| Atlantic007 a întrebat:

Am o nedumerire cu acest verset.
Când regele Nabucodonosor se plimba în palatul regal din Babilon, a prins a grăi zicând: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care l-am clădit eu întru tăria puterii mele şi spre cinstea strălucirii mele, ca reşedinţă regală?". Pe când cuvântul era încă în gura regelui, un glas s-a coborât din cer: „Ţie, rege Nabucodonosor, ţi se spune: Regatul s-a luat de la tine. Şi dintre oameni vei fi izgonit, vei locui cu animalele câmpului şi vei paşte iarbă şi vor trece şapte ani peste tine, până ce vei recunoaşte că Cel Preaînalt are putere peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui voieşte!". Îndată s-a împlinit cuvântul asupra lui Nabucodonosor, căci a fost alungat dintre oameni şi a mâncat iarbă ca animalele şi trupul lui era udat de rouă, până când părul i-a crescut ca penele vulturilor şi unghiile ca ghearele păsărilor. Ce i s-a intamplat de fapt imparatului?

Răspuns Câştigător
| doctorandus a răspuns:

Dap, ești nedus la facultate și certat cu știința de carte. Dacă eu scriu o teză de doctorat plină de greșeli, o fi vina celor care le observă sau e vina mea proprie? Așa și cu Biblia. Cercetătorii (istoricii) Bibliei sunt în majoritate covârșitoare creștini sau evrei. Atât că nu sunt fanatici. Rar întâlnești un agnostic sau un ateu printre ei.

Cartea a fost compusă, probabil, în jurul anului 165 î.Hr., cu puțin timp înainte de moartea lui Antioh al IV-lea Epifanes în 164. Acest lucru este cunoscut de toți istoricii serioși ai Bibliei de mai bine de un secol. Iluminismul și metoda istorică nu le-au mai lăsat istoricilor nicio altă opțiune.

Tradus din en:Talkbig grinaniel (biblical figure): Aș vrea să adaug aici că motivul pentru care știm că această carte a fost scrisă în secolul al II-lea î.Hr. este că profețiile sunt exacte doar până la o anumită dată: mai exact 164 î.Hr. După această dată, toate profețiile din ea sunt catastrofal de greșite. Singurul mod în care se putea obține o carte cu profeții corecte până la o anumită dată și eronate după aceea este cel în care cartea a fost în mod real scrisă la data respectivă, făcând ca toate „predicțiile" dinainte de acel moment erau de fapt istorie deghizată drept predicții pentru a face predicțiile propriu-zise adăugate după primele să pară întemeiate. --Katolophyromai (talk) 15:41, 3 December 2017 (UTC)

10 răspunsuri:
| doctorandus a răspuns:

Ca Nabucodonosor s-ar fi convertit la Yahweh (iudaism) e o minciuna.

sadrian46
| sadrian46 a răspuns:

Ce i s-a intamplat de fapt imparatului?
Când pui această întrebare, dorești să ai certititudinea pe care o au faptele.
Faptele au nevoie de dovezi.
Iar aceasta este o poveste de tip legendă, mit. Aici faptele sunt transfigurate, transformate dim motive retorice. Scierea nu a fost făcută ca să prezinte fapte cu adevăr juridic, că ca să arate, să demonstreze cu argumente, fapte istorice, atotputernicia lui Dumnezeu, care nu este un fapt, ci o doctrină, în raport cu puterea vremelincă, trecătoare perisabilă, chiar și în cazul celui mai puternic om de atunci și de acolo, împăratul Nabucodonosor.
Astfel textul are un scop, să educe pe cititor.
Împăratul a auzit un glas. De unde a venit acel glas? Din cer. Îmăpratul a auzit o voce. Aceasta putea fi o creație a minții lui.
Acesta putea fi faptul, de fapt. Care a fost interpretarea? A venit din cer? De ce din cer? Căci acolo este locui unde locuiește divinitatea. Ce face ea? Prognozează dezastrul, prăbușirea imperiului. Dacă o prognozează, vocea aparține unei ființe atotștuitoare ( interpretare) și capabilă de a provoca un asemenea dezastrum, mai puternică deci ca forța unui imperiu, personificată prin persoana împăratului ( interpretare). Care este intenția textului? Didactică. Să învețe și să justifice doctrina. Care doctrină? Că Cel Preaînalt are putere peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui voieşte! S-a prăbușit imperiul? Da.
A avut dreptate vocea? Da. Astfel argumentul istoric este prezentat ca fapt, dovadă pentru doctrină.
Astfel, dacă vrei fapte, citește cărți de istorie. Dacă vrei educație religioasă, citește Biblia. Dar nu căuta aici fapte, - de fapt-, evenimente reale și dovezi ale întâmplpărilor. Aici importante sunt intepretările. Realitatea istorică și cea personală ( împăratul aude voci) sunt folosite ca argumente pentru credință. Iar aceasta nu este un fapt, ci un mod de interpretare a faptelor.

| anonimg a răspuns:

Exact asa a si fost. A innebunit. Adica si-a pierdut mintile.

| doctorandus a răspuns (pentru anonimg):

Convertirea lui Nabucodonosor la iudaism este un eveniment imaginar. Surse: Smith-Christopher, D.L. (1996). „The Book of Daniel,". În Keck, Leander E. The New Interpreter's Bible : general articles & introduction, commentary, & reflections for each book of the Bible, including the Apocryphal/Deuterocanonical books. 7. p. 19–152. ISBN 9780687278206. OCLC 30663880. apud Collins, J.J.; Flint, Peter W. (15 decembrie 2000). The Book of Daniel, Volume 1 Composition and Reception. BRILL. p. 11. ISBN 978-90-04-27608-6.
Un apologet creștin confirmă neputința de a dovedi istoric acest eveniment în Wong, Gordon (2006). Faithful to the End: The Message of Daniel for Life in the Real World. Armour Publishing Pte Ltd. p. 63. ISBN 978-981-4138-72-7.

Perioada sa de nebunie este de asemenea fictivă, istoricii atribuind-o unor zvonuri referitoare la șederea lui Nabonid la Teima, care au fost aplicate ulterior lui Nabucodonosor printr-o confuzie. Sursa: Henze, M. H. (1999). The Madness of King Nebuchadnezzar: The Ancient Near Eastern Origins and Early History of Interpretation of Daniel 4. BRILL. p. 63. ISBN 90-04-11421-1.

| anonimg a răspuns (pentru doctorandus):

Cartea lui Daniel a fost scrisă chiar de profetul cu același nume. Acolo găsim profeții împlinite, și altele în curs de împlinire. Credem că mărturia lui este adevărată.
Că se încearcă desființarea scrierilor creștine, acest lucru este altceva.
Este scris: "Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci." (Amos.3:7) Dacă noi nu credem, acest lucru este și el altceva.

| anonimg a răspuns (pentru doctorandus):

"Predicții... adăugate după primele să pară întemeiate". Logica aceasta va fi spulberată numai după ce se vor face cercetări asupra profețiilor cercetând toată Biblia. Atunci se va găsi scris următoarele:
"Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi." (2Petru.3:8)
Zilele profetice țin până la vremea sfârșitului. Și în mai multe locuri în cartea lui Daniel găsim expresia "vremea sfârșitului".
"El (îngerul) mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte vremea sfârşitului!"" (Daniel.8:17; 8:19; 11:35; 11:40; 12:4, 9)
Ziua profetică are deci 1000 de ani, și nu o zi calendaristică. Versetele Bibliei se sunt legate strâns între ele.
Unele profeții sau împlinit (ex: Nabucodonosor), altele sunt în curs de împlinire, iar altele își așteaptă împlinirea.
Nu mă refer la tine, ci la modul general: atunci când cineva face cercetări împotriva Bibliei, drept și corect este să cerceteze și Biblia; tot așa cum un judecător drept cercetează ambele părți.
Nu sunt eu în măsură să apăr Biblia; ea se poate apăra singură.

| doctorandus a răspuns (pentru anonimg):

Conform epistemologiei istoriei nu pot exista dovezi pentru supranatural in trecut.

„This isn’t simply the approach of "liberal" Bible professors. It’s the way historians always date sources. If you find a letter written on paper that is obviously 300 years old or so, and the author says something about the "United States" — then you know it was written after the Revolutionary War. So too if you find an ancient document that describes the destruction of Jerusalem, then you know it was written after 70 CE. It’s not rocket science! But it’s also not "liberal." It’s simply how history is done. If someone wants to invent other rules, they’re the ones who are begging questions!"
—Bart Ehrman, CIA blog

Gata! De la iluminism incoace s-a terminat cu supranaturalul din istorie. Daca un istoric descrie cauze supranaturale scrie pseudoistorie.

| anonimg a răspuns (pentru doctorandus):

Scrisesem mai mult dar s-a închis pagina.
Pe scurt, Vechiul Testament reprezintă istoria unui popor, iar acest lucru nu-l putem contesta, chiar dacă vom contesta pe Dumnezeu pe care nu-L vedem. Ba încă și musulmanii îl recunosc pe Avraam ca tată al lor datorită primului său fiu Ismael (musulmanii se trag din Ismael).
Al doilea fiu al lui Avraam este Isaac din care se trage Iacov (numit mai târziu Israel).
Dumnezeu nu S-a manifestat întotdeauna nici în vechime.
"Tânărul Samuel slujea Domnului înaintea lui Eli. Cuvântul Domnului era rar în vremea aceea, şi vedeniile nu erau dese." (1Samuel.3:1)
Dărâmarea Ierusalimului din anul 70e.n. reprezintă lepădarea Israelului ca popor favorit (ales) al lui Dumnezeu.
Doar pe timpul apostolilor au mai avut existat minuni.
După aceea a apărut biserica catolică, și apoi iluminismul de care vorbești. Deci este și normal să nu mai putem vorbi de minuni. Biserica catolică a fost una persecutoare; iar perioada ei de "glorie", apoi "rana de moarte" și revenirea ei la putere, toate acestea sunt descrise în profețiile cărții lui Daniel dar și Apocalipsa.

| doctorandus a răspuns (pentru anonimg):

Minunile se pot crede, dar nu se pot sti (ele sunt credinta, nu stiinta).

Avraam, Isaac, Iacov, Ismael, etc., sunt mitologie, nu istorie.

„Permiteți-mi să întăresc această susținere referitoare la operele mele. Opinia majoritară a cercetătorilor critici ai Bibliei acceptă faptul că de la Geneză până la Iosua (eventual și în Judecători) ea este lipsită în mod substanțial de istorie de încredere și că grosul literaturii Bibliei ebraice a fost compusă sau și-a dobândit forma canonică în perioada persană. Sunt astfel de părere că încercările de a mă plasa la periferia cercetării sunt ridicole."
—Philip Davies, Minimalism, "Ancient Israel," and Anti-Semitism

În această privință Lester L. Grabbe afirmă că pe vremea când studia pentru doctorat (cu mai bine de trei decenii în urmă), „istoricitatea substanțială" a povestirilor Bibliei despre patriarhi și despre cucerirea Canaanului era acceptată pe larg, dar în zilele noastre cu greu se mai poate găsi un istoric care să mai creadă în ea.

Citeste http://ro.wikipedia.org/wiki/Exodul

| doctorandus a răspuns (pentru anonimg):

Dap, ești nedus la facultate și certat cu știința de carte. Dacă eu scriu o teză de doctorat plină de greșeli, o fi vina celor care le observă sau e vina mea proprie? Așa și cu Biblia. Cercetătorii (istoricii) Bibliei sunt în majoritate covârșitoare creștini sau evrei. Atât că nu sunt fanatici. Rar întâlnești un agnostic sau un ateu printre ei.

Cartea a fost compusă, probabil, în jurul anului 165 î.Hr., cu puțin timp înainte de moartea lui Antioh al IV-lea Epifanes în 164. Acest lucru este cunoscut de toți istoricii serioși ai Bibliei de mai bine de un secol. Iluminismul și metoda istorică nu le-au mai lăsat istoricilor nicio altă opțiune.

Tradus din en:Talkbig grinaniel (biblical figure): Aș vrea să adaug aici că motivul pentru care știm că această carte a fost scrisă în secolul al II-lea î.Hr. este că profețiile sunt exacte doar până la o anumită dată: mai exact 164 î.Hr. După această dată, toate profețiile din ea sunt catastrofal de greșite. Singurul mod în care se putea obține o carte cu profeții corecte până la o anumită dată și eronate după aceea este cel în care cartea a fost în mod real scrisă la data respectivă, făcând ca toate „predicțiile" dinainte de acel moment erau de fapt istorie deghizată drept predicții pentru a face predicțiile propriu-zise adăugate după primele să pară întemeiate. --Katolophyromai (talk) 15:41, 3 December 2017 (UTC)

| Octavian199 a răspuns:

Si cum se face ca erau mai multe popoare?