1.Se iartă păcatele din neștiință?
2.Se iartă păcatele fără voie?
3.Se iartă păcatele păcatele care sunt cu voie, deși la un moment dat îți pare rău de ele?

De aceea a venit Iisus Hristos să moară pentru păcatele noastre pentru că nu eram în stare să scăpăm singuri de ele.

Se iartă, dar nu automat.
Trebuie să ispășești, adică să dai ispașă plată, cu modificarea ta de atitudine și comortament.
Dacă continui, se pedepsește. Ca la fumat. Renunți, te vindeci, nu renunți, mori.

Biblia îți răspunde cu "DA" la toate întrebările, inclusiv la cea de-a treia. (A se vedea părerea de rău a tâlharului de pe cruce. Unul Îl batjocorea pe Mântuitorul, dar celălalt nu și-a pierdut raționamentul cu totul. Acesta de pe urmă și-a recunoscut vinovăția, și a a văzut că Domnul Hristos a fost nevinovat. A primit pedeapsa faptelor sale, dar a fost iertat, mântuit.
De asemenea găsim scris în Apocalipsa despre cei mântuiți:
"Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte." (Apocalipsa 12:11)
Dumnezeu accepta, primește părerea de rău adusă chiar și pe patul morții. Dar asta nu înseamnă că trebuie să așteptăm până atunci.
Hula împotriva Duhului Sfânt este starea în care omul nu se simte vinovat atunci când trăiește în păcat. Omul poate ieși chiar și din starea aceasta. Dar există pericolul ca inima să se obișnuiască cu starea respectivă și chiar să nu-și mai dorească trăirea în pace cu Dumnezeu. Dacă încă suntem în viață, înseamnă că încă ne putem bucura de harul divin, de mărturisirea păcatelor și de de o viață trăită în pace cu Dumnezeu.
Orice părere de rău simțită, este lucrarea Duhului Sfânt în inima omului, este chemarea Tatălui nostru la mântuire, la Sine.
Dar este gândul diavolului acela când omul are părere de rău pentru că L-a întristat pe Dumnezeu și i se spune că el (omul) nu mai poate fi iertat, că nu mai poate fi primit de Dumnezeu. Simțământul acesta poate să îl pătrundă pe păcătos în toată ființa lui. Dar noi nu trebuie să ne luăm după simțăminte, după trăiri; ci noi trebuie să ne încredem în Dumnezeu, să Îl credem pe cuvânt, după cum este scris despre El în Sfintele Scripturi. Diavolul însuși a venit la Domnul Hristos citând Scripturile, căutând să-I distrugă credința în Tatăl ceresc. Dar Mântuitorul tot de Scripturi S-a folosit pentru apărare. Și noi trebuie să luptăm împotriva oricăror gânduri, sentimente și simțăminte care ne spun că Dumnezeu nu ne mai poate ierta, că am mers prea departe. Noi trebuie să credem în ceea ce stă scris în Biblie. Și dacă Biblia spune că Dumnezeu este dragoste, păi atunci așa și este, indiferent că noi credem sau că simțim contrariul. Păcătosul găsește salvare și ocrotire în Cuvântul lui Dumnezeu, adică în Biblie, în Sfintele Scripturi. Și Dumnezeu nu minte niciodată.

Dacă pentru păcatele spovedite respective a existat pocăinţă (regretul sincer, conştientizarea gravităţii), şi dacă ele nu mai sunt repetate, Dumnezeu a dezlegat acele greşeli făcute, au fost iertate! Şi asta înseamnă că nu vor mai fi imputate la Judecata finală...

Iată ce spune Apostolul Pavel:
Romani 7, 9 – "Acum mă bucur, nu pentru că v-aţi întristat, ci pentru că v-aţi întristat spre pocăinţă. Căci v-aţi întristat după Dumnezeu, ca să nu fiţi întru nimic păgubiţi"
Romani 7, 10 - "Căci întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire (…) iar întristarea lumii aduce moarte."

"Căci, oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa." - Luca 14, 11
"Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereştepe sine se va înălţa." – Luca 18, 14;

S-au iertat deja toate cică, tu doar trebuie sa accepți iertarea și sa trăiești ca o oita restul vieții și apoi vei ajunge într-un loc unde nu vei manca, nu vei bea, nu vei face sex, etc. Naiba știe cum o sa suporți tu miliarde și miliarde și miliarde de ani acolo.

Totul se plateste.
Crestinii au inventat iertarea pacatelor ca sa atraga mai multi adepti in turma.

Deschide Biblia la Evanghelia după Matei, capitolul 27, versetul 44.

Amândoi tâlharii crucificați împreună cu Iisus Îl batjocoreau.
Totuși (dacă citești toate evangheliile) unul dintre tâlhari se pocăiește și este iertat.

Ambii tâlhari făcuseră multe rele. Posibil că multe din ele din neștiință... dar cel mai probabil nu toate. Pentru că și un păgân știe din fire că a face tâlhării e greșit.

1. Da. Dacă te pocăiești de ele (când afli că ai greșit). Saul din Tars (apostolul Pavel) prigonea creștinii fiind convins că face un lucru bun. Când Iisus i s-a descoperit pe drumul spre Damasc, viața lui s-a schimbat și păcatele i-au fost iertate.
2. Da. Dacă te pocăiești de ele (când îți dai seama că ai greșit).
3. Da. Dar numai dacă te pocăiești de ele.

Păcatele care nu se iartă sunt cele pentru care nu te pocăiești. Și nu e pentru că nu vrea Dumnezeu, ci pentru că nu vrei tu.

Cât timp ești viu Dumnezeu vrea să te schimbe într-un om bun. Și face orice pentru a ajunge acolo, dar nu o va face niciodată împotriva voinței tale.

Nu poți folosi neștiința ca scuză pentru a nu te pocăi: „Dacă zici: "Ah! N-am știut!"… Crezi că nu vede Cel ce cântărește inimile și Cel ce veghează asupra sufletului tău? Și nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?" (Proverbe 24:12)

Deci, scopul cu răbdarea lui Dumnezeu nu e să-ți bați joc de ea, ci să o folosești pentru a începe o viață bună. Aici creștinismul are un plus enorm: convingerea că orice om poate fi schimbat. Pentru că Dumnezeu asta vrea și în planul Lui asta Și-a propus: „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos." (Tit 2:11-13)

„dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat." (1 Ioan 1:7)

Un păcătos iertat s-ar putea să trăiască toată viața suportând consecințele greșelilor lui. De exemplu o sănătate stricată, ani de pușcărie, datorii de plătit. Dar poate găsi pace cu Dumnezeu, iertare, mântuire, schimbarea caracterului.

Da, da si da.

Pacatele sunt iertate DOAR daca il accepti pe Isus ca Salvatorul tau. Simplu. Toate. Asta include cele cu voie, fara voie, din nestiinta, etc...

Se iarta tot daca exista cainta si dorinta de indreptare. Nu exista pacat care sa nu fie iertat. "Nu vrem moartea pacatosului ci indreptarea lui"

Nu se iartă nici păcatele din neștiință, nici cele fără voie, fiindcă Dumnezeu nu recunoaște cauzele de neimputabilitate.