Aș vrea să o iau încet spre ateism.Că așa vreau eu,nu răspundeți de mine în privința deciziei mele,să nu aud cu,,vaiii nu-i voie să faci așa ceva".Ei bine, familia mea e una creștină (cam 4, restul îs cu numele),deci nu vreau să facă figuri dacă află că sunt ateu.Dar nici nu vreau să-i fac să sufere din cauza mea,că dacă află lumea asta,or să mă disprețuiască.Nu vreau să fiu ateu,ideea e că nu pot renunța la păcatele mele (ex. minciuna și lenevia),oricât aș vrea, simt că e prea târziu.Voi ce credeți, ce să fac?

Ca exista sau nu Dumnezeu, tu trebuie sa lupti impotriva defectelor de caracter pe care le-ai mentionat. Altfel vei ajunge sa te urasti pe tine insuti si chiar viata. Dar lupta impotriva defectelor iti va aduce nu doar placerea de viata, dar iti va construi si un caracter frumos, demn de urmat.
Iti spun ca nu exista om care sa fie un exemplu pentru alti oameni, fie in bine fie in rau, chiar si daca nu cunoastem acesti oameni. Noi suntem exemple unii altora.
Noi oamenii avem nevoi de tinte mai inalte decat viata aceasta ca sa traim si sa ne bucuram de viata. Pentru ca noi nu am fost facuti sa traim o astfel de viata; noi am fost facuti ca sa avem viata vesnica. Si daca nu avem ca tinta viata vesnica, atunci nimic altceva din viata aceasta nu va putea satisface nevoia noastra de viata vesnica.
Deci eu nu vorbesc nici de ateism si nici de crestinism; ci vorbesc de esenta vietii.
Daca am fost facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, atunci nu putem sa nu avem ca tinta lucrul acesta.
Daca am fost creati sa traim vesnic, atunci nu putem sa ne multumim cu mai putin, cu viata aceasta.
Daca aspiratiile noastre nu depasesc lucrurile din viata aceasta, atunci nu ne vom putea bucura de deplinatea vietii. Fiinta noastra nu va putea fi satisfacuta cu mai putin. Cerintele ei -care depasesc orice posibilitatea a naturii noastre pacatoase- pot fi satisfacute, implinite de Dumnezeu. Si trebuie ca sa avem aspiratii. Daca nu le avem in orice domeniu, suntem terminati.
Fiecare om este dator sa lupte cu propriile lui defecte de caracter. De fiecare data cand cadem trebuie sa ne ridicam. Si nu exista 'nu pot'. Fiecare om este dator sa ajute pe altii in privinta aceasta. Noi suntem madulare unii altora, asa cum spune Scriptura.
Credinciosi sau necredinciosi, crestini sau atei, nu conteaza: nimeni nu scapa de responsabilitatea formarii unui caracter frumos. Problema cea mare este ca oamenii nu sunt motivati suficient sa lupte cu aceste defecte. Multi isi spun: "Pentru ce sa lupt? Nici nu simt ca Dumnezeu ma mai iubeste, sau ca m-a iubit vreodata!" Dar credinta nu este sentiment, oricat de mare ar fi acesta. Dumnezeu te iubeste chiar acum cand citesti aceste randuri. Ca iti convine sau nu, ca crezi sau nu, ca vrei sau nu, Dumnezeu te iubeste pe tine si pe toti cei care citesc aceste randuri sau nu le citesc, pentru ca asa este natura Lui. N-ai cum sa-L faci sa fie altfel. Si o face chiar si daca suntem plini de defecte. Mai bine zis, ne iubeste mai mult cu cat avem mai multe defecte.
Gandeste-te ca Manase (fiul lui Ezechia) a domnit 55 de ani peste Israel. (2Cronici.33:1) Daca vei citi versetele in continuare, vei gasi ca el a facut cel mai mare rau in toti anii cat a fost la conducere. Dar Dumnezeu l-a iertat.
"Cand a fost la stramtorare, s-a rugat Domnului Dumnezeului lui si s-a smerit adanc inaintea Dumnezeului parintilor sai.
I-a facut rugaciuni; si Domnul, lasandu-Se induplecat, i-a ascultat cererile si l-a adus inapoi la Ierusalim in imparatia lui. Si Manase a cunoscut ca Domnul este Dumnezeu. " (2Cronici.33:12,13)
Trebuie sa citim Biblia ca sa fim motivati. Daca ne hranim sufletul, daca pierdem timul cu alte lucruri nefolositoare, atunci este si normal ca fim atrasi in indispozitia de a nu mai lupta pentru ceea ce este bun, frumos si folositor.

Păcatele nu sunt o scuză în a o lua spre ateism. Încearcă să te repari oricât ar dura și vei fi bine.

Daca intelegi engleza, sunt materiale pe Youtube care DEMONSTREAZA ca, CEL PUTIN religia literalista in care ai fost crescut, este complet aberanta confruntata cu faptele.

Ateu nu inseamna sa crezi in diversi spiridusi, dar sa faci pipi pe ce se spune a ar vrea ei. Daca tu crezi ca spiridusul/ii exista, poti face orice lucruri impotriva "vointei" lor, ca tot nu esti ateu.

"Nu vreau să fiu ateu, ideea e că nu pot renunța la păcatele mele"

Nu asa zisese pacate te fac ateu, ba dimpotriva, notiunea asta de "pacat" in acceptiune religioasa, nu face doi bani pentru un ateu.

Tu esti cazul clasic de credincios care are o viata de rahat din cauza fricii ca nu ii face pe plac unui spiridus inexistent.

Lenevia nu cred ca e pacat. Iar minciuna e cam scoasa din context. Porunca este de fapt sa nu faci o marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau. Oamenii mint in special legat de viata privata dar aia ii afecteaza doar pe ei.

Știi care e paradoxul: dacă tu o iei spre ateism dovedești ce spune Biblia că cei care hulesc pe Dumnezeu nu mai sunt iertați, pentru că în cele din urmă te îndepărtezi total de El.

Dar sper totuși să nu fie cazul la tine, să rămâi credincios de dragul celor apropiați și să sperăm că poate am interpretat greșit ce înseamnă hula.

Nu le spui că ești ateu și punct
eu tot merg la biserică și d-astea dar parcă m-am „distanțat"...

E o decizie chiar foarte bună, ignoră ignoranții religioși, altceva mai bun oricum nu au.

Ateism crestinism tot acelasi cancer. O fii indobitocit in ateism cum esti si in crestinism, nu este o diferenta teribil de mare intre ele. Ambele au fost create pentru acelasi scop. Stiinta a pierit odata cu dezvoltarea crestinismului, a Renascut iar apoi a murit inapoi.