"Căci oricine se înalţă va fi smerit și cine se smerește va fi înălţat." - Luca 14:11

Aceasta este tematica întrebării mele.
Poate ați băgat de seamă că anumite persoane mai mult sau mai puțin cunoscute, majoritatea cu o inteligență peste medie, au clacat datorită mândriei lor exagerate.
De ce se întâmplă în majoritatea cazurilor ca exact atunci când un om se crede invincibil și că e cel mai bun, că le știe pe toate și se crede superior celorlalți, tocmai în acel stagiu să greșească cu ceva sau să fie descoperit (dacă face lucruri în ascuns, fie bune sau rele) sau să pățească ceva rușinos?
Cel mai bun și cunoscut exemplu din istorie care se încadrează perfect este Anatoly Stepanovich Dyatlov.

Dyatlov a fost Acarul Paun al povestii: https://allthatsinteresting.com/anatoly-dyatlov

Și Nicolae Ceaușescu. Se credea mare. A aflat cât de dulce ca mierea e glonțul patriei. Și chiar Isus, dacă ne gândim profund și adânc. Credea că gloria eternă ( cuvintele mele nu vor trece zice el însuși) e pe gratis.

Nu aș vrea să aduc discuția asta într-un context religios, chiar dacă aceasta e categoria.
Însă, adevărul e că mândria este un drog extrem de periculos. Nu numai că poate să îți distorsioneze realitatea, dar creează dependență. O dependență ca la orice drog. La început te satisface, după un timp nu te mai satisface, dar fără ea nu mai poți căci deja te caracterizează. Pe deasupra îți și ia accesul la lucruri care ar putea să te satisfacă. Am întâlnit oameni cu realizări în viață care au îmbătrânit/ s-au maturizat extrem de urât din această cauză. Chiar dacă erau genul pe care poți să îi numești inteligenți, propria mândrie i-a făcut să distorsioneze realitatea, având acces strict la propria realitate și ignorând-o pe a altora.

Cum a spus si halogen001, daca esti mai sus, caderea e mai vizibila, iar daca esti mai jos, ridicarea e mai vizibila.

Nici un om nu e mare cu adevarat decat in ochii celui ce il vede ca fiind mare.

Daca esti sus, caderea e mai vizibila, iar daca esti jos, ridicarea e mai vizibila, dar astea sunt exceptii, nu o regula. Poti sa fii oricat de jos si e loc si de mai rau, cum la fel poti sa fii sus si sa te ridici si mai sus. In general cine e sus are mai multe sanse sa ramana acolo, iar cine e jos, are mai multe sanse sa ramana jos, deci "Luca 14:11" e o exceptie care pare la prima vedere sa fie o regula, dar nu e. E doar un mod de a "face pe plac", de a hrani orgoliul acelora care sunt jos si nazuiesc la o "inaltare" combinata cu "sa moara si capra vecinului"

Citește opera marelui Ioan Luca Caragiale și vei găsi dacă vei citi cu atenție răspunsul la întrebare.
Acei oameni despre care întrebi se numesc popular: parveniți, farisei și coruptibili.
Aceste persoane există din timpurile antice, altfel nu ar fi vorbit și în Biblie despre ei.

Fain versetul. Mulți avem de meditat la el...

Mai simplu spus cand incepi sa te dai mare ti-o iei pe cocoasa indiferent de religie.

"oricine se inalta va fi smerit" - o persoana care ajunge sus va fi umilita de catre ceilalti. Aceasta e inca una din probe pentru el.
"cine se smereste va fi inaltat" - e nevoie de umilinta pentru a te inalta.
Daca unul se crede invincibil si cel mai bun, aceasta e deja o greseala. Inevitabil va continua sa greseasca si ceilalti il vor dobori.

Daca asociez inaltarea cu mandria si smerienia cu modestia. Ca si parere persoanala, interpretez acest text ca o usoara tenta de subtilitate. Faptul ca religia ne vrea smeriti nu mi se pare ceva nou insa intrebarea e, de ce?