|

Parintii tai vor ca tu sa fi asa cum vor ei si te opresc de la a face lucruri care tie iti plac? Te iau mult la rost parintii tai si te cearta pentru mici greseli cum ar fi ca nu ti-ai facut patul dimineata? Ai parinti comunisti? Te simti liber si nevinovat in preajma parintilor tai? Iti dau multe reguli parintii tai si te simti ca un cal sclav in preajma parintilor tai? Ascunzi reprosuri si nemultumiri de parintii tai?

8 Raportează Evaluează
8 răspunsuri:
| a răspuns:

Parintii tai vor ca tu sa fi asa cum vor ei si te opresc de la a face lucruri care tie iti plac?
Nu. Din contra, ei ma sustin in tot ceea ce fac atata timp cat este o alegere potrivita.

Te iau mult la rost parintii tai si te cearta pentru mici greseli cum ar fi ca nu ti-ai facut patul dimineata?
Nu am fost luat la rost vreodata. Ma lasa sa imi tin camera cum vreau. Oricum, sunt genul care isi pastreaza lucrurile organizate asa ca nu este cazul.

Ai parinti comunisti?
Nu.

Te simti liber si nevinovat in preajma parintilor tai?
Nu inteleg acest termen "nevinovat". Liber da. Nimeni nu este 100% liber dar nu parintii sunt cei care ne pun limite.

Iti dau multe reguli parintii tai si te simti ca un cal sclav in preajma parintilor tai?
Nu am primit reguli, am fost educat la timpul respectiv.

Ascunzi reprosuri si nemultumiri de parintii tai?
Nu. Daca nu imi convine ceva se vede dupa comportamentul meu.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Am parinti deschisi la minte slava domnului in comparatie cum ii au unii. Nu ascund nimic de ei.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Nu, mă lasă să fac ce vreau...

Nu îmi țin predică pentru chestii gen că nu mi-am făcut patul sau etc.

Nu.

Aici nujj cu ce să ți răsp. Posibil.

Nu.

Uneori. thinking

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Parintii mereu m-au lasat sa fiu liber, pana la un punct evident, imi spuneau sa nu trec calea ferata(aveam 9-10 ani), mi-am dat seama ca nu au ce sa imi faca si am trecut-o, m-am asigurat, iar soru'mea m-a vazut in timp ce veneam din partea cealalta, m-a spus lui mama si m-a intrebat daca m-am asigurat… Deci nu pot spune ca nu au incredere in mine.
Cateodata, iau o nota mai mica(nu 4, doar o data am luat 4 ca nu mi-am facut tema, dar eram clasa a 5a).
Nu am parinti comunisti, au copilarit si au crescut in vremea comunista, dar tata ma intelege mai mereu, si imi ia apararea, mama ma mai ia asa la cearta, dar ii explic ca nu sunt de vina, si ma lasa in pace.
Adica cum sa ma simt liber si nevinovat? Ma simt bine cand sunt cu ei sau fara ei pe drum… Nu nu ma simt niciodata ca un sclav, ma mai pun sa fac cate ceva, dar nu ma pune mereu, rar. Am cateva reprosuri, pe moment cand ma enerveaza, dar imi trece.

De ce pui intrebari de genul?laughing

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Dupa mama, e ok daca fac orice imi place, atat timp cat nu e ilegal/imoral. Nu ma cearta mama pentru. lucruri minore. Mama este convinsa de faptul ca regimul capitalist este mai bun decat cel comunist. Nu imi da foarte multe reguli, doar ca eu fac curat in casa in sensul de dat cu aspiratorul prin toata casa. Si da, o fi mama un parinte bun, dar nu e posibil sa aiba altcineva o opinie mai buna decat a ei, nu face asa doar cu mine ci cu toata lumea, deci nu ii reprosez mai nimic

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Cateodata
Da.
Lol, nu.
No.
Nope.
Dap.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Da vor sa fiu asa cum vor ei(m-au facut sa ma duc la cel mai bun liceu din tara avand in vedere ca eu voiam in alta parte), da ma opresc din a face lucruri care mie imi plac pentru ca "sunt niste prostii nu o sa te duca nicaieri in viata" (voiam sa ma inscriu la un curs de desen -_.- ), da ma iau la rost pentru fiecare mica greseala pe care o fac (ma cearta cand merg prea incet, ma cearta cand nu stiu sa ceva, ma cearta cand le zic ca nu mi-e foame, ma cearta cand in weekend nu ma apuc de teme imediat ce ma trezesc, etc...), nu sunt comunisti, dar tata e foarte respingator fata de tot ce inseamna chestii pompoase ca dragostea si stii tu... Ma simt ca la inchisoare, ei trebuie sa stie in orice moment unde sunt si ce fac inclusiv acasa, plus ca am 15 ani si inca nu am mers singura pe strada niciodata. Ascund in permanenta tot ce mi se intampla de ei daca nu este ceva fericit, ca de examplu am luat 10 pe la nu mai stiu ce. Ideea e ca simt ca nu mai pot suferi sa stau in aceeasi camera cu mama caci ea este de obicei cea face face toate aceste lucruri si stiu ca suna foarte gresit ceea ce zic, dar chiar abia astept sa cresc si sa ma mut mai repede ca imi vine sa ma spanzur doar cand aud ca imi striga numele si ma cheama la ei. Nu sunt nerecunoscatoare ca ma iubesc doar ca as dori sa ma inteleaga si pe mine mai mult ca deocamdata cat timp "stau sub acoperisul lor nu am dreptul sa am o opinie, cand o sa fiu independenta si la mine acasa atunci o sa pot sa vorbesc". Tot ii iubesc asa cum sunt.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Nuj

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează