anonim_4396
| Anonim întreabă:

Ce părere aveți despre cărțile scrise de către Ellen G. White?
Care e preferata voastră?
Preferata mea e cartea "Calea către Hristos". happy

Răspuns Câştigător
anonim_4396
| Anonim explică:

Wow! Felicitări! Un articol in toată regula. Mai mare dragu' să-l citești.

Eu sunt de părere că după Biblie trebuie să te ghidezi ca să ai viață veșnică. Iar când ai de ales dintre religii o alegi pe cea care vezi că respectă întru totul Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. Fără a scoate, si fără a adăuga la ea.

6 răspunsuri:
| LovedbyGrace a răspuns:

Am răsfoit puțin "Tragedia Veacurilor"...dar, din păcate, unele puncte de vedere din care sunt privite unele lucruri nu mi se par Biblice...și aici amintesc respectarea zilei de odihnă, Sâmbăta, după Vechiul Legământ. Cine citește Noul Testament cu atenție, realizează că Sâmbăta a fost înlocuită cu o altă zi - Astăzi. Subiectul este dezbătut în cartea Evrei.

| TheKaramazov58 a răspuns:

Prefer Sfantul Coran, mai ales ca astazi este Ziua Nasterii Profetului Mahomed!

| CiobotaruValentin a răspuns:

Bogdan Mateciuc

Secolele 18 si 19 au constituit perioada marilor "treziri religioase" din Statele Unite ale Americii. Într-o tara în care catolicii nu erau majoritari, cultele neoprotestante, aflate în competiţie unele cu altele, au intrat în criza de idei doctrinare. Nimeni nu mai era miscat de predicile critice la adresa "celorlalti". A apărut nevoia de a veni în faţa maselor cu noi idei care sa reanime si sa întretina motivatia (neo)protestantă - reforma Reformei. Au început sa apara predicatori mai revolutionari decât primii predicatori neoprotestanti, înfierbântând multimile cu predici apocaliptice despre pedepsele Iadului, fericirea care îi asteapta pe cei credinciosi sau o asa-zisa răpire a celor fideli Domnului.

Adventistii reprezintă, asemenea baptistilor, o grupare mai mare de secte, toate preocupate de a doua venire a Domnului, de unde si numele lor, derivat din latinescul adventus (venire), si în special de stabilirea datei pe baza profetiilor.

William Miller (1782-1849), un baptist, a început să studieze pe cont propriu Biblia si în special cartea profetului Daniel, trăgând de acolo concluzia că sfârsitul lumii e aproape si că Hristos se va reîntoarce în anul 1843.  El a publicat concluziile cercetărilor lui biblice într-o brosură, Învederare din Sfânta Scriptură a celei de-a doua veniri a lui Hristos în anul 1843. În respectiva scriere el anunta, pe lângă data revenirii lui Hristos, si faptul că El va întemeia pe pământ o împărătie de o mie de ani împreună cu cei drepti pe care îi va învia si că la sfârsitul mileniului vor învia si cei păcătosi pentru a fi judecati (aceasta este cunoscuta învătătură despre Mileniu, preluată ulterior de mai multe secte).

Miller si-a făcut calculele pe baza profetiei din Daniel 8:14, unde se vorbeste de 2300 de zile care vor trece până la curătirea locului sfânt si, sprijinindu-se pe Numeri 14:34, a socotit o zi drept un an. Punctul de plecare a fost luat anul 457 îH, când a început robia babiloniană. În anul 1831 el a început să predice în public noile idei. În asteptarea evenimentului anuntat multi dintre adeptii lui si-au vândut proprietătile si si-au lichidat afacerile. Întrucât anul 1843 a trecut fără ca profetia să se împlinească, un adept al lui Miller, S. Snow, a calculat o nouă dată, mai exactă ca prima - 10 octombrie 1844. De data aceasta publicitatea a fost mult mai mare, data fiind preluată de ziare, reviste, în conferinte publice, provocând un entuziasm care i-a făcut pe multi să-si părărească locurile de muncă, să-si vândă proprietătile si să urmeze adventistilor. Noaptea de 9 spre 10 octombrie i-a aflat pe adventisti adunati într-o sală mare din Boston, asteptând cu mari emotii trâmbita îngerului ce avea să vestească a doua venire a Domnului. Noaptea a trecut fără să se întâmple nimic, spre marea dezamăgire a multora care au părăsit secta. Miller a recunoscut public că a gresit si i-a îndemnat pe adeptii săi să se întoarcă în bisericile de unde veniseră. Acestea nu i-au primit si astfel secta adventistilor s-a risipit în 1845.  Cei care au rămas s-a rupt în patru grupuri principale, dintre care cel mai important a fost si este cel al "adventistilor de ziua a saptea". Trei dintre urmasii lui Miller, Joseph Bates si sotii James si Ellen White au pus bazele noii "Biserici Adventiste de Ziua a Saptea".

Ellen White avea numai 17 ani când era deja o adeptă înfocată a lui Miller. Ea a început să aibă vedenii prin care promova teoriile acestuia. Există mai multe opinii medicale care arată că vedeniile lui White erau de fapt crize de epilepsie provocate de un accident din copilărie, când aceasta a fost lovită cu o piatră în faţă si a rămas inconstientă un număr de zile.

De asemenea, mai multi apropiati care s-au aflat în preajma ei în momentul vedeniilor au declarat că nu era vorba de vedenii de la Dumnezeu, ci de crize de epilepsie.

Treptat, Ellen White s-a impus ca lider al sectei, producând multe scrieri cu valoare de profetii pentru adventisti: Tragedia veacurilor, Profeti si împărati, etc. Ea a reinterpretat profetiile lui Miller si Snow, sustinând că ele nu se refereau la a doua venire a Domnului, ci la curătirea templului ceresc de păcatele fiilor lui Dumnezeu (Evrei 9:23). Previziunile si calculele de date au continuat, fiind propusi, pe rând următorii ani: 1845, 1849 si 1851, acesta din urmă fiind chiar certificat de o viziune a lui Ellen White.

Tot printr-o "viziune cerească" a profetesei, adventistii au preluat serbarea sâmbetei de la baptistii de ziua a saptea, în 1860 secta schimbându-si numele în "Adventistii de Ziua a Saptea".

Secta s-a răspândit si în afara Americii si numără astăzi aproximativ 5 milioane de membri.

În România, adventistii au pătruns la sfârsitul secolului 19, printr-un fost preot catolic, Mihail Czehovski, care a activat în regiunea Pitestiului. Secta apare în 1890 în Bucuresti, dar un oarecare succes al ei începe cu convertirea si mai apoi preluarea conducerii de către fostul student în medicină, Petre Paulini. Secta a câstigat teren printr-o înversunată campanie de denigrare a Bisericii Ortodoxe si a clerului acesteia, folosind în acest scop cele mai murdare mijloace.

În materialele lor de propagandă şi în discuţiile cu creştinii (ortodocşi), adventiştii vehiculează date istorice false, de genul "Icoanele au apărut în Biserică în anul 787". De asemenea, majoritatea "datelor  istorice" pe care le folosesc sunt cel mult valabile pentru biserica romano-catolică (anii menţionaţi de ei sunt anii emiterii unor bule papale). Prin astfel de minciuni ei încearcă să le arate creştinilor că anumite lucruri din Biserică ar fi inovaţii şi deci nu şi-ar avea rostul.

Între rătăcirile specifice acestei secte se numără: învătătura despre Mileniu, credinta că nu există iad si nici suflet nemuritor, obligativitatea legilor Vechiului Testament privind tinerea sâmbetei si mâncărurile necurate, credinta că împărătia de 1260 de zile a Antihristului (conf. Apoc. 12:16) reprezintă perioada de 1260 de ani dintre 538 si 1798 (dominatia papalitătii în Europa apuseană) şi, poate cea mai bizară dintre toate ereziile, ideea că Arhanghelul Mihail este una şi aceeaşi persoană cu... Iisus Hristos!

Conform acestei secte, toate denominatiunile crestine sunt stăpânite de diavol iar preotii sunt slujitorii acestuia. În consecintă, toti crestinii trebuie să părăsească bisericile lor si să intre în singurul adăpost adevărat - secta adventistă.

După credinta lor, sâmbăta ar fi pecetea si semnul lui Dumnezeu, iar duminica, serbată de toti crestinii, ar fi pecetea Fiarei (a diavolului). De aceea, după părerea lor, cel mai important lucru si semn că esti de partea lui Dumnezeu este acela de a tine sâmbăta. Dusmănia pe care o nutresc fată de ceilalti crestini este grăitoare pentru fanatismul lor.

Adventistii dau o importantă deosebită zeciuielii, adică a datoriei sacre a fiecărui membru de a cotiza la sectă cu 10% din venitul lunar, sub deviza "mai bine să ai 90% din salariul tău binecuvântat, decât 100% fără binecuvântare".

Secta a implementat un amplu program pentru tinerii membri. Diverse activităti aprobate de conducere pentru petrecerea timpului liber înlocuiesc distractiile cum ar fi dansul sau mersul la cinema. Adventistii administrează peste 360 de spitale si clinici în lumea întreagă si desfăsoară programe misionare, educationale si filantropice sustinute prin zeciuiala plătită de membri (a zecea parte din venit). Publicatiile sectei sunt tipărite în 197 de limbi si dialecte. Secta dispune de unul din cele mai mari sisteme de învătământ dintre cultele neoprotestante. În ceea ce priveste interpretările profetiilor escatologice, adventistii detin un loc de frunte din punct de vedere al originalitatii ideilor de interpretare.

Adventistii tipăresc numeroase cărti despre nutritie. În aceste cărti, informatiile preluate din comunitatea stiintifică sunt împletite subtil cu propaganda sectară, ca si cum adventistii ar fi descoperit acele lucruri sau ca si cum a avea o dietă si o viată echilibrată ar fi apanajul exclusiv al adventistilor.

Din secta principală s-au desprins în timp numeroase grupări si secte cu nume diferite. Cele mai cunoscute sunt: Adventistii de Ziua a Saptea - Miscarea de Reformă, Societatea misionară internatională a adventistilor de ziua a saptea, Miscarea lui R. D. Brinsmead. Primii din această serie activează si în România.

"AZS - Miscarea de Reformă" s-au separat de secta-mamă după moartea 'profetesei' Ellen White (1915), ca o consecintă a luptei pentru succesiune, câstigată de Margaret Rowen din Los Angeles. Venită la putere, Rowen le-a propus membrilor câteva reforme, dintre care cea mai importantă fiind ideea de a nu pune mâna pe armă pentru a ajuta statul în războaie. Cei care au făcut-o în timpul războiului ar fi părăsit calea adevărului.

În România, secta aceasta a fost adusă de un oarecare soldat Kremer căsătorit cu o nemtoaică reformistă, în 1917-1918. Din cauza atitudinii fată de stat, secta a fost interzisă, dar si-a continuat propaganda prin foi gen Păzitorul adevărului si Solul misionar. Învătătura reformistă a fost prezentată în brosura Scurtă lămurire a principiilor adventistilor de ziua a saptea si o miscare de reformă (Bucuresti, 1924), scriere combătută de conducătorul sectei-mamă, Petre Paulini, în Profeti falsi si profeti mincinosi.

Dincolo de propaganda "biblică" intensă pe care o desfăşoară, secta adventiştilor simpatizează cu activiştii homosexuali.

În anul 2006, au refuzat să se alăture campaniei pro-familie lansate de Alianţa Familiilor din România, declarând că ei sunt "pentru drepturile omului" (campania era menită a preveni legalizarea căsătoriilor homosexuale în ţara noastră).

De asemenea, adventiştii au fost singurii neoprotestanţi care s-au înfrăţit cu homosexualii în lupta împotriva icoanelor din şcolile româneşti.

| doctorandus a răspuns (pentru anonim_4396):

Bartolomeu Anania, în introducerea la Biblia ortodoxă din 2001, zice că e minciună că BOR a păstrat Biblia-n original, Biblia din 2001 fiind tradusă după Nestle-Aland (Noul Testament). E un adevăr pe care mai-marii BOR îl proclamă cu surle și trâmbițe dar ortodocșii fanatici habar n-au de el. BOR n-a declarat niciodată că ar avea originalul Noului Testament, pentru că ei sunt clerici, nu bolnavi psihici. Dacă nu mă credeți, dați sursa cu declarația oficială a BOR că ei ar avea originalul Noului Testament. Despre bigoții care afirmă că există „originalul Noului Testament": cu cât mai inculți, cu atât mai vocali. Ăștia care vorbesc despre „originalul Bibliei" ca și cum ar exista în mod real nu sunt decât niște bizoni stupizi.

| doctorandus a răspuns (pentru CiobotaruValentin):

De fapt, daca citesti Cartea lui Daniel, in ea Daniel este laudat pentru lucruri condamnate in Deuteronom.

| Titan123 a răspuns:

Scriitoarea este sectancta pagînă, adventistă,.o singura religie e adevărată pe pământ.crestina ortodoxă