| Aramyx a întrebat:

Un coleg de-al meu a scris un fel de carte /poveste si mi-a cerut parerea despre ea si eu de-abia daca stiu ce sa ii spun.( nu le am cu literarura ) cine ma ajuta? Atentie! E mult de citit nici nu stiu cum de eu am citit atat

Eu sunt legenda
Capitolul 1

Pentru inceput sa reglam niste conturi. Stiti cum orice copil vrea sa plece intr-o aventura si alte lucruri de genul asta? Pai acum imi doresc sa fiu din nou acel copil. Daca cititi urmatoarele randuri, considerati-l un jurnal. Jurnalul unui prieten care sunteti sigur ca s-ar enerva daca il cititi, iar ca pe orice jurnal cand va pica in mana inchideti-l chiar acum. E ciudat sa ti se spuna,, legenda ". E infricosator, ciudat, stupid, sa pun accentul pe infricosator. Nu sunt genul de copil care se pricepe la matematica sau la romana sau la stiinte sau... concluzia este ca nu sunt un geniu. Singura materie preferata este desenul si pauza. Mai multe pe partea cu desen. De cele mai multe ori legendele si eroi mor. Sa ma consider norocos ca traiesc. De ce nu mor? Cineva acolo sus ma iubeste. Ceea ce este ciudat caci nu prea sunt un copil obisnuit care daruieste flori sau care trimite un mar profesorului. Va invidiez ca nu sunteti in locul meu. Sa nu spuneti ca nu v-am avertizat.
Ma numesc Seventin Stefan.
Am doisprezece ani iar colegi mei si profesori imi spun in multe feluri : nesimtit, pierd-de-vara, farsor etc. Nu inteleg aceasta parte, cum adica farsor. Adica am facut unele mici greseli. Cea mai recenta a fost sa cumpar trei porci dupa care le-am scris cate un numar pe ei. Am scris numerele unu, doi si patru. Nu este vina mea cand profesori nu isi dau seama ca porcul numarul trei nu exista. Dar totusi e amuzant cand toti se invarta si cauta porcul numarul trei. Se poate spune ca sunt un copil cu probleme. Sunt doar un copil nevinovat, asta credeam eu. Bunicul spune ca am prea multa creativitate si nu stiu cum sa o controlez, sa controlezi crativitatea suna haios, parca ar fi o replica din Matrix. Doamna profesoara de romana spunea ca sunt distrat sau neatent :,, Sunt in pom si pomu-n aer." Chiar asa distrat sunt? Doar pentru ca produc tampeni asta nu inseamna ca sunt o fabrica de dezastre. Imi amintesc de ora de romana sau de matematica cand faceam concurs de desenat cu colegi. Notele mele nu sunt chiar cele mai bune dar majoritatea sunt de cinci, e bun macar e de trecere. Cum am ajuns in clasa a cincea? Cum spuneam, acolo sus cineva ma iubeste. Profesoara noastra spunea ceva despre citate care ne definesc, m-am gandit la cate ceva, in fine sunt mai mult idei aruncate :,, Cand mi se inchide usa in nas, intru pe fereastra."
Parintii mei sunt complet normali, tatal meu se ocupa cu informatica. Mama petrece mult timp la serviciu', iar tata sta mult timp in fata ecranului. Nu imi amintesc ultima data cand am luat cina impreuna sau daca am luat-o vreodata. Cu cateva zile in urma a intrat o pisica la noi in casa, tata nici nu si-a atras atentia cand tineam pisica micuta in brate. Partea ciudata era ca avea incredere in mine, si sa nu crezi ca am innebunit. Pisica avea incredere in mine. Oriunde mergeam ma insotea. Deja puteam spune ca pisica imi era singurul prieten, datorita slujbelor parintilor mei ne putam des. Acum ne-am mutat intr-o casuta nu prea luxoasa dar destul de confortabila. Nu prea imi vine sa inghit cand aflu ca acea casa era a bunicilor mei si a strabunicilor mei. Gandesc pozitiv, in afara de praf si fara electricitate ma aflu intr-o casa veche poate aflu ceva despre familia mea. Singurul lucru bun este ca am gasit niste fotografi vechi cu bunicul si bunica. Deschizand albumul cu fotografi primul lucru pe care il observ este ca pisica de pe umarul meu se regaseste si pe umarul bunicului. Pe medalionul pe cre il purta pisica incep sa disting niste niste litere. Medalionul auriu contine doar un cuvant in latina. Ceva ce nu reusesc sa citesc din cauza problemei cu vederi, vad doar un,,c " la inceputul cuvantului,un,,C" sters si vazut ca prin ceata.
Cred ca am ajuns la limita plictiseli daca am ajuns sa caut numele pisici. In pod am gasit cateva foi in latina, e ciudat cum ma intorc iar la limba latina. De tinut minte sa invat latina... si restul materiilor. Am gasit un fel de manuscris vechi cum foloseau romani si greci inainte, sa mentionez ca hartia asta seamana cu una pe care o folosesc la baie.E vorba de un solomonar, cuvantul seamana cu o reteta pentru peste. Pare a fi un fel de jurnal iar dupa scris pare a fi scris cu pana. Cu cateva cuvnite care imi sar in ochi reusesc sa descifrez foaia :,, E incredibil cate poate face un singur solomonar, totusi ignorand toate calitatile sale uimitoare ma concentrez pe ideea ca aceste creaturi se deghizeaza in oameni ziua si devin stapani noaptea. Langa acesta trebuie sa fiu vigilent, si sa nu imi pierd cumpatul cand ma aflu cu acesta intr-o lupta. Se pare ca se frica oamenilor il hraneste si in acelasi timp il face mai puternic. Potior este un solomonar, ne-am cunoscut ieri si pe langa toate banuielile mele, el isi sustine ideea cum ca este unul pasnic. Nu cred nici un cuvant din ce imi spune. Rasa lor e pe cale de disparitie si ar da orice sa se inmulteasca din nou. Custos... "
Tresar cand aud numele pisici, si in acelasi timp sunt putin in stare de soc.
,, Custos se agita in preajma lui Potior, nici nu-i de mirare. L-am cunoscut pe acest solomonar in gara ieri in jur de ora noua, noua jumate. De ce un solomonar ar lua trenul cand balauri le stau la dispozitie. Scot mai multe informati de la acesta si aflu ca ei pot controla vremea. Ma uimeste faptul ca rasa lor poate vindeca orice muritor. Potior urmereste un scop, sunt sigur de acest lucru. Nu as izbucni intr-o lupta cu el nu cu atatea spectatori in jurul nostru. Desigur, raspunsul este clar si raspicat, Potior stie ca noi am ramas singuri. Singura familie de..."
De? De ce? Ce suntem noi si cine este Potior? Acum mi-as fi dorit ca pisica sa poata vorbi. Nu mi-am dat seama ca ultimele cuvinte le-am spus cu voce tare. O liniste ciudata se lasase pret de cinci minute cand imi apar halucinati.
- Stapane, incearca-ti norocul!
Prima data am crezut ca cineva planuieste o farsa foarte elaborata in detalii. Ma uitam in imprejurimi si realizez ca sunt singur.
- Nu e nimeni in afara de tine si de mine.
De data asta eram sigur, pisica a vorbit. Suna mult mai ciudat decat imi imaginam. Incercam sa ma asigur ca pisica vorbea, dar in acelasi timp nu am vrut sa par un fraier sau un nebun.
- Deci de cand pisicile vorbesc?
Nu stiu de ce dar imi sustineam ideea cum ca cineva imi joaca o festa.
- Eu sunt Custos al treilea, descendent al lui Dorios si in acelasi timp primul care l-a slujit pe bunicul tau.
- O sa incerc sa ma prefac ca asta a fost doar in imaginatia mea, o sa numar pana la trei si ar fi bine sa ma intorc in ora de matematica. Unu, Doi, Trei.
Deschid ochii si accept ideea ca am o pisica vorbitoare.
- Deci, e real si acum ce urmeaza?
- Nu ma intreba pe mine tu esti urmasul bunicului tau, tu decizi viitorul.
- Asta a sunat ciudat.
- Toti sunt la fel, dezordonati si cu obiceiuri ciudate.
- Spune asta pisica care se linge in loc sa faca baie.
- Asta e o forma pe care am luat-o ca sa nu speriem oameni, mai bine sa nu folosim termenul de pisica e o insulta pentru rasa mea. Tu esti ultimul fiu al diahonizilor.
- Si asta e o?
- Diahonizi sunt cele mai periculoase creaturi ramase pe Pamant. Majoritatea diahonizilor au murit in razboi.
- Razboi cu cine?
- Lasa-ma sa termin intrebarile la final. Bunicul tau este un Lord al Diahonizilor, sau mai bine spus singurul lord ramas in viata. A fugit pe pamant cand au fost atacati. Aici si-a dat seama ca creaturile distruse de rasa sa sunt intr-un numar mare aici pe pamant. S-a casatorit cu bunica ta ca sa nu creeze suspiciuni si sa fie vanat. A avut si un fiu, pe tatal tau insa acesta nu mostenise nimic din genele bunicului tau. Parinti tai nu stiu nimic despre diahonizi. Eu impreuna cu bunicul tau am reustit sa schimbam locul de munca al mamei tale si sa va mutati de fiecare data.
- Dar bunicul a murit cu patru ani in urma.
- Am reusit sa ii ofer tatalui tau o slujba aici la sat, a fost o coincidenta ca aceasta casa era de vanzare. Documentul din mana ta este jurnalul bunicului tau mai bine i-am da foc inainte sa ajunga la cine nu trebuie.
- Daca am avea bricheta sau chibrituri, mama s-a dus acum jumatate de ora sa cumpere toate necesitatile.
- Nu am mentionat nimic despre o bricheta sau alte moduri pe care le folositi voi oameni.
In secunda urmatoare Custos scuipase foc, iar din document ramasese decat cenusa. Sunt complet uimit mai uimit ca atunci cand am luat zece la un test de matematica.
- Trebuie sa incepem antrenamentele inainte sa te gaseasca o Kitsune.
- Cate fiinte ciudate si periculoase care incearca sa ma omoare exista?
- Numarul lor este inca sub semn de intrebare dar cu fiecare an care trece acest numar creste.
- Si ce-i aia o Kitsune?
- Este o creatura vicleana si inteligenta. Este infatisata ca o vulpe cu noua cozi si este capabila sa adopte forma umana cand atinge o anumita limita de varsta. Ele pot intra in visele oamenilor si pot crea iluzii atat de adevarate incat, sunt percepute de catre oameni ca fiind adevarate. In legatura cu viisele diahonizi nu trebuie sa isi faca griji in aceasta categorie.
Coboram pe scara veche facuta din lemn si ne indreptam spre grajd. Custos intrase intr-o cutie de lemn cu un lacat
- Dihonizi sunt rapizi, in acelasi timp ei au o privire agera.
- Privire agera, eu de-abia daca pot sa citest,, Ana are mere."
- Privirea ta scade cand este vorba de treburile oamenilor, incearca sa privesti inauntrul lacatului. Concentreaza-te si nu te lasa distras.
- Ce trebuie sa fac?
- Inchide lacatul.
- N-ai degand sa iesi din cutie?
- Ai zece minute sa deschizi din nou lacatul, iar eu am zece secunde de aer mai bine te grabesti.
Credeam ca glumeste, totul semana a gluma m-am convins ca era cat se poate de serios. Cum sa privesc inauntrul lacatului nici macar nu reuseam sa vad cateva litere. Deja au trecut cinci minute devine enervant, raman calm si incerc sa deschid lacatul cu o agrafa gasita pe jos. In ultimul minut reusesc sa deschid cutia, spre surprinderea mea cutia era goala. Ridic cutia o arunc cat pot de tare in dreapta mea si analizez locul unde trebuia sa fie Custos. El intrase in grajd si se lingea pe degete. M-am bucurat sa il vad inca viu.
- E delicios, cum numiti voi lichidul acela alb?
- Se cheama lapte.
Primul raspuns care imi venea sa il dau era ceva in genul,, De ce nu mi-ai zis ca ai plecat, m-am chinuit o gramada sa scot lacatul." Nici macar nu mai eram nervos in urmatoarele zece secunde cand il vad.
- De unde luati acest lapte?
- Mai bine sa nu sti. Deci acum ce facem? Am deschis cutia in zece minute.
- Unde-i cutia?
- Am aruncat-o in coltul ace...
Din cutie au mai ramas decat cateva scanduri facute bucati.
- Ce urmeaza acum?
- Tras cu arcul.
Am iesit afara unde era un arc pe iarba si o tolba cu sageti. Custos imi arata-se un cerc rosu aflat la zece metri distanta. Cercul rosu era cat degetul meu de mare, si ma refer la degetul mic.
- Trage cinci sageti in cerc, nu pe langa nici pe linia rosie, in mijloc.
- Faci misto de mine?
- A, da scuze pune-ti esarfa asta la ochi.
Cine ar putea nimeri un cerc asa de mic in care de abia daca incapea o sageata? Am zis s-o fac si pe asta. Am tras prima astept sa vad daca nu cumva am nimerit altceva. Am mai tras una si inca una, pana acum merge bine nu am lovit pe nimeni. Inca doua sageti si astept, linistea de prima data se regasea si in celelalte dăti. Nu prea imi vine sa scot esarfa de la ochii. Pot sa spun ca sunt cel mai tare arcas pe care l-a intalnit lumea am tras toate sagetile in cerc. Cand il vad pe Custos stand dupa o piatra pitit si cu mainile puse pe cap.
- Am nimerit, i-am spus eu, am nimerit toate sagetile.
Nu imi pasa cum am reusti dar cui ii mai pasa, mie clar nu.
- Sincer nu prea ma asteptam la asta, bunicul tau nu era chiar iscusit cu arcul. Mai bine te duci sa te culci se apropie miezul nopti.
- Si ce se intampla atunci?
- Creaturile scapa de infatisarea de om, iar aici la sat misuna mai multi tipi dubiosi decat la oras.

13 răspunsuri:
anonim_4396
| Anonim a răspuns:

1. Too long; Didn't read.
2. Variante de raspuns pentru "prietenul tau": Mi-a placut; Nu mi-a placut. Simplu.

anonim_4396
| Anonim a răspuns:

Uite care e faza il incurajez ca scrie un blog, un fel de roman.Il sfatuiesc sa faca o mica prefata si apoi sa se apuce de scris. Am citit si as vrea sa o si termin:p Imi place tare mult

| VictorFagarrr a răspuns (pentru anonim_4396):

Sebasu - a facut blog si ne inebuneste http://eusuntlegenda.blogspot.ro/

| VictorFagarrr a răspuns (pentru anonim_4396):

Sebasu - a facut blog si ne inebuneste http://eusuntlegenda.blogspot.ro


| Anonim a răspuns (pentru VictorFagarrr):

Super!

| BlackRaven45 a răspuns:

A fost interesanta.

| ღCARMELAღ a răspuns:

Pai..."Mi-a placut cred ca asta este si dorinta ta"sau cv de genu

| Anaad a răspuns:

Este f interesant..denota dorinta lui de aventura si de a evada din lumea banala. E de apreciat dialogul foarte vivace si curgerea lui fireasca. Totusi, pentru un copil ce patrunde in sfera paranormalului, eroul este destul de relaxt. Indeamna-l sa continue sa scrie... daca e prima opera ii va fi mereu aproapE sufletului, si prin urmare si tu, cel care l-ai incurajat.

| NeaPopa a răspuns:

Acum o sa te dea in judecata pentru copywright, povestirea e ok!

| Aramyx explică (pentru NeaPopa):

Suntem copii avem 13 ani laughing cum sa ma dea in judecata

| Disharmony a răspuns (pentru Aramyx):

La 13 ani nu eşti în stare să spui dacă îţi place sau nu o amărâtă de poveste? Şi eu care credeam că subiectele de la Evaluările Naţionale din clasa a opta sunt pentru copii handicapaţi...
Se pare că vouă ar trebui să vă dea să scrieţi culorile curcubeului şi alfabetul.

| Aℓℓe a răspuns:

Păi dacă ţi-a plăcut îi spui pur şi simplu "A fost foarte interesanta, mi-a plăcut foarte mult". Sau dacă nu ţi-a plăcut îi spui "Fără supărare, sincer nu mi-a plăcut...
Funda?