Sunt student in Timisoara iar casa mea este la vreo 180Km departare. N-am mai fost de o luna acasa pana acum pentru ca am avut nevoie de niste acte. Chestia e ca ma asteptam sa-mi trezeasca casa acel sentiment de bucurie ca am ajuns in locul in care locuiam si unde trebuia sa-mi gasesc parintii, ma rog. Am fost in satul din apropiere unde am bunicii, m-am bucurat ca i-am vazut dar totusi imi era dor de caminul de la facultate, de facultate, de Timisoara, nu mi s-a mai intamplat pana acum sa nu-mi mai placa acasa si ma tem ca din ce in ce mai mult ma transform in genul acela de om care se indeparteaza de casa pentru un trai mai bun si ma tem ca de la Timisoara sa nu imi placa mai mult in Oradea pentru ca o sa fiu acolo ceva timp peste ceva vreme, iar de acolo sa nu decid ca o sa-mi placa mai mult undeva si mai departe. Acasa nu mai am decat bunicii, parintii sunt plecati separat in alte tari si probabil ca nu am mai avut bucuria de a-i mai gasi acasa, daca ii mai pot spune acasa din moment ce nu mai locuiesc aici, am ajuns sa spun din greseala la caminul de la facultate acasa.
Ma puteti ajuta cu un sfat? Este ok sa-ti lasi locul de unde te-ai nascut, copilarit si trait 20 de ani si sa tinzi spre un trai mai bun care se afla la km distanta de acel loc?

E ok, in schimb, nu.i uita pe bunici, mai fa le cate.o vizită.

E normal, nu iti face griji, fiecare trebuie sa ne facem viata acolo unde avem posibilitate si oportunitati mai multe.Fiecare tanar trebuie sa fe constient la un anumit moment.adica majorat ca trebuie sa faca ceva pentru el, altfel va avea de suferit.Trebuie sa ne iubim, parintii si bunicii dar nu sa renuntam la sansa noastra pentru ei.Ramai in Timisoara lasa satul bunicilor.Toate bune

Eu nu ma mai simt acasă în locul unde am locuit 19 ani, de 4 ani de zile când merg acolo ma simt în vizita, atâta timp cât relațiile cu rudele rămân la fel e normal sa te detașezi ușor de locul de proveniență și sa aspiri spre ceva al tău, independent pe care sa l numești casa, ceva pe care îți pui amprenta și personalitatea si unde te simți tu bine.

Bineinteles ca e ok, nici nu ar trebui sa iti pui problema asta. Doar la noi sunt sute de localitati in plus pentru ca diversi sunt incapatinati si nu le lasa sa moara...

Doar asa poti progresa ca persoană, adaptandu te la nou.

Este un lucru NORMAL
in plus ar trebui sa te gandesti ca un loc il iubesti DEGEABA, parintii si bunicii sunt cei care sunt importanti si care trebuiesc iubiti, NU UN LOC, oricare ar fi locul ala

eu sunt nascut in Sighisoara, nu am crescut acolo, dar am avut ocazia sa ma mut acolo, si imi place la nebunie cetatea, dar... in rest, E O GAURA de provincie, as inebuni sa, locuiesc acolo, iar in orasul in care am crescut e si mai gaura (mai mic) plus ca oamenii sunt in general rai, asa ca dau pe acolo din an in pasti (mai ales ca nu mai am pe nimeni acolo)

si ca sa iti dau un cliseu absolut clasic relativ la treaba asta, oamenii iubesc pisicile pentru ca sunt FOARTE DRAGUTE (mai ales cand sunt mici) insa pisicile sunt despre casa, nu despre oameni (sunt si exceptii, sa nu mananc rahat, dar sunt foarte putine), insa oamenii iubesc cu adevarat cainii, chiar pe unii urati cu spume, pentru ca, cainii sunt despre oameni si iubesc oamenii, NU CASA, iar cand vezi un suflet (chiar un animal) ca te iubeste neconditionat atunci iti lumineaza viata

deci, pastreaza legatura cu bunicii (fa-le rost de un smartphone si invata-i sa il foloseasca, iar la Digi abonamentul minim e de 9 lei pe luna, ORICINE ISI PERMITE) si iubeste-i pe ei

Casa unde ai locuit sau regiunea, nu sunt un loc de care să te îndrăgostești, deși unii o fac. Așa că acolo unde trăiești, ubi bene, ibi patria. Așa este ok.