Voi chiar aveți impresia că bălăriile repetate și repetative de la radiourile comerciale(ZU, KISS etc) se pot numi muzică? Vă rog, fară răspunsuri gen „gusturile nu se discută" pentru că e replica prostului care rămâne fără argumente. Muzica ascultată spune câte ceva despre voi așa cum o face și parfumul cu care va dați sau hainele pe care le purtați.
Nu, normal ca nu.
Dar am observat ca au ceva mai special balariile astea (nu ma dau mare, poate au observat si altii inaintea mea, nu am copiat nimic): au un sunet repetitiv, ceva care este facut sa iti stea in cap si sa il fredonezi, sa iti placa.
De exemplu melodia aia in care se tot repeta WTF, m-a marcat cu asta si mi-a stat porcaria asta cateva ore in cap. Adica te baga intr-o transa, cam asta e scopul si de-aia se tot asculta, prinde pur si simplu la public. Aia e toata melodia.
Un al doilea factor ar fi moda, daca nu asculti aia nu mai esti considerat "cul". Moda e o tampenie fiindca e usor de inteles, sunt multi tampiti pe lume si o urmeaza.
Nu se numesc "muzica". Sunt neinsufletite, versurile sunt banale, vocea inuman de modificata, etc.
Ah da si gusturile se discuta subiectiv. Dar atunci cum se face ca exista si rockeri agramati si cu un caracter de doi lei? Cunosc doua exemple dar nu vreau sa ii scriu aici. Stiu ce e rockul, chiar sunt rockeri si conform comportamentului nu se prefac, dar ei ca persoana sunt niste gunoaie...
Cat despre faza cu parfumul, eu am de tot felul dar le prefer pe alea cu arome de fructe, desi eu nu prea mananc asa ceva.
Si cu hainele la fel, ma imbrac normal, colorat dar ascult rock. Nu imi permit tot felul de accesorii, tricouri si ma simt incomod. Iar asta nu inseamna ca sunt o prefacuta...
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Pastila muzicală de astăzi :http://www.youtube.com/watch?v=BcL---4xQYA :).
Răspunde
Ăsta e rezultatul transformării artei sunetului în industria zgomotului. Cei care nu sunt selectivi sau nu au primit o oarecare iniţiere în arta muzicală, vor mânca ce li se serveşte.
@Jelli: Sunt două moduri în care poți discuta muzica: obiectiv și subiectiv. Din punct de vedere obiectiv gusturile CLAR se discută, de-aia există și profesia de critic muzical pentru care faci destulă școală iar o materie importantă care se face e Estetica Urâtului. Da, din punct de vedere scolastic Urâtul nu e așa subiectiv precum pare.
Cum nu sunt prea mulți critici muzicali pe drumuri ne dăm cu părerea din punct de vedere subiectiv, cum ai zis și tu. Acum a rămas să discutăm ce înseamnă de fapt subiectiv. Tu, eu și mulți alții folosim cuvântul adesea într-un context greșit. Subiectivi suntem absolut toți în tot ceea ce spunem, gândim și facem pentru că orice noțiune de bun, rău, bine, rău e dată de contextul social, politic și cultural în care am copilărit și ne aflăm. Termenii corecți pentru discuția asta sunt cei de "parțialitate și imparțialitate". Acum cred că e clară chestiunea. Să fii imparțial e greu. Toți ne ducem spre categorii. Că în aceste categorii sunt erori ca cele numite de tine e altceva. Totuși suntem mulți.
La fel e și la televizor, mie mi-au luat toate programele de muzică în afară de KISS, dar acum nu mai urmăresc deloc. Ai dreptate, aia nu-i muzică, oricum, chiar artiști/trupe bune s-au dat pe comercial, că prinde la prostime.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
