Visul meu este sa devin actrita, iar pentru a urca inca o dreapta a indeplinirii acestui vis trebuie sa dau o proba... ei bine, trebuie sa recit o poezie... in fata Stelei Popescu. oricum, eu pot sa imi provoc lacrimi automat, iar vreau ca ea sa vada asta, asa ca am nevoie de o poezie trista. ( sa nu fie de dragoste, va rog)
Dau Funda!

"Moartea caprioarei"de N.Labis

Elena Vacarescu
Mi-am pus iubirea

În tot ce-i alb mi-am pus iubirea mea:
Zapezi si flori plapânde din livada,
Dar florile-ncepura a cadea
Si în april nu mai gasesti zapada.

În tot ce-i dulce dragostea mi-am pus :
Privire, voce, inimi, sarutare.
Dar tu-mi surâzi si când eu vin, te-ai dus;
Dulceata de-a iubi, înselatoare.

Cum sufla pe sub usa vânt de gheata,
Lugubra-i spaima, moartea si-o gemu;
Mi-am pus iubirea-n lucrurile fara viata
Morminte, flori care-au cazut, si tu.


Sonetul 66
William Shakespeare

Sătul de toate, moartea îmi invoc;
Văd vrednicul cerşind pentru mâncare,
Medalii pe distinsul dobitoc,
Credinţa răsplătită cu trădare;

Văd mantii aurite pe zălud,
Şi ţol de târfă pe virtutea pură,
Perfecţia o văd proscrisă crud,
Şi laşul văd puterea cum o fură;

Talentu-l văd de cenzori sufocat,
Ştiinţa uzurpată de prostie,
Dispreţuit ce e adevărat,
Şi rob la rău cel bun şi de-omenie.

Sătul de toate, toate le-aş lăsa
De n-ar fi-n lume ea - iubita mea.


Dreptul la timp
Nichita Stanescu

Tu ai un fel de paradis al tau
in care nu se spun cuvinte.
Uneori se misca dintr-un brat
si cateva frunze iti cad inainte.
Cu ovalul fetei se sta inclinat
spre o lumina venind dintr-o parte
cu mult galben in ea si multa lene,
cu trambuline pentru saritorii in moarte.
Tu ai un fel al tau senin
De-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
cand aerul devine mov si rece
si harta serii fara margini,
si-abia mai pot ramane-n viata
mai respirand, cu ochii lungi, imagini.


George Tarnea
Nici nu ma spal...

Nici nu ma spal de multele iubiri
Mi-e greu sa fac din dragoste o vina
Sau prost indemn al bietei mele firi,
Cand vad cum arde roua-n trandafiri
Si cred cu teama-n Cel ce va sa vina.

Nici nu ma spal de multele iubiri
Cuprinse-n viata mea mult prea putina,
Cand pot cladi cu jertfa lor gradina
De stanjenei, de crini, de calomfiri.

Cei sterpi si rai n-au starea sa-nteleaga,
Eu, pacatos fiind de la-nceput,
Mi-am daruit privelistea intreaga
Si cel mai sincer, poate, m-am temut
Ca daca-n carne clipa rod nu leaga,
Nici vesnicia-n suflet n-a-ncaput.


Magda Isanos
Sarută-mă

Saruta-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sarutarea ta ar fi în stare
Să stinga focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire si de soare.

Saruta-mi gura, buzele-nclestate
Ce vorba si surâsul si-au pierdut.
Iti vor zambi din nou inseninate
Si-ndragostite ca si la-nceput.

Saruta-mi fruntea, gândurile rele
Si toate indoielile-or să moara,
In loc vor naste visurile mele
De viata noua si de primavara.


Pablo Neruda - Sonet XVII

Nu te iubesc ca si cum ai fi un trandafir sărat, sau topaz
sau o sageată de garoafe pe care focul o trimite.
Te iubesc cu certitudinea ca lucrurile intunecate sunt menite
între umbră şi suflet, in secret sa fie iubite.

Te iubesc ca planta care nu înfloreşte niciodată
dar păstrează în ea lumina florilor ascunse.
Mulţumesc iubirii tale, solid şi cert parfum
rasarit din pământ şi trăind în întuneric, în trupul meu.

Te iubesc fără să ştiu cum sau când, sau de unde
Te iubesc în mod direct, fără complexe sau mândrie;
Asa ca te iubesc pentru că nu stiu alta cale

Decat aceasta: unde eu nu exist, nici tu,
atât de apropiati, încât mâna ta pe pieptul meu este mâna mea,
atât de apropiati, încât ochii tai se inchid ca si cum eu as adormi.

Etc, etc.
Bafta!

Nu prin lacrimi impresionezi.