| chuckmanson a întrebat:

Aș vrea să știu și eu, cum este un zeu care îți cere să îl iubești și care te arde pe vecie dacă nu o faci diferit față de un violator care îi spune victimei sale că poate să facă sex cu el dar dacă nu o face o răpește, o închide în beci și o violează tot restul vieții ei?
Care este diferența?

43 răspunsuri:
| AmFostOdataEuOBaba a răspuns:

Diferența e că în „zeu" crede toată lumea (aproape).
Și pentru creștini: Nu o luați personal! Nu de alta, dar 1. nu vreau să vă simțiți „prost" (dispoziție) și 2. mă doare capul și nu vreau să vă moleșiți.
Să revenim. Deci cum ziceam, în zeu cred toți, iar în ălalalt aproape nimeni.

| Octavian199 a răspuns:

Criminal.

| Octavian199 a răspuns (pentru AmFostOdataEuOBaba):

Ce e Dumnezeu daca nu zeu?

| AmFostOdataEuOBaba a răspuns (pentru Octavian199):

E zeu, dar...nu mai zic nimic, e zeu!

| Mar3n a răspuns:

Unul lipsit de rațiune. Din nuanțele pe care le are întrebarea ta, intuiesc, și poate greșesc, o referire la Dumnezeul creștin care „arde pe vecie". Din păcate acest „zeu", cât și învățătura Sa, au ajuns să fie prost înțelese azi, și aceasta chiar de către marea masă de oameni ce, rogu-mă, „cred" în El. Cu toate acestea, îți pot zice opinia mea. Dumnezeul creștinilor este și Rațiune (a se vedea profunzimile cuvântului grecesc „Logos"). El vede în context și reușește să rămână singurul cu adevărat obiectiv. O persoană care recurge la a asculta de violator spre a nu fi răpită și toate celelalte nu va fi condamnată focului „care te arde pe vecie". Avem gărgăunii cu „focul cel veșnic" din Evul Mediu și se pare că nu dorim să renunțăm la ei. Îți spun un „secret": „materia" din care e făcut atât Raiul, cât și Iadul, e aceeași. Problema e că oamenii percep diferit această „materie": unii o percep ca lumină, alții ca foc. „Materia" de care vorbesc e dragostea. Dar întrucât cei care nu au aderat de bunăvoie la această iubire din timpul vieții, o percep ca pe ceva ce îi impiedică să consume un anumit act pătimaș la care au aderat de bunăvoie încă fiind în viața aceasta. Din această percepere și ideea de „foc veșnic". Dar ca o concluzie, zeul care ar face ce zici tu e unul irațional, lipsit de logică, dar care nu se identifică cu Dumnezeul creștinilor (atât de prost înțeles azi din cauza „adoratorilor" săi ce nu fac efortul de a gândi)

| doctorandus a răspuns (pentru Mar3n):

Bineinteles ca nu poti dovedi ce sustii: este pura fantezie.

| RaulAlmășan a răspuns:

In primul rand victima nu e proprietatea violatorului.
Dar,iadul e inteles gresit.
Dumnezeu vrea sa te vada la El,nu in iad,si ca Tata al tau normal ca se asteapta sa il iubesti.
Pedeapsa e departirea vesnica de Dumnezeu, speranta la Dumnezeu va fi in zadar,orice rau li se va intampla, Dumnezeu nu ii va ajuta.
Dar mai rau e ca acolo unde sunt oamenii pedepsiti, e si Diavolul cu ingerii lui.
Acum intelegi ce inseamna iadul?
Dar se stie ca iadul, exista ca spatiu, si e cel mai urat loc existent, si pustiu.

| Mar3n a răspuns (pentru doctorandus):

Adevărat. Totodată, nimeni nu poate dovedi contrariul. Tot ce am afirmat mai sus a fost „în opinia mea". Surse patristice, ca argument, nu cred că ar încălzi pe cineva.

| doctorandus a răspuns (pentru Mar3n):

Pai asta e teologia: fantezii despre Dumnezeu. Fantezie nu inseamna fals, ci nedovedit.

| Mar3n a răspuns (pentru doctorandus):

E greu de definit teologia. Cea despre care vorbesc eu, sau „din care" încerc să vorbesc, este un empirică, experiențială, formulată de niște persoane care, pentru vremea lor, au fost giganți ai culturii, inclusiv păgâne. Dar aveți dreptate. Credința lasă loc îndoielii și nu se poate dovedi, fiindcă dacă ar fi dovedită, n-ar mai fi „credință", ci „știință".

| doctorandus a răspuns (pentru Mar3n):

Michael D. Coogan: "in fact, all theology is metaphor."

| Mar3n a răspuns (pentru doctorandus):

Fiecare cu omul său laughing Vladimir N. Lossky pune egal între teologie și mistică (trăire). Și se justifică: singurul lucru pe care-l poți face cu credința e să o trăiești. Afirmația lui Coogan, foarte faină: așa-numita „teologie" e (în parte) lucrarea omului, iar cum omul nu poate cunoaște esența divină, e în stare să vorbească doar în metafore.

| LupusDei1993 a răspuns:

Intrebare de 2 lei.
Si unde scrie ca "arzi" vesnic, unde?
Pedeapsa asta este pentru Lucifer si ingerii lui, Anticrist, Balaurul, Profetul Mincinos si slujitorii lor care sunt conducatorii tarilor din lume, lideri religiosi, etc.
Muritori de rand ca mine si tine suntem judecati DOAR dupa faptele noastre savarsite, iar ce faci acum cu intrebarea asta e 1+ la judacata fata de tine.

| doctorandus a răspuns (pentru Mar3n):

Sugarcoating. Nu exista nicio ratiune suficienta pentru a trai credinta crestina (care dintre ele?) mai degraba decat pe cea islamica sau hindusa. Ramane doar o alegere subiectiva si arbitrara de a achiesa la o credinta subiectiva si arbitrara.

| Mar3n a răspuns (pentru doctorandus):

Ține de mine și de alegerea mea. Ce mie mi se pare rațional, altuia i se poate părea irațional. Dacă vei descoperi rațiunea martirilor (și printre ei se găsesc oameni de cultură ai vremii, nu oameni lipsiți de carte, țărani de rând sau ignoranți), vei găsi ceva. Ceva irațional în ochii unora, dar ceva foarte rațional în ai altora. Cât despre mine, prin El mă pot bucura de multe lucruri, lucruri în fața cărora alții s-ar întrista. El dă sens la tot, chiar și textelor biblice ce par contradictorii sau care îl prezintă ca tiran. Sensul (doar să fie găsit) face creștinismul superior.

| doctorandus a răspuns (pentru Mar3n):

Crestinismul nu este in mod obiectiv superior altor religii. Este o credinta subiectiva ca oricare alta.

| Mar3n a răspuns (pentru doctorandus):

Credințele țin de om. Omul e subiectiv. Credințele sunt subiective. N-am fost vreodată fanul obiectivismului. Și, sincer, nu are relevanță pentru mine superioritatea sau nesuperioritatea creștinismului. Are relevanță ce „cred" eu. Atât. Și eu cred într-un Dumnezeu care, din dragoste, S-a întrupat, S-a dat la jertfă de bunăvoie, a murit și a înviat! Islamism, hinduism, dar niciun alt Dumnezeu care să facă așa ceva, fie și în basme. Aceasta cred eu, au crezut-o cei mai nebuni și curajoși oameni (căci credința înseamnă risc, iar asumarea unui risc e dovadă a curajului), și nu mă face să nu respect sau să nu admir persoane care nu cred astfel.

| doctorandus a răspuns (pentru Mar3n):

Eu ii compatimesc pe credinciosii care cred cu putere: se canonesc toata viata pentru ceva care nimeni nu poate sti daca e real.

| Mar3n a răspuns (pentru doctorandus):

Fac asta toată viața fiindcă nu sunt suficienți oameni competenți și în cauză care să înțeleagă creștinismul. Mie nu mi se pare chin. Mă pot bucura de tot. Cât despre ceea ce unii numesc „interdicții", văd că au logica lor. Despre a ști dacă e real sau nu, e din început pornirea greșită: chiar termenul de „credință" exclude „știința". Dar se confirmă, de multe ori, prin inexplicabil. Eu, la fel, compătimesc pe cei necredincioși. Nu îi critic, nu îi detest, ci mi-aș dori să se bucure și ei de ce mă bucur și eu. Îndeajuns. Noi doi am deviat de la întrebare laughing Dacă ai vrea să mai discutăm, dă-mi mesaj și îți voi da numărul meu pentru WhatsApp. Seară/noapte faină! happy

| chuckmanson explică (pentru Mar3n):

„chiar termenul de „credință" exclude „știința" "
Ăsta este unul dintre motivele pentru care am încetat să cred în religii. Dacă religiile îți cer credință oarbă înseamnă că nu au deloc dovezi și sunt doar nonsensuri și manipulări ieftine. Nimic nu trebuie crezut orbește, asta nu duce niciodată la nimic bun. Credința oarbă în orice fie în religie, politică, naționaism, cultură, tradiții, norme sociale, pseudoștiință etc. este moartea rațiunii și inamicul suprem al inteligenței și gândirii libere. Totul trebuie în permanență pus la îndoială, verificat și criticat cât de mult posibil și acceptat ca adevărat numai când trece aceste teste.
De aceea îmi place să mă numesc nu numai ateu sau antiteist dar și un apistevist. Ceea ce înseamnă că îmi trăiesc viața după principiul că nu mă bazez niciodată pe credință oarbă și că nu cred și nu voi crede niciodată absolut nimic pe credință oarbă, că sunt complet împotriva credinței oarbe și că o consider că fiind cea mai incorectă și greșită poziție pe care orice om ar putea-o adopta.

| doctorandus a răspuns (pentru chuckmanson):

Dap, a recunoscut deja ca teologia nu e cunoastere. Mortu' de la groapa nu se mai intoarce.

| danut a răspuns:

DACA te referi la Dumnezeul crestin ACESTA a lasat sex-ul DOAR in cadrul FAMILIEI. Deci in rest nu exista comentari.

| Mar3n a răspuns (pentru chuckmanson):

Ba dimpotrivă, Anonime. Credința implică libertatea. Dacă știința o limitează, credința nu o îngrădește. Nu se cere credință oarbă. Iarăși, dimpotrivă, se cere cercetare, căutare sinceră. Evenimentul cu Toma după Învierea lui Hristos e grăitor. Îi zice: „Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios„. Hristos îi spune să cerceteze, „adu degetul tău, pune-l și vezi", nu-i zice să nu pună mâna și doar să creadă. Bănuiesc că știi că fraza „crede și nu cerceta" e atribuită de un păgân creștinilor, și nu are legătură cu noi. Credința dă sens rațiunii, nu o omoară. Credința nu e inamic inteligenței. Uită-te la marii oameni de cultură creștini, învățați în științele lumești ca niciun alt necreștin, cum au îmbinat știința cu credința, și ce lucruri faine au reușit să pătrundă. Dacă vei dori, îți voi da exemple. Cât despre îndoială... crede-mă, toți am pus sau mai punem la îndoială ceea ce credem, însă experiența și trăirile nostre ne confirmă zilnic crezul. Apoi, credința ține de curaj. Mult curaj. Caută, dacă vei avea curiozitatea, oameni mari, de cultură, subiect al convertirii. Acum îmi trece prin minte Rafail Noica, fiul filozofului Constantin Noica. Noica junior, spre deosebire de noi doi, e om de cultură, învățat. Cuvântul său e mai greu ca al meu.

| doctorandus a răspuns (pentru Mar3n):

Dupa ce ai recunoscut ca teologia nu poate fi cunoastere, n-o mai da intoarsa.

| Mar3n a răspuns (pentru doctorandus):

N-am spus că nu poate fi cunoascătoare, ci că nu e "ştiință", încât să zici "ştiu".

| doctorandus a răspuns (pentru Mar3n):

Stiinta, a sti=cunoastere. "B.O.R. afirma ca Hristos a inviat" este cunoastere. "Hristos a inviat" nu este cunoastere.

Vrei sa crezi? Nu te opresc eu! Dar credinta ta nu o putem considera cunoastere.

Pentru un teolog care vrea sa aprofundeze credinta, circularitatea nu este problematica (se numeste circularitate hermeneutica). De ex. dictionarele au definitii circulare. Consultand dictionarele te misti in cercuri din ce in ce mai largi si astfel inveti ceva. Problema este ca pentru cei care nu cred, circularitatea este vicioasa, adica nu este un argument logic pentru a-i convinge sa creada.

Dovedind ca e altfel crestinismul decat hinduismul nu ai dovedit ca ar fi mai adevarat crestinismul decat hinduismul. Ceea ce teologii crestini doxati au inteles de mult: nu se poate dovedi in mod obiectiv ca ar fi mai adevarat crestinismul decat hinduismul.

Iar pentru a dovedi ca crestinismul e adevarat trebuie sa dovedesti că crestinismul e adevarat, nu sa bati campii ca tu crezi ca e adevarat.

| chuckmanson explică (pentru Mar3n):

„Credința implică libertatea.„
Conform oricărei surse serioase sau autorități în domeniu de la teologi precum Martin Luther, la dicționare, la biserici, la cărți sfinte la site-uri creaționiste etc. toate definesc credința ca fiind o convingere puternică și neclintită că ceva este adevărat indiferent de dovezi și realitate. Asta este prin definiție sclavie mentală.
„Dacă știința o limitează, credința nu o îngrădește."
Știința admite când nu știe ceva, credința te forțează să înghiți minciuni și să negi realitatea. Religiile mereu au susținut că dacă realitatea intră în conflict cu doctrinele lor, atunci realitatea trebuie ignorată. Asta este îngrădire prin definiție. Credința înseamnă asta: https://www.youtube.com/watch?v=Ysecinv367w
„Nu se cere credință oarbă."
Hai că știi mai bine de atât. Da mai mult ca sigur se cere credință oarbă iar tu ca și creștin ar trebui să știi că se cere, de aceea toate bisericile o promovează ca fiind cea mai mare prioritate, cea mai importantă virtute și o condiție obligatorie pentru mântuire, de aceea și biblia spune clar că oamenii credincioși pot ajunge în rai dacă cred, dar dacă nu cred vor ajunge în rai indiferent cât de buni sunt pentru că singurul păcat impardonabil este cel al necredinței/blasfemiei Deuteronom 17:2-7 Isaia 64:3-6 Marcu 3:28-29 Apocalipsă 21:8 Ecclesiasticul/Sirah 2:13 Marcu 16:16 Ioan 3:18 36 5:24 6:40 47 11:25-26 Fapte 10:43 Romani 4:5 10:4
„Credința dă sens rațiunii, nu o omoară."
Rațiunea se bazează pe dovezi și realitate, credința nu face asta. Credința trebuia apărată și împotriva dovezilor contrariului, ceea ce omoară rațiunea. Cele două nu sunt compatibile!
Legat de ce ai spus de Iisus, mi se pare interesant că zeii din toate religiile și mitologiile, parcă niciodată nu fac nimic în lumea noastră, mai puțin dacă credincioșii, sfinții, eroii, preoții, profeții, discipolii sau în unele cazuri copii lor o fac pentru ei. Aproape ca și cum zeii nu ar fi reali.
„Uită-te la marii oameni de cultură creștini"
Iar eu îți dau câteva exemple de oameni de cultură atei: Albert Einstein, Sigmund Freud, Bertrand Russel, Friedrick Nietzsche, Osho, Alfred Nobel, Francis Crick, Ivan Pavlov, Stephen Hawking, Richard Dawkins, Richard Feynman, Neil DeGrasse Tyson, Carl Sagan, Steven Weinberg, Mark Twain, Isaac Asimov, Ernest Hemingway, George Orwell, Socrate, Epicur, Democritus, Diagoras, Confucius, Lao Zi, Xun Kuang, Buddha, Richard Strauss, Linus Pauling, Alan Turing, Paul Dirac, Claude Shannon, Charles Darwin, Mihai Eminescu(posibil), Ernesto Che Guevara, James Watson, Douglas Adams, Steven Pinker, Sean Carrol, Baruch Spinoza, Pierre Bayle, David Hume, Diderot, D'Holbach Sam Harris etc.

| Irinel15123532 a răspuns:

Daca ai fi ascultat, ai fi cautat, si fi incercat sa studiezi si sa intelegi. Ai vedea ca faci o mare confuzie, nu este deloc asa. Lucrurile au cu totul alte nuante, ma bucur ca multi crestini ti-au raspuns foarte frumos in comentarii. Te rog, inainte sa tragi concluzii, draga prietene, studiaza noul testament, ia-o ca pe o provocare, vei vedea ca nu este asa cum ai specificat, este cu totul diferit. Numai bine.

| milan9 a răspuns:

Nu Dumnezeu ii pedepseste! Iadul, infernul, este un loc al unei "libertati" prin care respectivul om- creându-l (pentru ca de oameni si de ingerii este creat si inventat iadul- iar daca Dumnezeu l-ar desfiinta oamenii ar crea un altul... ), accepta sa-L paraseasca pe Dumnezeu -Sursa a tot binele - si nu o singura data, ci confirma acest lucru de sute si mii de ori zilnic intreaga lui viata.

Pacat insa ca acel Iad nu-i va oferi lui nici o bucurie, ci doar un chin sufletesc infernal al unei mustrari de constiinta fara alinare. Pacat ca omul nu va face altceva decat sa "sa incinga gratare cu demonii" in eternitate.

Pacat pentru tine insa