|

Hey TPU, sa zicem ca am 13 ani si am terminat de scris un roman de fictiune. Credeti ca este posibil sa public la varsta mea vand in vedere ca majoritatea editurilor nu se incurca cu nume noi, cu debutanti? Cu totii au nevoie de recomandari, de persoane specializate care in fine sa ateste valoarea cartii. Ar trebui sa iau legatura cu un critic literar sau ce altceva ar trebui sa fac?

8 Raportează Evaluează
8 răspunsuri:
| a răspuns:

In principal trimiti cartea la edituri de profil, daca o vor considera buna o s-o publice, nu are importanta varsta ta. Poti s-o trimiti si unui critic literar dar nu stiu ce-o sa obtii cu asta, editurile pot sa nu tina seama de parerea lui, daca o sa-si dea vreo parere.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Poate poti pune un link aici sa vedem si noi si sa ne dam cu parerea despre ce ai scris.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| explică (pentru danutzu96):

Nu stiu cum sa pun link-uri

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru alexandraaai):

Dai copy/paste pur si simplu aici.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| explică (pentru danutzu96):

Primele 7 pagini din 50

CAPITOLUL I
Intalnire


Un sat linistit se ivi între crestele munților, ascuns pe o colină la umbra brazilor bătrani, străjuit de munții falnici si mărginit de un râu cu apă cristalina. Probabil cel mai plăcut mod de a-ți trai restul zilelor, undeva unde păsarile săgetează imprejurimile in grabă iar vantul adie adesea printre crengile veșnic inverzite ale brazilor. Alice isi șterse sudoarea cu dosul mânecii de la cămașa sa apoi ofta infundat la văzul restului de drum ce il avea de parcurs. Ochii sai căprui priveau licarind locurile pașnice. Nu mai era mult de mers pana in sat, doar un mic drumeag ce ducea la potecile bătătorite. Isi stecură piciorușele dezgolite printre pietrele neșlefuite inca de timp ce ii ieseau jucăușe in cale. Drumul nu era bine bătătorit iar mirosul de praf deveanea mai pronuntat, raspandindu-se in aer la fiecare pas. Soarele ardea puternic anuntand ziua amiezii. Alice incepu sa gâfaie epuizata de atâta mers. Inima ei bătea in ritmuri de marș dorinta de a ajunge la sfarșitul călătoriei. Ii era dor de gustul inconfundabil de apa proaspătă, acel gust pentru care acum ar fi dat orice. Atmosfera nu avea nimic placut de oferit in afară de gustul prafului ce ii intra adesea in gură si micile insecte tulburate de adierile pașnice ale vantului ce isi croia drum pe acele meleaguri. Parul nepieptănat al fetei atârna pe umerii sai delicați dezgolind o frunte înalta. Odata drumul coborât fata alergă pana la râul ce marginea civilazia de întinderea nesfarșită de natură. Așezându-se pe albia râului iși stecură piciorușele amortite in apa cea rece apoi îsi privi reflecti. Nu e chiar atât de diferit, gandi fata in timp ce iși strecură mâinile in apă pentru ași clăti fața. Apoi sorbi cu plăcere pentru a-și ostoi setea. De mult nu mai băuse apă așa de curată, filtrata de pietrele dure ale râului în încercarea de a rămane pe loc. Soarele ardea din ce in...2005 - 2186 + Vezi răspunsul întreg

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Daca ei considera ca romanul tau de fictiune este bun o sa-l publice!

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| explică (pentru Reagan):

Am trimis cartea mai multor edituri. Una dintre ele, singura care mi-a oferit un raspuns concret era dispusa sa imi publice cartea intr-un tiraj de 100 de exemplare cu conditia ca eu sa achit o parte din suma, urmanad ca ei sa publice ulterior pana la 3000 de exemplare. Totusi incerc sa ma documentez mai mult.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

În primul rând ar trebui să ai răbdare. Stilul literar se dezvoltă de-a lungul vieţii continuu, şi e foarte greu să ai un stil propriu format atât de devreme. Peste 2 ani, romanul acesta o să ţi se pară naşpa.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează