Băi, faza cu Iuda e cea mai ironic-tragică din toată Biblia. Omul ăla a fost practic născut ca să-l trădeze pe Iisus. Dacă n-o făcea el, n-avea loc răstignirea, învierea, mântuirea etc. Deci, în esență, a fost doar o piesă de șah în planul divin...
Întrebarea e: cum poți condamna veșnic un om care a făcut exact ce era necesar pentru salvarea omenirii? Nu cumva Iuda a fost eroul necunoscut al creștinismului?
Ordonare:
După relevanţă
Si Petru L-a tradat pe mantuitorul si a fost restaurat pentru ca s-a pocait de tradarea lui.Sunt xonvinsa ca daca Iuda isi cerea iertare de la Dumnezeu sau Mantuitoeul Hristos ar fi fost iertat. Doar a fost de fata la invatatura Mantuitorului ca trebuie sa iertam de 7o de ori cate 7.
Răspunde
Pai nu e nimeni condamnat vesnic. Asa este natura credintei dar nu cred ca Iuda a ajuns in iad sau poate doar provizoriu. Apostolul Pavel spunea ca toti oamenii vor fi mantuiti dar difera perioada.
Nu. N-a fost născut să facă asta. Iuda avea liberul arbitru necesar să decidă dacă Îl trădează sau nu pe Iisus. Dar mai e o chestiune importantă: Iuda n-a fost condamnat că L-a trădat pe Iisus ci a fost condamnat că nu s-a pocăit. Putea foarte bine să regrete ce a făcut și să ceară iertare de la Hristos cel înviat. Și crezi că n-ar fi primit-o? Petru nu L-a trădat pe Hristos? Dar Petru s-a pocăit spre deosebire de Iuda. Iuda a ALES să nu se pocăiască.
Comentariul tău ignoră complet lanțul cauzal și natura profeției divine.
Dacă Dumnezeu este atotștiutor și a știut dinainte că Iuda Îl va trăda, atunci:
Iuda nu putea face altceva fără ca Dumnezeu să se înșele — ceea ce ar anula omnisciența.
Așadar, Iuda nu putea alege altceva fără să distrugă coerența atributelor divine.
Dacă Dumnezeu l-a creat pe Iuda știind cu precizie că va trăda și nu se va pocăi, atunci:
Dumnezeu a creat intenționat un om care să trădeze și să piară.
A-l condamna pe Iuda e ca și cum ai înscena o crimă și apoi ai pedepsi pe cel folosit ca unealtă.
A ști dinainte rezultatul și a crea oricum = responsabilitate morală absolută.
Spui că „Iuda putea să se pocăiască", dar atunci profețiile devin FALSE.
Dacă exista o șansă reală ca Iuda să nu trădeze sau să se pocăiască, atunci:
Biblia a mințit când a spus că „Fiul Omului va fi trădat", și Isus a mințit când a prezis că „unul dintre voi mă va vinde".
Deci ori: Dumnezeu este atotștiutor, și atunci Iuda a fost inevitabil instrumentul trădării (fără libertate reală),
ori: Iuda putea alege altceva, dar atunci Dumnezeu nu știa sigur ce va face, și nu mai este omniscient.
Iar partea cu „nu pentru trădare, ci pentru lipsa pocăinței" este doar o schimbare de subiect.
Tot lanțul de evenimente a fost cunoscut, prevăzut, și permis de Dumnezeu — inclusiv nepocăința. Dacă Dumnezeu voia ca Iuda să se pocăiască, îl „înmuia" precum pe faraon... sau invers: nu-i „împietrea inima".
Deci, ai doar două opțiuni:
1. Dumnezeu e autorul întregii povești (trădare și damnare), deci Iuda nu are vină.
2. Sau Iuda putea schimba totul, deci Dumnezeu nu e omniscient și profețiile sunt invalide.
Ori Dumnezeu e logic, ori e un regizor cosmic care condamnă actorii pentru rolurile pe care el însuși le-a scris.
Ce alegi?
Răspunde Ignori un lucru: profețiile vorbesc despre trădare dar NU și despre lipsa de pocăință a trădătorului. Adică ar fi fost posibil ca Iuda să-L trădeze pe Hristos, profețiile s-ar fi împlinit, și după să se pocăiască. E adevărat că Dumnezeu este omniscient, dar asta nu înseamnă că El e autorul acelor acțiuni. Dacă îmi spui că copilul meu va fi ucigaș înainte să-l concep, iar el chiar devine un ucigaș peste 40 de ani nu poți să mă învinuiești pe mine de crima lui. Eu mi-am conceput copilul din iubire pentru el, el a decis să fie ucigaș. Eu l-am lăsat doar să-și facă alegerea.
Exemplul cu copilul e complet greșit, și iată de ce:
Tu nu ești Dumnezeu.
- Tu NU ești atotștiutor, atotputernic, nici atotcreator.
- Tu nu ai creat legile universului, ale timpului, nici psihologia copilului tău.
- Deci NU poți fi comparat cu un Dumnezeu care creează TOT, știe TOT, și decide TOT.
Dacă Dumnezeu știe viitorul, l-a creat pe Iuda știind exact ce va face. Știa că va trăda. Știa că se va spânzura. Știa că nu se va pocăi.
A-l crea oricum, în aceste condiții, înseamnă că a acceptat și hotărât acest rezultat final.
Spui că „nu e autorul acțiunii", dar cum poți spune asta... când a creat TOT lanțul cauzal?
Gândește așa: Dacă Dumnezeu a creat TOTUL și știa TOTUL, atunci: – A știut fiecare gând, fiecare context, fiecare influență. – A știut cum se va simți Iuda în fiecare moment. – A știut dacă va avea puterea să se pocăiască sau nu.
Deci l-a creat exact așa cum trebuie pentru ca totul să se întâmple fix cum a profețit.
Când tu creezi un scenariu știind fiecare detaliu al rezultatului, și îl lansezi oricum, TU ești autorul final.
Dar și dacă presupunem că Iuda s-ar fi pocăit... ce rămâne din profeție?
- „Fiul pierzării"?
- „Mai bine pentru el dacă nu s-ar fi născut"?
- „Cel care mă trădează e vinovat"?
Toate astea sugerează că finalul era deja stabilit. Nu există în Biblie nicio profeție despre „Iuda se va pocăi și va fi iertat", ci despre soartă inevitabilă și damnare.
Dacă Dumnezeu l-a creat pe Iuda știind că NU se va pocăi, știind că se va sinucide, și că asta face parte din „planul divin", atunci cum mai poți spune că NU Dumnezeu este responsabil pentru acea soartă?
Și dacă știa că-l va crea pe Iuda pentru damnare, doar ca piesă într-un teatru cosmic, cum mai e asta o alegere liberă sau un act de iubire?
Perspectiva ta este una pur materialistă. Nu zic neapărat că e greșită pentru că nu asta e subiectul dezbaterii. Într-adevăr, dacă ne imaginăm o realitate pur materliastă, adică doar materia și legile fizicii există, fără Dumnezeu și fără niciun spirit, atunci ai perfectă dreptate să zici că orice acțiune este determinată. Dar în metafizica Creștină pe lângă materie există subiecți independenți de orice sistem cauzal materialist. În sistemul metafizic Creștin subiectul poate face o alegere reală și liberă. Astfel dacă un subiect creează alt subiect care face alegeri libere și autonome atunci primul subiect nu se face personal responsabil de alegerile subiectului creat. Atenție, eu vorbesc de ideea de responsabilitatea care e diferită de ideea de cauzalitate. Tu în tot acest timp ai confundat responsabilitatea cu cauzalitatea deși sunt 2 lucruri complet diferite. Existența unui subiect derivă din voia lui Dumnezeu, dar nu și acțiunile lui, chiar și dacă acele acțiuni sunt știute.
Va dati seama cata nebunie e in scrierile religioase? N variante, n interpretari, n religii, n creatori ori creatoare iar Stiinta e ignorata pentru ca rezulta bio hazard diversitatea selectie naturala legea junglei iar nebunii vor sa fie nemuritori.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
