Călătoresc pe vremea marilor antici,
Cu gânduri scrise pe papirusuri străvechi
Cautând iluminarea în Evul Întuneticului,
Completând cu ele bibliotecile vechi.
Vorbesc ciudat, în forme centrice,
Transform sincronizări delirice,
În revelații unice și forme pudice!
Trăiesc o viață cu iz de coșmar,
Și nu deosebesc tristețea de amar.
Îmi creez locuri de profunda fericire,
Și nu deosebesc iubirea d'amăgire.
Stau închis în carapacea cu perle,
Sorbind viata si știința din ele,
I-am furat aripa cu Icarus,
Să înalț întrebări Creatorului...
Fără sens!...dar mi-a răspuns cu interes.
Încet, mă desprind de mine,
Și merg pe drumuri fine fără semne
Aruncându-mă, iarăși, în vremuri eterne.

Alte pareri?

Orice persoana pe care o cunosti stie ceva ce tu nu stii.
Petrecem prea mult timp gandind si nu suficient actionand.
Ochii sunt in fata pentru ca e mai important sa privim inainte, decat inapoi.
Faptul ca esti iubit mult iti da putere. Faptul ca iubesti mult iti da curaj.

Cred ca ai gresit site-ul. Blogul cred ca ar fi fost o alegere superioara.

Imi place mult ca tu cauti iluminarea in antici pe cand eu caut telenovela si negasind-o devin mai frustrat pe ei pe zi ce trece. cred ca sunt femeie.
imi place ca iti bagi in seama delirul si ca iti faci o punte din banuieli
desi e foarte bun filosofic, lasand rima la o parte e prea incarcat de principii separate unele de altele si expuse simetric din care ai fi putut face poezii diferite. astfel ducandu-ma de la o idee la alta nu imi da impresia de un ton poetic coagulat si chiar icarus e prea tragic ca sa se potriveasca cu fondul. n-am inteles cum poti completa biblioteci vechi cu papirusuri stravechi. evul mediu cu antichitatea? si totusi antichitatea nu era straveche. iar ''cu interes'' e prea colocviala fata de restul poeziei. daca desparti si justifici fiecare pereche de versuri poti sa iti expui poemele pe agonia.(mama ce bou sunt acum imi dau seama de ce se cheama asa)