am 14 ani si sunt intr-o relatie cu un musulman de 15 ani..eu sunt crestina-ortodoxa. parinti nu au comentat negativ ...intrebrea mea este. oare se va ajunge la ceva? pana acum suntem de 11 luni impreuna. stiu ca sunt inca mica... dar vreau o relatie in care oameni sa ma inrebe : mai sunteti inca impreuna? uni au sa spuna ca sunt copilarii. asa ca va rog sa raspundeti sincer
La 14 ani esti destul de mare, nu crezi ca-ti poti raspunde singura la intrebare? Probabil nu se va ajunge la nimic, dar nu stiu nici o data, poveste sau alt factor care ar putea influenta desfasurarea relatiei tale.Tu trebuie sa stii singura.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
E greu sa fi casatorita cu un musulman, crestina fiind si sa pleci in tara lui, dar daca casnicia se desfasoara in Romania si paraseste religia lui atunci poate sa fie bine.Eu stiu ca ei au mai multe neveste.Am vazut la TV multe cazuri nefericite ale tinerelor romance care s-au casatorit cu musulmani si mai tarziu au constatat ca el mai avea si alte sotii si copii.
Răspunde
Mai bine ascută de părinți.Eu pe copiii mei îi încurajez să nu înceapă nici o relație până nu se poate prefigura căsătoria într-un viitor nu foarte îndepăratat.
Ai mei au spus ca e oki. Familia mea ii cunoaste familia lui si il cunosc si pe el de aproape 4 ani. Doar ca nu m-am interesat daca este o probleme fata de religi.
Răspunde Adevarat! Dar parintii mei nu au nimic impotriva cu relatia. mie imi era doar frica de religie sa nu fie probleme
Saracii copii...
Nici sa joace fotbal nu-i lasi daca nu par a fi interesati de o cariera la Barcelona in viitorul apropiat?
Probleme cauzate de religie sigur vor fi. Dar daca tu iti asumi riscurile, e problema ta.
Nu cred că o relație de prietenie e același lucru cu practicarea fotbalului.Cunosc familii în care s-a convertit în căsătorie singura idila a vieții fiecăruia dintre parteneri și cred că e cel mai bun scenariu posibil, mi l-aș dori pentru copiii mei.Eu sunt de acord cu ce spunea cineva că fiecare avem o anumită capacitate de a ne atașa de sexul opus și dacă o folosim în multe relații fără finalitatea căsătoriei, când am avea cea mai mare nevoie de ea suntem deja secătuiți sufletește, greu ne mai încântă ceva și oferim soțului doar resturi, comparații cu alte relații ne adunăm singuri ingredientele propriei nefericiri. Orice relație ia ceva din sufletul nostru și-l pune în sufletul altcuiva, dacă implică și o relație sexuală cu atât mai mult.Cred că relațiile sentimentale anterioare căsătoriei mele au afectat negativ căsătoria mea și cred că ar fi fost mai bine dacă mi-aș fi păzit inima.Eu sunt convinsă că așa am fost creați ca să fim cei mai fericiți dacă ne păstrăm virginitatea înainte de căsătorie și la fel și sentimentele pentru persoana care vrea să-și asume răspunderea pentru o viață întreagă într- o relație.Cred că fac o mare prostie fetele care se oferă așa de ușor ș pe urmă rămân cu răni care le afectează o viață întreagă.
Nu vorbesc de căsătorii aranjate. Dar cred că cel mai cinstit înaintea lui Dumnezeu ar fi să accepți să începi o relație de preitenie doar cu cineva care îți place suficient de mult încât să fii dispus să te căsătorești cu persoana repectivă.Și eu am fost implicată în relații în care eu mi-aș fi dorit căsătoria dar pentru cealaltă parte era un divertisment și la fel în care anumiți băieți si-ar fi dorit căsătoria dar eu voiam doar să mă răzbun pe sexul masculin și acum regret timpul și energia consumate în ambele ipostaze. Mi-aș dori ca copiii mei și la fel tânăra care a pus întrebarea să fie mai înțelepți decât mine. Când te folosești de alții, nu rămâi nepedepsit.
Am scris în sensul de a fi pregătit să te căsătorești în general, adică să ai maturitatea emoționlă, psihologică, financiară( să -ți câștogi existența) și apoi să cauți un prieten sau o preitenă.
In afara ca te vei lepada de Hristos Dumnezeu, cand el (poate iti v-a cere) nu.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
