Am nevoie de un foarte scurt rezumat la "Printul Fericit" (Oscar Wilde).

Printul Fericit traia intr-un palat, unde zidurile inalte care-l inconjurau l-au ferit de mizeria si uratenia cetatii in care a trait. Era cea mai stralucitoare si brilianta statuie din acel orasel.

Intr-o toamna, un randunel intarziat se odihni pentru o noapte la picioarele statuii. Printul il ruga pe randunel sa le duca oamenilor sarmani aurul, rubinul si safirele care-i impodobeau statuia. Astfel ii scapa de greutati pe croitoreasa cu un copil bolnav, pe studentul sarac, pe fetita trimisa sa vanda chibrituri.

Inghetul ii este insa fatal micului randunel, iar tristetea frange inima de plumb a printului. Statuia, nemaiavand stralucire si maretie, este topita din ordinul primarului orasului, care planuiest sa inalte una cu propria sa infatisare. Doar inima din plumb ramane neatinsa, iar mesterul topitor o asaza alaturi de corpul randunelului inghetat. Astfel, cei doi prieteni raman impreuna si dupa moarte...

Printul Fericit traia intr-un palat, unde zidurile inalte care-l inconjurau l-au ferit de mizeria si uratenia cetatii in care a trait. Era cea mai stralucitoare si brilianta statuie din acel orasel.

Intr-o toamna, un randunel intarziat se odihni pentru o noapte la picioarele statuii. Printul il ruga pe randunel sa le duca oamenilor sarmani aurul, rubinul si safirele care-i impodobeau statuia. Astfel ii scapa de greutati pe croitoreasa cu un copil bolnav, pe studentul sarac, pe fetita trimisa sa vanda chibrituri.

Inghetul ii este insa fatal micului randunel, iar tristetea frange inima de plumb a printului. Statuia, nemaiavand stralucire si maretie, este topita din ordinul primarului orasului, care planuiest sa inalte una cu propria sa infatisare. Doar inima din plumb ramane neatinsa, iar mesterul topitor o asaza alaturi de corpul randunelului inghetat. Astfel, cei doi prieteni raman impreuna si dupa moarte...

Printul Fericit traia intr-un palat, unde zidurile inalte care-l inconjurau l-au ferit de mizeria si uratenia cetatii in care a trait. Era cea mai stralucitoare si brilianta statuie din acel orasel.

Intr-o toamna, un randunel intarziat se odihni pentru o noapte la picioarele statuii. Printul il ruga pe randunel sa le duca oamenilor sarmani aurul, rubinul si safirele care-i impodobeau statuia. Astfel ii scapa de greutati pe croitoreasa cu un copil bolnav, pe studentul sarac, pe fetita trimisa sa vanda chibrituri.

Inghetul ii este insa fatal micului randunel, iar tristetea frange inima de plumb a printului. Statuia, nemaiavand stralucire si maretie, este topita din ordinul primarului orasului, care planuiest sa inalte una cu propria sa infatisare. Doar inima din plumb ramane neatinsa, iar mesterul topitor o asaza alaturi de corpul randunelului inghetat. Astfel, cei doi prieteni raman impreuna si dupa moarte...

Printul fericit a trait in palatul de la Sans- Souci, unde zidurile inalte care-l inconjurau l-au ferit de mizeria si uratenia cetatii in care a trait.

Era doar o statuie, deasupra cetatii, pusa pe o coloana inalta, acoperita cu frunzulite de aur, drept ochi avea doua safire luminoase iar manerul de la sabie era din rubin rosu.

Din locul unde era putea vedea toata cetatea si era tare trist de cea ce vede.

Intr-o toamna, un randunel intarziat poposi, sa innopteze, la picioarele statuii. Printul îl ruga pe randunel sa fie mesagerul lui pentru a ajuta saracii.

Rubinul de la sabie il duse unei croitorese care avea copilul bolnav, un ochi de safir unui student scriitor iar celalalt ochi unei fetite sarmane care vindea chibrituri. Invelisul de aur a fost si el daruit sarmanilor.

De atata frig si efort randunel a murit iar statuia ramasa fara stralucire a fost data jos si topita.

Pentru faptele lor bune, amandoi, au ajuns, cu ajutorul unui inger, in gradina Raiului...
ala a luat de pe clopotel, si recunosc ca si eu la fel. )) doamne cersiti dupa fundite, ce faceti cu ele, va faceti bradul impodobit cu fundite? )
fara suparare :*

Printul fericit a trait în palatul de la Sans- Souci, unde zidurile înalte care-l înconjurau l-au ferit de mizeria si urâtenia cetatii în care a trait.

Era doar o statuie, deasupra cetatii, pusa pe o coloana înalta, acoperita cu frunzulite de aur, drept ochi avea doua safire luminoase iar mânerul de la sabie era din rubin rosu.

Din locul unde era putea vedea toata cetatea si era tare trist de ceea ce vede.

Într-o toamna, un rândunel întârziat poposi, sa înnopteze, la picioarele statuii. Printul îl ruga pe rândunel sa fie mesagerul lui pentru a ajuta saracii.

Rubinul de la sabie îl duse unei croitorese care avea copilul bolnav, un ochi de safir unui student scriitor iar celalalt ochi unei fetite sarmane care vindea chibrituri. Învelisul de aur a fost si el daruit sarmanilor.

De atâta frig si efort rândunel a murit iar statuia ramasa fara stralucire a fost data jos si topita.

Pentru faptele lor bune, amândoi, au ajuns, cu ajutorul unui înger, în gradina Raiului.
Fundă?

Prințul fericit era o statuie făcută într-un palat. Fiind de aur era valoros. Pus într-un orășel era trist din cauza săracilor de acolo trimise o randunică care dăduse cele 2 safire și rubinul săracior. În final randunica murise înghețată iar prinșul topit.