Stiu ca acest site nu este potrivirt, insa va rog mult dati-mi niste recomandari.
Ce se intampla cu fiica mea de 14 ani?! Sunt disperata, va rog, dati-mi orice sfat!
Ii place sa chinuie, sa loveasca animale de cand era mica. Si-a omorat chiar si cei doi hamsteri. Zice ca ii place sa vada frica si durerea din ochii animalelor pe care le chinuie.
Isi bate joc si loveste copiii mai mici ca ea, dar si pe colegii ei de clasa. Ii ia la misto si pe profesori, nu ii pasa.
Are doua personalitati, una buna, inteleapta si respectuoasa, si una rea si cruda, care ma tem ca este cea reala.
Manipuleaza oamenii, e o mincinoasa foarte buna, ii place sa minta, iar daca vrea, poate inventa un scenariu perfect, pe care il vor crede toti.
Fura jucarii la gradinita, iar cand avea 9-10 ani am mers cu ea la mall. Eu eram in Auchan si ea era in alt magazin de langa Auchan. Era o jucarie cu un cod secret pentru un joc, iar cand vanzatoarea avea treaba, ea s-a uitat rapid prin magazin si a vazut ca sunt camere de filmat, apoi s-a pus in unghiul mort al camerei si a furat codul. A mai stat putin in magazin, apoi a plecat mergand normal, ca vanzatoarea sa nu-si dea seama ca a facut ceva rau. Mi-a povestit asta cand avea 13 ani si am ramas socata. Cum poate o biata fetita de 9-10 ani sa isi faca plan de acasa ca sa fure un cod de la o jucarie de 100 de lei?! Si s-a gandit si la unghiul mort, un biet copil! Eu ii luasem o alta jucarie de vreo 70-80 lei cu o saptamana mai devreme, iar apoi i-am zis ca nu ii mai iau ceva la fel de scump in luna aceea, iar ea tot a luat ceea ce si-a dorit. Este foarte rea dar foarte inteligenta.
Cand face ceva rau, eu incerc sa o lamuresc ca e rau, dar ea spune un "imi pare rau" fals, deoarece nu ii pare rau niciodata cand face ceva gresit.
De multe ori se uita pe internet la videoclipuri cu oameni rai care omoara sau chinuie animale.
Suntem o familie destul de ok, incercam sa facem tot ce e mai bun cu fiica noastra si nimeni nu o bate, deci nu ar avea motive sa fie asa. La scoala nimeni nu prea se ia de ea ca nu are curaj.
Ce pot sa fac?! Cum sa o ajut?

Toate cele descrise de tine, Mihaela, mă duc cu gândul la psihopatie, sociopatie. Sunt mai rare cazuri când se manifestă din copilărie, mai ales atât de accentuat, dar există. Apelează la ajutorul unui psiholog priceput, care o va ajuta pe fetiţa să se înţeleagă, să se controleze, să interacţioneze cu lumea înconjurătoare şi te va ajuta şi pe tine să înţelegi mai bine ce se întâmplă cu ea şi de ce, cum să reacţionezi...

Faptul că se uită la lucruri violente o alimentează ca sa faca și ea la fel. E bine să ai o discuție sinceră și deschisă cu ea si sa vezi cum vede lucrurile.Dar discuta fără să o acuzi, cu blândețe și respect profund. Ideea e să încerci să fii cat mai prietenoasă cu ea, pentru ca daca o cerți se va închide în ea si nu vei mai sti ce gândește. Trebuie să afli motivul pentru care face asa, de ce se răzbuna. Acest lucru arata ca e nemulțumită de ceva. Oricum, un psiholog poate oferi cea mai buna îndrumare. Noi spunem doar păreri. Imi pare rau pentru situația ta.

Nu-i mai da voie să se uite la asfel de videoclipuri. Cînd o prinzi în faza de fată cuminte, întreabă-o dacă vrea să te rogi pentru ea ca să învingă răul care o ispitește.Roagă-te pentru ea și pentru familia voastră-Doamne Iisuse, îțidăruiesc viațea mea ție, îți mulțumesc pentru că ți-ai dat viața pentru toate păcatele mele, vreau să iei tu în stăpânire pe mine și familia ta, îmi cer ierare pentru păcatele mele(spune care îți vin în minte ) și primesc iertarea ta.Cu autoritatea mea de mamă, o aduc înaintea ta pe fiica mea și ți-o dăruiesc ție. Orice demon de ucidere, de schingiuire, de furt, de minciună, de răzvrătire, de obrăznicie îți poruncesc să pleci de la ea acolo unde te trimite Iisus, în numele lui Iisus Hristos și să nu te mai întorci.

O sa fiu cat mai transparent in modul in care imi exprim opiniile.
Daca tu simti disperare, te stresezi si te agiti si sotul in loc sa calmezi atmosfera si tatal face la fel, atunci, dispare un echilibru esential pe care familia ar trebui sa-l mentina. Din aceasta cauza probabil amandoi simtiti ca ceva e in nergula in familie si ca multi alti parinti faceti greseala sa tintiti spre copil, si copilul devine o tinta si o victima a propriilor voastre temeri, certuri, incopatibilitati si incapacitati. Lasand asta in afara discutiei, fiica ta are 14 ani, o varsta la care este necesar sa existe o "ruptura" fata de parinti si de restul familiei, fetele sufera schimbari fiziologice cu mult inaintea baietilor, (sunt baiat si la mine, aceasta "ruptura" a avut loc cand aveam 15 ani). Acest fenomen de distantare este absolut necesar daca se doreste ca individul sa ajunga o persoana sanatoasa si independeta care are capacitatea de a rezolva probleme pe cont propriu. In acelasi timp revenind la relatia parinte-copil este posibil ca incapacitatea de o intelege sa te fi impusa in lua anumite decizii care desi bine intetionate sa fi ranit sau sa fi daunat in relatia voastra. In acelasi timp este necesar ca parintii sa ramana niste figuri iubitoare, compasionale dar si autoritative si intelepte.
Ea trece printr-o perioada de tranzitie si am o oarecare certitudine ca rezultatul final va fi bun. Avem tendinta sa credem ca cei mai tineri sunt prosti si fragili cand de fapt noi nu putem vedea viata "bolnava" pe care o traim zilnic fiind nesiliti de nemeni decat de obisnuinta noastra de a ne simti mizeri care a evoluat intr-o stare adictiva si compulsiva fara de care parca nu trece ziua.
As sugera sa nu-ti schimb atitudinea brusc fata de ea si in niciun caz sa nu o iei cu forta la psiholog. Daca mie mi s-ar intampla asa ceva as reactiona foarte defensiv chiar ofensiv si as rupe legatura cu familia, la urma urmei m-as simti tratat ca un nebun de cei dragi si as dori sa ma izolez si mai tare. Daca o iei asa cu forta atunci iti faci un dusman atat tu cat si psihologul. Un parinte este parinte prin compasiune si autoritate nu prin frica si dispret.
Un ultim sfat practic e sa fii deschisa cu ea si cu tine insati, fii transparenta si tine cont si de raspunsul lui PanaitAnaSofia, e o posibilitate la care nu m-am gandit.
Totusi nu uita ca fata ta este inteligenta si ca unde vezi tu un copil "problema", este o persoana care poate reactioneaza astfel din dorinta de a ascunde sau a respinge ceva din trecut sau din prezent sau reactionez astfel din obsinuita ramasa pe care a avut in trecut si care se manifesta fara incetare pana in ziua de azi. Suntem fiinte habituale, gandeste-te cum bei cafeaua in fiecare dimineata, daca nu o bei te simti prost, la fel e un om care sufera de depresie, nu se simte prost atunci crede ca ceva e in neregula cu el. Ciclul se repeta in întruna pana cand sunt luate masuri si dupa o perioada se intrupe definitiv.
Decizia pe care o iei si originea ei sunt in totalitate ale tale.
Salut!

Este de preferat o vizita la psiholog ...CU FORTA. Ar putea cauza probleme grave, si in plus are 14 ani.

Ok,deci la vârsta de 14 ani, copilul este destul de rațional, încât să își dea seama că nu e bine să omori un animal. Să facă alte prostii e ok, dar asta chiar nu e bine.
Ar trebui să găsești un psiholog bun pentru ea.

Cauza si problema ai mentionat-o chiar tu: "De multe ori se uita pe internet la videoclipuri cu oameni rai care omoara sau chinuie animale." Ma intreb cum de este posibil asa ceva fara ca voi, parintii, sa luati masuri restrictive si preventive? Copilul este inca minor.

Asta este una dintre problemele principale: expunerea minorilor la mass media (televiziune, internet) nesupravegheata si nerestrictionata.

Copiii nu au discernamant si nu trebuie sa aiba acces nesupravegheat si nerestrictionat la televiziune si internet. Puneti parole, blocati-i accesul la anumite situri, faceti ceva, dar ma tem sa nu fie cam tarziu.

Pentru mine este foarte surprinzator sa constat cati parinti isi lasa copiii minori nesupravegheati in fata televizorului si cu acces nerestrictionat la internet. Copiii invata de undeva, ei nu sunt nascuti cu idei malefice, ci expunerea nesupravegheata si nerestrictionata la mass media poate fi extrem de nociva.

Wow e o problema foarte grava ai incercat sa mergi cu ia la un pisholog? daca nu du-te cat mai repede! nu-i mai da voie sa umble pe internet. incearca sa vorbesti mai mult cu ia. incearca sa intelegi de ce e asa dura cu animalele! Mult succes!

UAU! Daca spui ca face asemenea chestii din gradinita, este posibil sa fi fost traumatizata, poate nu ti-a spus, de frica.O vizita la psiholog este neaparat necesara. Sfat dat de un copil de 12 ani, care iubeste animalele