|

Vreau sa scriu e pentru prima oara cand scriu ceva acesta? Mentionez ca e in stadiul de idee deocamdata si nu am stat sa corectez idei, sugestii ce lipseste continutului si ce parere aveti?



Ma-m trezit dintr-o dată, pe când era elev în clasa a 11. „Întâmplător, ieșeam de la liceu și am văzut un desen pe perete cu urmatorul text





Aonde vais, caminhante, acelerado?

Pára...não prossigas mais avante;

Negócio, não tens mais importante,

Do que este, à tua vista apresentado.



Recorda quantos desta vida têm passado,

Reflecte em que terás fim semelhante,

Que para meditar causa é bastante

Terem todos mais nisto parado.



Pondera, que influido d'essa sorte,

Entre negociações do mundo tantas,

Tão pouco consideras na morte;



Porém, se os olhos aqui levantas,

Pára...porque em negócio deste porte,

Quanto mais tu parares, mais adiantas.

Iar imediar langa un afis publicitar cu plecari in strainatate. Dintotdeauna mi-a plăcut să călătoresc, să cunosc oameni noi sa vad locuri sa invat lucruri pe care majoritatea oamenilor le doresc in acelasi timp dar raman doar cu dorinta si cu fantezia din cauza imposibilitatilor financiare. Aveam doar 17 ani o varsta la care ai de luat foarte multe decizii care o sa te influenteze pe parcursul vieti in functie de alegerile facute si de multe ori pur si simplu nu stii ce sa faci.Intodeauna am fost genul persoana care nu credea ca un lucru e imposibil atata timp cat nu incerci sa il duci la cap.Nu aveam o relatie tocmai adecvata cu mama mea moral totusi stiu ca mereu avea dreptate inainte sa incerce sa ma opreasca din a face un lucru asta face un parinte pentru copilul sau. Niciodata nu ma impiedicat ceva sa imi fac ce mi-am propus. Haideti sa va povestesc cum incepe povestea mea totusi de la o varsta mai frageda.



Capitolul 1 Copilaria

M-am nascut in capitala Romaniei Bucuresti intr-o familie saraca. Tata din cate mi-l aduc eu aminte era o secatura. N-am inteles de ce niciodata, de cate ori ma uitam in ochii lui nu vedeam decat ura cand era beat si nimic, indiferenta, cand era treaz nu lucra, pleca dimineata si venea seara mort o batea pe mama iar ea isi varsa toti nervi pe mine gasea tot felul de obiceiuri mai inventive sa imi traga o mama de bataie cea mai dureroase metoda find cu un cablu de la un tv disfunctional.Primi ani de scoala au fost insuportabili copii isi bateau joc de mine pentru ca eram sarac iar eu nu aveam cum sa schimb ceva in priviinta asta.Cu timpul m-am obisnuit am mai crescut putin si lucram pe unde puteam sa imi pot permite cate ceva sa nu mai fiu luat in ras Nu aveam prea multi prieteni doar cativa erau mai cu scaun la cap si imi intelegeau situatia.Nu eram foarte bun la scoala de multe ori acolo dormeam din cauza terorii pe care o traiam zi de zi din cauza parintilor mei inca de atunci imi imaginam cum ar fi viata mea fara ei imi creasem o lume fantezista in care mai scapam de stresul imens.Cateodata imi imaginam pur si simplu ca o sa deschid ochii si eu nu o sa mai fie acolo sau de multe ori planuiam sa fug cat mai departe de acasa.Singura care imi mai indulcea zilele era bunica mea care locuia impruna cu noi si imi lua apararea mereu.Refugiinduma doar in mintea mea m-am maturizat destul de devreme iar atunci cand stateam pur si simplu de vorba cu o persoana ramaneau uimiti de comportamentul meu.Pe masura ce cresteam incepeam sa ma si adaptez putin cate putin si sa ma descurc singur. Dezvoltasem o frica de la ororile prin care treceam zi de zi ca imi era pur si simplu frica sa ma intorc acasa cu cat eram mai aproape incepeam sa tremur cu mult inainte sa intru pe usa stiind exact ce are sa se intample odata ce am intrat. Cea mai dura lovitura am primit-o undeva in clasa a –5 a- din partea profesorilor care nu aveau idee prin ce treceam iar profesoara mea de limba si-a permisa sa-mi imi spuna

-Esti cel mai prost copil din clasa n-am mai intalnit copil prost ca tine niciodata nu sti nimic

-O sa te las repetent

La vorbele dansei i-am replicat

-Sunteti sigura ca o sa ma lasati repetent?

-Crezi ca mai ai vreo sansa cu media 2

Ce zici?

-Astept sa o vad si pe asta

Au fost destul de grele aceste cuvinte in situatia in care trebuia sa muncesc sa imi cumpar orice lucru pe care il are nevoie un copil incepand de la manoalele care ne puneau sa le platim in acea perioada haine, nu mai spun mobilier deja ma enervau cu cerintele astea bataia zilnica, batjocora colegilor insa n-am decazut moral stiam in sufletul meu ca eu sunt mai presus ca ei si chiar daca ma scuipa azi eu intr-o buna zi o sa ajung cineva si o sa ii tratez la fel cum m-au tratat ei pe mine daca destinul o sa ne intersecteze. Vorbele profesoarei m-au ambitionat atat de mult incat chiar dupa primele doua saptamani in care incepusem sa studiez la un nivel absolut nebunesc la un moment dat era singurul lucru care il faceam chiar si pana la ore foarte tarzii am observat ca ceva s-a schimbat la un nivel radical cu mine incepuse sa imi placa. Profesori si colegi ramasesera uluiti ca din ultimul elev sa fiu rugat sa merg la olimpiade Si acum imi audc aminte urmatoarele ore cu tovara profesoara de romana trebuia sa ma-i iau 2 note aveam in cap cum ar fi trebuit sa se desfasoare lucruruile urmatoarea data cand ma ridica in picioare de obicei nu eram atent ma ridica de dragul de a ma ridica ca oricum avea pe o parte dreptate niciodata nu invatam lectiea doar ce mai prindeam dim mers si atat si fiind primul la catalog nu avea cine sa imi reimprospateze memoria povestind o parte din ce ar fi trebuit sa stiu Pogorete in picioare Ma ridic ma prefac ca nu stiu nimic spun un aa ca si cum as fi ramas blocat ea spune 2 stai jos inainte sa apuce sa imi treaca nota incep si nu mai termin ca se uitau toti cu ochii sclipind cum nu mai termin si o liniste suprema.Atunci am capatat porecla Einstein.Am observat in aceea perioada datorita studiului foarte intens ca creierul uman se poate dezvolta neasteptat de repede si prin practica asimilarea de informati devine mult mai rapida. Insa aceasa perioada nu a durat foarte mult am inceput sa imi fac prieteni si sa intru in anturaje la sfarsitul clasei a 5 Am inceput sa lipsesc de la scoala visand la o viata mai buna pierdandu-mi timpul prin oras prin salile de biliard facand diverse favoruri pentru oameni in schimbul banilor incepand de la mersul la magazin pentru a cumpara ceva pana la furatul din el.Cand fost prins furand m-am simtit oribil. Patronul ma urechat putin si dupa m-a intrebat de ce furi? Si i-am spus (furasem niste migdale uscate) voiam si eu sa mananc n-am mancat niciodata asa ceva Pai de ce nu ii rogi pe parinti tai? Cand i-am spus numele tatalui meu el stiind ca e un om de nimic mi-a facut o plasa plina cu dulciuri si a spus ca oricand vreau ceva sa vin la el ca nu imi ia niciun ban dar sa nu mai pun mana pe ce nu e al meu fara sa cer. Iam multumit dar mi-a fost rusine de transul si nu am mai calcat in acel magazin.Cu scoala progresul facut fortanduma m-a ajutat pe parcurs fara sa mai imi bat capul dar m-a ajutat sa fiu pe linia de plutire prindeam lectia direct de la predare dar problema era ca nu mai ajungeam la lectii

2 Raportează Evaluează
2 răspunsuri:
| a răspuns:

Intriga nu e bine conturata, iar nucleul nu exista (punctul culminant); sau exista dar nu e asezat frumos, nu exista suspans in ceea ce urmeaza sa citesti. Este o poveste...biografie...de proasta calitate. E putin mediocra. Te sfatuiesc sa citesti 2-3 carti de acest gen apoi sa incerci sa scrii. Iti trebuie termeni mai mult decat uzuali, ca "scriitor" nu poti folosi un limbaj de strada. Atentie mare la ortografie. Frazele sunt prea lungi cu detalii neimportante.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Nu prea ma atrag cartile moderne prefer cartile interbelice

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează