul, mai țipă din când în când și-ți confiscă telefonul, dar măcar sunt notele de la 1 la 10 la ei, parcă nu vor să-și atingă un țel egoist prin copii, să-și împlinească proriile vise, să se realizeze.
Problema apare în rândul fanaticilor de 10 cu copii care poate nu au capacitate sau înclinație spre domeniile astea mai de vârf. De aici începe nebunia. Într-a VIII-a mi-am dat seama ce chinuiți sunt unii colegi. Până atunci chiar nu am realizat cât de importantă e pentru oameni o notă într-un examen. „Mi-e rușine cu tine", „dacă nu-mi intrii în liceul cu tare, nu mai ai ce căuta în casa mea", „soră-ta cum a putut și tu nu?" etc. etc. Pe toate le-am auzit, căci nu se sfiau nici pe la ședințe. M-a oripilat cazul unei colege de la meditații care nu avea înclinație spre matematică mai deloc (la română sclipea și puteai discuta absolut despre orice cu ea), iar ca să intrii într-un liceu de top, trebuie să te descurci bine și mate. Nu a ajuns unde au vrut ai ei să ajungă, fapt ce a marcat-o atât de tare încât a intrat într-o depresie cât se poate de severă, dintr-o prostie. Atât de mult au afectat-o psihic. O supravegheau non-stop. Dacă nu avea cartea în mână, scandal. În prezent, după doi ani de la încercarea ei de a se sinucide, și-a mai revenit, dar din inițiativă proprie, ea s-a maturizat, nu s-au trezit părinții brusc din visare. Nu ai cum să rămâi rece în fața unor cazuri de genul.
Într-adevăr, avem nevoie de resursă umană pentru ceea ce mai e numită și „muncă de jos", muncă cinstită și asta, dar mai puțin onorabilă în ochii marii majorițăți. Este adevărat că se petrec schimbări și în aceste sectoare (agricultorul care trebuie să aibă o mână pe sapă și alta pe laptop, însușindu-și și rolul de întreprinzător, ca să poată să-și asigure insulița de tarabă într-o mare de importuri). Îți cam trebuie carte peste tot. Însă te mai pliezi și pe copil, pe capacitățile sale, îl urmărești, vezi dacă e mai sensibil de fel. Doar dacă îi aplici un regim corespunzător „faci om din el" și va ajunge să-ți mulțumească.
Dorinele, oi fi tu enervant da ma faci sa rad.
În fine, așteaptă tu ca în câțiva ani eu o sa te întreb cât e kilogramul de căpșuni
Pentru ca fiecare parinte vrea ce e mai bun pentru copilul lui, tu cum te-ai simtii daca copilul tau ar ajunge gunoier?
Răspunde 
Normal nu e nevoie de culegători de căpșuni și măturători de stradă, dacă continuăm cu progresul tehnologic.
Azi avem aspiratoare robot, și roboți pot fi antrenați să culeagă căpșuni, sau putem face o mașină de cules căpșuni industrial, cum facem cu grâul.
Iar educația nu deschide doar oportunități financiare, o educație bună îți schimbă și mentalitatea.
Cei ne-educați sunt mai repeziți spre mâniere, ajung prea repede la concluzii pripite, fac decizii greșite din lipsă de înțelepciune, și în general duc o viață mai mizerabilă și mai dezordonată, cu multă suferință inutilă.
Spunea Sfântul Ioan Gură de Aur, din ce îmi amintesc, că educația e cea mai mare artă.
Un pictor lucrează pe un specimen mort, în timp ce învățătorul lucrează pe un specimen viu, liber, care se poate dezvolta în mii de moduri mult mai interesante, față de o amărâtă de pictură.
O pictură moartă nu se va compara niciodată în complexitate și potențial al frumuseții cu sufletul omului.
Educația bună dezvoltă sufletul omului, în special al copilului, care este ca lutul.
Educația e importantă din mai multe motive, dar am putea simplifica totul zicând că educația de bază de ajută să nu devii ca tine.
Inutil ce spui. Părinții daca sunt într-un stadiu nefavorabil, vor pe cineva, mai exact pe copii lor, să îi scoată din,, gaură "
Pai tu din ce motive crezi? Este aberant că ai pus întrebarea asta și ți-ai răspuns singur. Normal din faptul că vor ca proprii copii sa nu ajungă în stadiul ăla, de asta. Să ajungă mai bine decât au ajuns ei
Ce spui tovarașe? Vezi că încerci să fii filosof și nu îți iese
De unde ai aflat că 50% mor de foame in sărăcie? Ba omule tu știi ce înseamnă 50%? daca nu știi îți spun eu, înseamnă 4 miliarde de oameni. Tu scoți cifrele astea din capul tau așa?
Tu daca ai fi parinte ai vrea ca copilul tau sa culeaga capsuni si sa mature strada sau sa fie director?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
