|

Hey cum scap de fobia de a-l lasa be baietelul meu de cateva luni singur in camera? Tot timpul ma tem sa il las in patut dormind.Noapte de noapte trec pe la el de cateva ori,verific sa n-aiba febra,sa nu fie prea acoperit si sa transpire, sa nu ii bata lumina de la farurile stradale in ochi s.a.m.d...Toti spun ca sunt anormal, iar eu sunt constient de asta.Pana si sotia,care e foarte grijulie cu el, mi-a spus ca exagerez.Sa nu mai spun ce fac ziua...Am pus prin casa aparatori de silicon pe la toate colturile de dulap, masa etc.plus gardut de ala pe la scari, sa nu cada pe ele.Pare stupid, dar imi e teama sa il scot prin magazine(am auzit ca e meningita bacteriana la noi in oras).

22 Raportează Evaluează
Răspuns Câştigător
| a răspuns:

happyNu e usor cu primul copil.Dar mai bine sa suferi pana creste decat sa nu ai deloc.E o durere imensa sa iti doresti un copil si sa nu il poti avea.

21 răspunsuri:
| a răspuns:

Mai bine roagă-te pentru el, proclamă protecția sângelui lui Iisus Hristos peste viața lui, peste sănătatea lui, Dumnezeu e cel mai bun Protector.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Eu poate nu am fost o mama moderna, nu am citit carti dar eu dormeam cu copilul linga mine asa eram linistita.Si dormea si sotul multe nopti cand eu eram epuizata, faceam cu schimbul.Cu aparotorii de silicon ai foarte mare dreptate eu am zis ca daca m-as intoarce in timp nu as mai avea mobila in casa pana cresc copiii eventual bureti ca se pot lovi de orice.Chiar avand 5 ani baiatul meu si jucindu-se cu fata, si-a lovit asa de tare capul de patul de lemn ca i s-a spart capul.Trebuia dus la cusut, de la analgezic a primit alergie, era sa intre in coma in viata mea nu uit acele trei zile in care am stat in spital cu el, si asta din cauza alergiei la anestezic.Nu a fost testat de suporta sau nu anelgezicul.Bine ca acum a crescut e mare sanatos dar acele momente omul nu uita niciodata.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| explică (pentru aniko62):

Merci de sfat.Pai cred si eu ca il vom lua in camera cu noi.Candva spuneam ca,, un copil trebuie sa se obisnuiasca sa stea in camera lui''...Acum spunem ca,, parintii trebuie sa se obisnuiasca sa stea in camera lor'' happy Mai mult ca sigur il vom lua la noi in camera, ca murim pana mai creste in ritmul asta.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru Daniel9988):

Si eu dorm cu baietelul meu in acelasi pat si este foarte ok. De fapt bebe are jumatate din pat si eu cu tati jumatate. La fel de grijulie sunt6 si eu, sotul ma face mereu nebuna si obsedata dupa bebe, sa nu fie vreun pic ud pe body, sa aiba loc, sa fie invelit cat trebuie sa nu fie transpirat s-a.m.d, si de scapat nu avem cum sa scapam pana cand bebei nostri vor vorbi si vor merge bine in picioare, atunci or sa ne spuna ei cum se simt bine.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| explică (pentru Gabriela_Serban_Si_1995):

Mie mi-a scos si certificat de nebun, cu semnatura.Chestia este ca daca unii au grija de ai lor, eu sunt obsedad si stiu asta.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| explică (pentru aniko62):

Ai dreptate.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Raspunsul e simplu. Nu prea ai cum. Esti paranoic in privinta protejarii copilului. In general, din cate stiu, mamele sunt asa big grin poti incerca sa o lasi mai moale treptat cu cate un aspect, pe perioade scurte de timp. Astfel vei vedea ca nu pateste nimic si vei prinde incredere ca este ok si daca nu il verifici o data la cateva minute cand doarme. Lasa-l cate un pic si vei vedea ca e ok. Momentan din ce spui tu, e foarte mic si e normal sa fii panicat, dar daca nici dupa ce mai creste un pic nu reusesti sa te stapanesti, nu este ok, pentru ca s-ar putea sa nu poti scapa de obsesia asta si nu ii va face lui bine mai tarziu (cand intra la gradinita, scoala, liceu etc). Daca nu poti si nu poti, atunci incearca sa apelezi la un psiholog care sa te faca sa iti dai seama de ce esti atat de protectiv si cum o poti lasa mai usor.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| explică (pentru anonim_4396):

Merci pentru sfat.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Daca e mic, e normal sa fii grijuliu, eu nu vad chestia asta ca o anormalitate. Daca avea peste 2, 3 ani da. ar fi fost ceva exagerat.Asta e parerea mea.Dar ca sa nu te mai duci asa de mult la el in camera, poti sa montezi o camera video in camera baietelului, am mai auzit ca se mai practica.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| explică (pentru BlankWhite):

Pe bune ca am arsenal in camera micutului...Dar pana stau sa verific eu pe camera, mai bine dau fuga pana la el si gata. Oricum, mersi. de sfat! Dar iti garantez ca intrec limitele...

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Mi se pare normal ca esti atent.
De asemenea, in primele 6 luni de viata, este chiar indicat medical ca bebelusul sa doarma noaptea in aceeasi camera cu parintii, in patutul lui propriu, pentru ca, intr-adevar, exista riscul de "moarte in patut" sau SMSI (sindromul mortii subite infantile). Deci e chiar recomandat sa fii aproape de el ca sa stii ce i se intampla.

Din pacate, oamenii sunt neinformati/dezinformati si cred ca bebelusul trebuie pus in camera lui personala inca din nastere. Fals!

Copiii au nevoie de supraveghere, caldura sufleteasca si senzatia de siguranta. Nu trebuie separati in camera lor proprie inca din nastere. Daca doarme in patutul lui si nu va deranjeaza zgomotele pe care un bebelus le face, poate dormi in camera cu voi pana la o varsta mai avansata, macar in primul an de viata.

De masurile de siguranta in casa o sa ai in special nevoie cand copilul va incepe sa mearga in 4 labe pentru ca atunci va vrea sa exploreze peste tot si mai poate aluneca sau cadea.

Bafta!

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| explică (pentru ashlee):

Merci.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru Daniel9988):

Cu placere!

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Mergi la un psiholog, sfatul meu. Pe de o parte e normal sa simti ce simti tu. dar nu e ok sa exagerezi

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Nu poti scapa, esti un parinte grijuliu.Mi se pare super in regula, mult mai bine decat sa nu iti p[ese de el si sa il lasi in voia sortii.Sunt atatea pericole in zilele noastre, e bine sa ai grija de el.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| explică (pentru waaaatty):

Depaseste normalul.Adica nu ma vad peste 10 ani in ipostaza de a-l lasa singur in excursie, ceea ce ma scoate din normal.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru Daniel9988):

Pai la10 ani normal ca nu trebuie sa mearga sigur. laughing)

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| explică (pentru Gabriela_Serban_Si_1995):

Dar nepotelul meu din partea surorii mai mari are 8 ani si merge deja singur in excursii cu clasa.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru Daniel9988):

Asta e suntem noi mai grijulii mai ales daca si la tine este primul copilas eu zic ca e normal sa fii asa.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| explică (pentru Gabriela_Serban_Si_1995):

M-am mai linistit, nu-s singurul deci happy

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru Daniel9988):

Da, crede-ma, nu esti deloc anormal.
De fapt, un parinte iubitor se simte foarte responsabil. Cred ca asta e caracteristica de baza a unui parinte iubitor. Doar cine are copii poate intelege.

In legatura cu excursiile scolare, si eu ma tem de ele. Transporturile rutiere nu sunt foarte sigure. In plus, diverse incidente s-ar putea intampla intr-o excursie scolara. (Profesorii sunt depasiti numeric.)

Si, dupa cum ti-am spus, daca nu va derajeaza copilul, el poate dormi cu voi in camera, in patul lui, in loc sa faceti naveta in fiecare noapte (asta oricum trebuie, pentru a-l hrani).

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează