Am incercat sa aflu si parerea mamei mele despre ateism asa ca am deschis subiectul,dar am evitat sa-i spun ca am devenit atee. Vorbind noi i-am explicat foarte multe lucruri si a fost de acord cu toate, dar continua sa creada. Si din cate mi-a spus am inteles ca la noi in famile mai exista vreo 4 atei : matusa,unchiu etc... si nu inteleg cum de pana acum nu a influentat-o nici unul, pur si simplu nu pricep. Dar totusi ea a fost de acord cu tot... nu pot s-o inteleg. In rest nici ea nu e de acord cu jignirea ateilor si din cate am vazut ii respecta dar partea ca e de acord cu tot si totusi continua sa creada n-o pricep! voi?
Ordonare:
Cronologică
Poate din simplul caz ca nu vroia sa dezvolte subiectul era de acord cu tine. Poti sa fi influentat cat de mult, daca esti un om cu adevarat inteligent la fel ca si mama ta atunci influenta nu are cum sa iti schimbe propria ta opinie care este cea mai importanta pentru persoana proprie!
Răspunde
Indoctrinata de mica sa creada in dumnezeu e greu ca acum sa numai creada plus ca dumnezeu ofera o anumita protectie pshiologica importanta in viata acelei persoane, e foarte bine ca te intelege ma bucur de asta
Pai daca nu era de acord, v-ati fi luat la cearta, cred ca e o mare dezamagire pentru ea ca esti atee desii nu arata asta, chiar imi pare rau ca ai devenit atee, dar daca tu crezi ca Dumnezeu si sufletul din tine nu exista, nu mai am ce face, intr-o zi te vei convinge ca ai fost inselata.
Mulţi oameni aleg să creadă. Nu pentru că ceea în ce cred ar avea logică sau nu ar fi suficient de inteligenţi ca să observe contradicţiile, ci pentru că le asigură un confort psihic, le dă o stare de bine, de apartenenţă, de siguranţă...
Este ca şi cum ştii că Moşul nu există, dar îţi place să te joci de-a Moş Crăciun, să evadezi în lumea copiilor, visurilor, magiei, imaginaţiei, aşa că alegi să te prefaci că totul este real, că Moşul chiar există, că îi scrii scrisori pe care le primeşte, iar darurile de sub brad sunt de la el. Iar dacă te prefaci suficient de mult timp, la un moment dat chiar ajungi să crezi la modul serios în poveste, ea devenind realitatea ta.
Cred că ai o mămică visătoare, iar la cât pare de simpatică, în locul tău i-aş respecta alegerea şi n-aş trezi-o.
Sau este agnostica.
"Deși nu neagă existența lui Dumnezeu, agnosticismul spune că Dumnezeu nu poate fi cunoscut, iar existența lui nu poate fi probată (demonstrată)."
De fapt exista mai multe tipuri de agnosticism. Mama ta s-ar incadra la Teismul agnostic!
Vezi aici:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Agnosticism
Pentru unii oameni e greu sa -si schimbe credintele si opiniile la jumatatea vietii.
Poate ca mama ta accepta oamenii care au si alte perspective dar ea si le pastreaza pe ale ei.
Tine de confort psihic si poate ca nu are energia necesara si curiozitatea sa se apuce acum sa anbalizeze si sa descopere,sa puna lucruri cap la cap, sa se afunde in tot felul de presupuneri.
Ea crede si atat. II e de ajuns.
Poate are vecine si prietene care sunt credincioase si care ii spun ca ele merg la biserica si ca se roaga si poate face la fel pentru a nu le pierde sau pentru a nu-si pierde "reputatia" in fata lor. Pentru a nu provoca reactii si vorbe.
La mine mama crede, dar nu e religioasa, nu e fanatica.
Poate cand ajungi la o varsta, la un moment din viata nu mai dai importanta acestor lucruri.
Nu stiu ce sa spun.
Ai grija de tine si de mama ta.Si este perfect ca intelege ce-i explici si e constienta.E bine ca nu e atat de adancita in credinta incat sa nu mai fie capabila sa vada si alte persoane sau alte pareri.
E ok. Crestinismul ca si filozofie e ok, dar ca religie, eh...pe de alta parte ma bucur ca mama ta e asa deschisa. Probabil e genul de crestin care crede e doar cum a spus si Noname din confort psihic. Poate e deschisa deoarece mai exista oamenii ateii in familie. Mi-as dori sa am si eu asa parinti deschisi
mersi
Mama la biserica? 
cred ca nu a mai fost de cativa ani...
A. Atunci este agnostica, cum a spus si Mihaela.
Asta daca nu este la mijloc lipsa timpului liber, cauza faptului ca nu merge la biserica.
Posibil sa fie agnostica, daca accepta punctul de vedere al ateilor din familie, dar fara ca ea sa stie ca e agnostica.
Pur si simplu este o stare de fapt pentru mama ta si nu se complica cu definitii.
Credinta religioasa sau lipsa ei este o alegere arbitrara, deoarece nu se poate stabili in mod obiectiv care credinta este corecta si nici ca sunt toate gresite. Filosofii gandesc si gasesc motive pentru tot felul de credinte, dar nu se poate afla cum stau lucrurile in mod obiectiv. Nu se poate demonstra obiectiv nici ca exista, nici ca nu exista Dumnezeu. Asa ca fiecare crede (sau nu) dupa cum il taie capul.
Mda,si eu am puratat o discutie cu parintii mei despre asta, ei sunt genu de oameni care atunci cand au necazuri " vai doamne " iar atunci cand nu au,nu le pasa,eu sunt genu de om care nu cred in nimic de genul 'entitati magice,zane maseluta,si iepurasi porno de paste" oricum, mama tinde sa creada ca exista,insa nu se duce la biserica,nu se roaga nu nimic, tata... nici el nu prea crede, o vecina din blocul meu la fel,deci marea majoritate a oamenilor pe care i-am cunoscut si am deschis acest subiect,tinde sa creada ca nu exista, insa uneori se roaga,sunt rascoliti,eu i-as putea influenta usor, insa nu e treaba mea.
Fiecare crede in ce vrea, fiecare are o parere, eu o respect, buna rea, asta e.
Personal sunt ateu.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
