Am ajuns la concluzia că nimeni nu a fost și nu este ateu cu adevărat...pentru că nimeni nu are certitudinea că Dumnezeu nu există. Așa-zisul "ateism" este, de fapt, nesiguranță de rang superior. Exemplul perfect de încercare de a te minți pe tine însuți până la sufocarea sufletului tău care tânjește după adevăr.
Aș putea să îl asemăn cu o boală autoimună, prin care omul este păcălit să lupte împotriva lui însuși, fără să fie conștient de asta.
Rezonați?
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Nuuu...noi suntem oameni civilizați, capabili de a trata o problemă cu maturitate. 
A da uitasem ca la categoria asta nu exista cuvântul scandal, doar contraziceri
(tot aștept scandalul)
Ai ajuns la o concluzie gresita, deci.
"Am mintit-o pe zana maseluta ca i-am trimis flori lui Rudolf." - aceeasi idee absurda e si cu "mintitul" sufletului. N-ai cum sa minti ceva ce nu exista.
Intr-adevar, ar fi frumos sa existe o stare de contemplare a universului dupa moarte, dar, din pacate, nu-i posibil, daca nu cumva reuseste umanitatea sa dezvolte un mod prin care sa ne pastram constiinta stocata undeva.
Eu sincer sa fiu, nu ma consider nicicum.Dar chiar am incercat sa cred in Dumnezeu, dar pur si simplu ma mint incercand sa cred ca exista.Creierul meu nu poate percepe ideea de "dumnezeu e bun, dar nu intervine sa salveze omenirea de rau".
A intervenit. S-a intrupat si a murit pe cruce pentru a ne salva de moarte care e adevaratul si singurul rau care exista. Chiar El, Dumnezeu, a murit pe Cruce de dragul nostru. Suferinta de pe pamant este o suflare de vant care pare mare doar pentru oamenii slabi, dar in realitate oamenii tari stiu ca suferinta nu e ceva de temut si ca va trece extrem de repede
Total gresit ce spui. De fapt, cu totii ne nastem atei iar de-a lungul vietii ni se baga fortat pe creier treaba cu religia, iar pentru ca ni se baga pe gat inca de la varste fragede, acest gand se agata foarte bine de constiinta. Unii toata viata cred in sinea lor si se mint ca in exemplul tau, altii cred, altii nu cred o iota din toate prostiile astea. E o prostie sa spui ca toti credem dar ne mintim. Religia se invata, nu te nasti cu ea. Unul care se naste intr-o societate atee, cu siguranta nu va putea face parte din exemplul tau.
Eu sunt ateu cu adevarat, este f clar si sigur ca dumnezeu ala nu exista, pentru ca stiu cine l-a inventat ca notiune, si de ce l-a inventat, si multi stiu chestia asta politica.
Plus ca si faptele arata ca nu exista.
De unde știi tu ce cred și ce gândesc ateii? Din perspectiva creștină toate religiile sunt false iar atei sunt niște oameni rătăciți? Când veți termina cu părerile astea de "sus" și veți lăsa oamenii sa creadă în ce vor, doar voi sunteți cei toleranți, sau asta e doar propagandă creștină?
Ai ajuns la o concluzie absurda se pare. Cum nimeni nu are certitudinea ca Dumnezeu nu exista, nici crestinii nu au certitudinea ca Dumnezeu exista. Omenirea a avut dintotdeauna nevoie de 2 lucruri esentiale, 1. cineva caruia sa ii dea meritele pentru lucrurile bune si 2. un vinovat cand se intampla ceva rau.
Omul nu lupta impotriva lui daca nu crede intr-un zeu invizibil venerat de o turma de oi invatate sa creada de cand sunt mici. 99% din oameni cred in acest Dumnezeu doar pentru ca asa au fost crescuti de mici, nu pentru ca asa vor ei. Putin imi pasa daca exista Dumnezeu sau nu cu adevarat, fiecare face ce vrea dar personal, 90% dintre crestinii din lumea asta sunt prosti batuti in cap ( nu confundati prostia cu bunul simt sau caracterul ).
Ai ajuns la o concluzie foarte proasta. Sunt de aceeasi parere cu @apollo, @VictorJulien si @Sekim.
Tu asta crezi ca inseamna ateism?
ateismul inseamna lipsa de credinta pentru un zeu sau pentru toti,si tu esti atee pentru mii de zei, nu este certitudinea ca nici un zeu nu exista,dar despre iahve e clar ca e zeu tribial dupa asemănarea acelor persoane, primi crestini au spus la fel, dumnezeu ala din vt e total opus celui din nt,asta o spune si papa, nu e un secret, cum poate sa fie asa un creator, doar un psihopat il poate accepta, iisus e total diferit, nu a implinit profetia iudaica mesiaca, plus ca nu a fost scrisa de martori si de niste anonimi cu multa dupa moartea lui
Cred ca as putea spune ca rezonez, intr-un fel, cu ideea pe care incerci sa o transmiti.
Ateismul se bazeaza pe convingerile unor oameni ce sunt consolidate de viata pe care acestia o traiesc si de modul in care ei aleg sa priveasca binele si raul. In sine, chiar daca unele din motivele lor dunt justificate si au o baza chiar stiintifica, puse cap la cap ele tot nu pot cuprinde nici macar un sfert din toate informatile de care suntem inconjurati si implicit nu pot fi o baza solida pentru necredinta lor. Si asta pentru ca exista mereu un „gol" atunci cand vine voba de cunoastere. Un gol ce nu poate fi cuprins de ratiunea umana si cat timp acel gol va exista, ei nu pot fi 100%, poate nici macar 50 % cu adevarat siguri de faptul ca nu exista niciun Dumnezeu. Si asta fiindca le lipseste cunoasterea deplina care sa demonteze ceea ce ei considera a fi un mit. Iar cine sustine sus si tare contrariul si faptul ca nu are nici macar o indoiala asupra faptului ca Dumnezeu nu exista, atunci cu siguranta ca acela nu sa cunoscut prea bine nici macar pe sine insusi 
Cu toate astea, oricine duce o viata care nu este conform Voii lui Dumnezeu si care nu are nici macar ca scop urmarea Voii Lui, acela traieste negand pe Dumnezeu si tot ce tine de El. Deci, cred ca un om de genul se poate numi totusi ateu, avand in vedere ca ateismul este definit tocmai prin negarea unei divinitati.
Necredinciosul e necredincios, ateul e ateu. Ateul poate fi și credincios și necredincios, el doar neagă că există Dumnezeu(/zei). Ca și când mă uit la tine și zic "nu exiști, visez, am vedenii".
Să-i vezi când le spune medicul că au cancer terminal ce repede se convertesc la creștinism 
Rezonez: Dumnezeu nu exista. Dumnezeu e un personaj de poveste puerila, fantezista, primitiva si absurda scrisa pentru prostirea naivilor creduli si nestiutori.
Cartile care sunt "cuvantul lui Dumnezeu" sunt niste scrieri primitive care nu au nici o treaba cu un zeu, pentru ca atunci ar insemna ca acel zeu e retardat, mincinos sau ambele la un loc.
Iubirea lui Dumnezeu inseamna ca a facut purici, paduchi, plosnite, tantari, viermi, daunatori in agricultura ca sa-i fie omului bine.
Iubirea lui Dumnezeu inseamna lasarea omului in intunericul nestiintei, sa moara de boli, de frig, de foame, in accidente si in razboaie.
De aceea nu exista si nici nu e logic sa existe. Pentru un zeu atotputernic si infinit, omul este egal cu zero si in consecinta la fel sunt iubirea, interesul fata de om si ajutorul lui Dumnezeu, toate egale cu zero.
Pentru prostirea naivilor creduli si nestiutori minciuna merge foarte bine si in mod evident ca naivii creduli si nestiutori merita 100% sa fie inselati si folositi daca asemenea povesti absurde si puerile li se par adevarate.
Sufletul există...și este ceea ce ne diferențiază de animale.
Păi Dumnezeu a venit să salveze omenirea, acum 2000 și ceva de ani...Supereroul care a purtat o cunună de spini.
Frumos ai spus.
Suferința pentru un copil de Dumnezeu este ceea ce este și focul pentru aur.
De fapt, cu dorul de Dumnezeu ne naștem... însă devenim conștienți de el la un moment dat în existența noastră. Nu este ceva ce ni se bagă pe gât.
De fapt... ești agnostic. E ciudat că majoritatea oamenilor confundă agnosticismul cu ateismul, care de fapt, nu există cu adevărat.
De ce sa nu existe cu adevarat? Cand am zis ca se stie clar cum a aparut notiunea de dumnezeu.
Dar da, unii sunt atei aiurea fara sa aiba vreo baza reala, doar pe presupuneri, daca la aia te referi, e corect.
"Ateii?" Din ceea ce mărturisesc.
Da, rătăciți, însă așteptați Acasă de o dragoste de Dumnezeu.
Păi oricum oamenii cred ce vor, nimeni nu a putut vreodată răpi cuiva acest drept. Atât doar că nu pot să tac pentru că mă doare...și, atât timp cât am libertatea să vorbesc, voi vorbi.
"Da, rătăciți, însă așteptați Acasă de o dragoste de Dumnezeu."
Ai spus-o chiar tu. Credinta nu e importanta daca ne asteapta "acasa". Deci, de ce am crede?
Ca și în creștinism, și în ateism există spiritul de turmă. De asemenea, unii cred în existența lui Dumnezeu dar "nu cred" în biserică. (Și aici este mult de spus, dar acesta este un alt subiect complex).
Totuși, noi nu trebuie să privim lucrurile în felul acesta.
Noi știm că Dumnezeu a pus în inima fiecăruia dintre noi "gândul veșniciei" (Eclesiastul.3:11), dar și "o măsură de credință" (Romani.12:3).
Știm de asemenea că fără educație, un om și-ar pierde și și-ar irosi talentele, energia, fericirea, pacea și multe altele (chiar și viața) dacă acestea sunt îndreptate spre un drum greșit. (Ar fi tot o pierdere dacă și le-ar folosi în mod greșit).
Datoria noastră este să ne dezvoltăm în direcția gândului veșniciei folosindu-ne de acea măsură de credință. Ne vom cunoaște pe noi înșine și pe Dumnezeu, numai dacă vom merge în direcția bună, și nu vom înăbuși gândul veșniciei și nici acea măsură de credință.
În lume sunt multe influențe negative ale naturii umane în care ne-am născut, influențe care vor să șteargă din noi chipul și asemănarea Aceluia care ne-a făcut. Este suficient să nu facem nimic ca să ne dezvoltăm în direcția greșită.
Filozofiile lumii acesteia n-au nicio legătură cu Dumnezeu. Acestea, ca și papa, vor să fie înlocuitorul lui Dumnezeu.
Samuel -din Vechiul Testament- a fost educat de mic am să cunoască pe Dumnezeu, pentru că a fost educat în această știință.
Astăzi sunt mulți tineri -si chiar adulți- care, dacă nu au avut parte de o astfel de educație, ei nu știu ce să creadă. Natura umană cu care s-au născut luptă împotriva lui Dumnezeu pentru că așa este normal; ei oscilează între credință și necredință pentru că nu au fost educați în această știință a cunoașterii de Dumnezeu.
Oamenii trebuiesc educați în mod rațional și logic în cunoașterea adevărului, a lui Dumnezeu în mod personal, folosindu-ne de mijloacele pe care Dumnezeu le-a lăsat oamenilor pentru aceasta: gândul veșniciei și măsura de credință. Acestea două se împletesc în mod armonios cu Scripturile, cu natura și cu Domnul Isus Hristos, care ne spune: "Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine." (Ioan.14:6)
Nu putem construi pe temelii greșite. Pentru că orice temelie, orice educație va fi supusă celor mai grele încercări.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
