Ordonare:
După relevanţă
Foarte adevarat, privind la parintii mei cam asa e. Desi eu ii respect maxim la un moment in viata sau sacrificat prea mult din prea multa grija pentru mine.
Le multumesc pentru tot ce au facut, dat puteau sa imi lase si mie mici greutati sa dau cu capul de ele. Eram si mai bine acum poate.
Răspunde
Răspunde
Să începem.
Cu siguranta nu exista parinte care sa nu-i doreasca binele copilului sau si sa nu faca orice ii sta in putinta ca micutului sa nu-i lipseasca nimic.
Există, Eu am fost un asemenea părinte. Mi-am educat copii astfel încât sî înțeleagă cu nu le pot oferi tot ceea ce își doresc, că am resurse limitate. să înțeleagă că aceasta este viața.
Sunt insa si parinti care pur si se sacrifica pentru binele copiilor.
Cine sunt aceștia? Cum se sacrifică?
Apoi dăi și dăi cu sfaturi de doi bani.
Așa că nu văd valoare reală. De aia.
Dacă îi oferi copilului mai ales cand e mic cele necesare nu inseamna sacrificiu, mai ales daca ii explici cand nu se poate sau daca nu se poate si nu faci pe dracu in patru ca ii faci poftele atunci pe loc.
Cred ca a te sacrifica se refera a i le da toate pe tava indiferent daca iti e greu sau usor, la a-ti neglija serviciu doar sa stai cu el si daca nu are nevoie, la a renunța la viata ta personală complet doar sa stai după fundul lui si multe altele.
Sunt mame sau tati ce au stat in relații toxice sau abuzive doar pentru copil, Iar copilul văzând că acceptă acel gen de comportament din partea partenerului (celuilalt parinte) pur si simplu sa se comporte asemeni lui, sau ajungând la o varsta sa isi acuze părintele ca din cauza lui a fost situația asa pentru ca a acceptat.
Eu stiu o femeie ce i-a dat totul pe tava copilului ei si acum la 20 de ani stie doar sa ceara si ca trebuie sa primească.Nu o ajuta, nu ii respecta bani si munca doar vrea.
Nu sunt de acord, depinde de copii, multi din ei vor aprecia sacrificiul si ii respecta si asa foarte mult, de multe ori psihologii astia vorbesc sa nu adoarma.
Eu cred si consider ca unui copil trebuie sa ii oferi cele necesare si ok pentru un trai bun, dar nu trebuie sa primească totul de-a gata pe tava ca i se urca la cap.
Cand spun asta ma refer ca nu trebuie sa te pui sa ii faci in fiecare an petreceri si cadouri extravagante de ziua lui, sa ii iei la 18 ani bolizi de lux,sa ii dai cat vrea el pe zi sau săptămâna de cheltuiala si sucuri. Poti sa ii dai sau sa il ajuți cu cele necesare si cate o atenție.
Aveam o vecina de varsta mea,ce cand era mica isi primea alocația sa o cheltuie pe ce voia (pe lângă ca nah,trăia ok si nu avea lipsuri,sa cheltuie pe chestii inutile de care ea credea că are nevoie pe atunci ii dădea bănuți aia),dar cu condiția să facă curat in casa (sa spele niște vase si sa de-a cu un aspirator) si cred ca e super ok.
Un alt copil,fiind singur la părinți a primit bani de la ai lui, i-au luat părinții masina, haine ok dar și el la rândul lui muncea la firma tatălui macar part time, iar copilul văzând cat de greu se fac bani, a strâns din munca lui o perioadă si ia luat tatălui un utilaj pentru firma lui drept mulțumire.Si cred ca exista posibilitatea mare ca o data ce nu il învață cu timpul cum sta treaba cu bani, cum se fac, sau ca trebuie sa muncești ca sa ii ai ajungea o haimana.
Depinde de gene! E relativ, unii si-o iau in cap, altii nu, depinde.
Mie mi-au dat parintii ce am vrut in limita posibilitatilor, si ii respect f mult, nu mi-am luat-o in cap chiar daca am primit multe de a gata.
Ai primit cum ai spus si tu in limita posibilităților, Nu si-au vandut rinichiul sa iti ia ultimul model de iphone cum fac altii.
Si eu la randul meu am primit de la părinți chestii si si acum daca m-as duce la ei si as sta toata viata mi-ar da o farfurie de mâncare.Dar nu ma duc de manuta la wc sau la dentist.
Si mai e o chestie. Zice "nu te sacrifica pentru copilul tau ca nu te va mai respecta" si am dat si un exemplu. Daca tu ca mama (zic de mama ca sunt cele mai dese cazuri, dar poate fi si invers) stai langa tatăl lui ce te bate si chinuie doar pentru binele lui, ca sa aiba un tată sau încă un salar in casa copilul ala vede.Adica o data ce tu nu pui piciorul in prag si nu te respecti suficient si te lasi bătută, înșelată si abuzata e posibil ca si copilul sa creada si considere ca atata meriți si probabil atata sa merite si viitoare lui soție.Dar o data ce tu areti copilului ca nu te lasi înjosita, ca nu accepti sa te chinuie cineva poate cand va fi mic nu, dar cand va fi mare sigur va fi mândru si iti va mulțumi ca nu a trebuit si el sa fie martor anumitor orori.
Pai nu, ca multi nici in limita posibilitatilor nu fac pentru copiii lor, aici e aici.
Nu neaparat, depinde de genetica, daca are gene de tampit, e cum zici tu, daca e om, va aprecia totul si ii va respecta.
Da, nu ai cum să formezi un om responsabil dacă-l cocoloșești până la 20 de ani. Omul ăla o să aibă un șoc când o să trebuiască să aibă grijă singur de el, o să i se pară foarte greu și o să zică: e vina părinților că nu m-au învățat! Ce-i drept, e vina lor, dar mulți pică într-o mentalitate de victimă din care nu-i mai scoate nimeni, pentru că e mai ușor să stea acolo decât să facă ceva ce nu au fost învățati: să fie independenți, să aibă inițiativă, să ia decizii singuri etc.
De acord, daca parintii ma tineau in "puf "acum nu mai munceam si aduceam bani in casa, eram ca orice alt elev de la liceul meu : rasfatat si jigodie.
Stiu parinti care s-au sacrificat, au sacrificat sa alti copii ai lor, pentru unul preferat. Si exact cel preferat nu ii respecta pentru ca a fost crescut in ideea ca totul i se cuvine lui si numai lui (copilului nu fata sau baiat).
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
