Care a fost dovada suprema a umilintei si -a ascultarii lui Isus de Dumnezeu?(Zaharia 9:9)?
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Raspunsul e complex, iar dacă vrei să înţelegi "natura" acelei "supuneri" trebuie să iei în considerare automat şi însuşirile FIRII DIVINE a Fiului:
Coloseni 1, 16. Pentru că ÎNTRU EL (Dumnezeu Fiul - Hristos) AU FOST FĂCUTE TOATE, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El.
Coloseni 1, 17. El este MAI ÎNAINTE DECÂT TOATE şi TOATE PRIN EL SUNT AŞEZATE.
Ioan 1, 3: „Toate prin El (Dumnezeu Fiul - Hristos) s-au făcut; şi FĂRĂ EL NIMIC NU S-A FĂCUT DIN CE S-A FĂCUT."
Ioan 1, 4: „Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor."
Evrei 1, 1. După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci,
Evrei 1, 2. În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi PRIN CARE A FĂCUT ŞI VEACURILE;
Miheia 5, 1: „Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar OBÂRŞIA LUI ESTE DINTRU ÎNCEPUT, DIN ZILELE VEŞNICIEI."
Profetul Isaia Îl numeste pe Mesia (pe Mântuitorul Hristos) "Dumnezeu-Tare, Domn al pacii, PĂRINTE AL VEACULUI ce va sa vina’’
Daniel 7, 14: "Şi Lui (singurul numit Fiul Omului în Noul Testament a fost doar Mântuitorul Hristos – Fiul lui Dumnezeu ÎNTRUPAT) I s-a dat stăpânirea, slava şi împărăţia, şi toate popoarele, neamurile şi limbile Îi slujeau Lui. STĂPÂNIREA LUI ESTE VEŞNICĂ, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată."
Daniel 7, 27: "Iar regatul şi stăpânirea şi mărirea regilor de sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt; ÎMPĂRĂŢIA LUI ESTE ÎMPĂRĂŢIE VEŞNICĂ şi toate stăpânirile Îi vor sluji Lui şi pe El Îl vor asculta".
Răspunde
Înţelegerea "supunerii" Fiului faţă de Tatăl ţine de înţelegerea Jertfei şi a ASUMĂRII "ROLULUI" pe care Fiul lui Dumnezeu l-a avut în lume. 
Acest "ROL" asumat de bună voie SCHIMBĂ toate raportările Fiului către Tatăl.
Asumarea unei aparente "inferiorităţi" ţinea DOAR de firea umană asumată temporar ŞI NU DE CEA DIVINĂ a Fiului lui Dumnezeu.
Dumnezeu Fiul este de aceeasi NATURA cu Tatăl, nicidecum inferior Tatălui.
În "ROLUL" ASUMAT DE BUNĂVOIE prin întrupare (în acelaşi timp rămânând şi Dumnezeu), El S-a jertfit şi S-a smerit, în faţa tuturor, a oamenilor, dar şi în raport cu Tatăl, pentru a duce până la capăt "rolul" asumării întregii umanităţi asupra Lui.
Isus si d-zeu ar trebui sa fie una, deci nu vad ce fel de "relatie" poate fi intre cei doi.
Adica sa fie una, adica in unitate, au acelasi scop. Dar sunt doua persoane distincte, Dumnezeul atotputernic nu are inceput si nici sfarsit, iar Isus Fiul lui Dumnezeu este primul creat sau intaiul nascut din toata creatia, deci a avut un inceput si are un rol in scopul lui Dumnezeu. Ambele persoane sunt spirite, Dumnezeu tatal,creator are calitati are un nume, este atotputernic, iar Isus este puternic, si nu si-a dorit sa fie egal cu tatal sau sau sa fie un uzurpator, el a indreptat atentia catre tatal sau si spune :,, tatal este mai mare decat mine."Cand ne referim la cuvantul,, dumnezeu " este un substantiv comun,, daca vrei un titlu cum am spune, :,, rege sau director" deci o forma puternica de conducere, nu este un substantiv propriu, nu este un nume.
Răspunde
Sa nu confundam lucrurile...
MESIA, Hristos – Fiul lui Dumnezeu este DIN VEŞNICIE. Nimeni nu Îl poate confunda pe Dumnezeu cu creatura, cea pe care tocmai EL a CREAT-O!
Miheia 5, 1: „Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar OBÂRŞIA LUI ESTE DINTRU ÎNCEPUT, DIN ZILELE VEŞNICIEI."
Profetul Isaia Îl numeste pe "Yahve" pe Mesia (pe Mântuitorul Hristos): "Dumnezeu-Tare, Domn al pacii, PĂRINTE AL VEACULUI ce va sa vina’’...
Hristos este în Sfânta Scriptură singurul numit în sens propriu şi distinct FIU AL LUI DUMNEZEU!
Este o diferenţă ca de la cer la pământ între DUMNEZEU FIUL pe de parte, existent din veşnicie şi CREATOR al tuturor lucrurilor, şi "creaţia" Sa pe de altă parte!
În toată Biblia expresia "întâiul născut" se referă la un fiu din aceeaşi "familie", de aceeaşi "natură" cu ceilalţi din respectiva familie: dacă e vorba de fiu al lui Iacov e din "familia" lui Iacov, daca e "fiu" dintr-un regn animal atunci e de ACEEAŞI NATURĂ CU SPECIA RESPECTIVĂ şi nu om sau altceva, dacă e numit fiu al lui Faraon înseamnă ca este fiu ŞI NU CREATURĂ "meşterită" de faraon!
Şi pe acelaşi raţionament, dacă Hristos este în Sfânta Scriptură singurul numit în sens propriu şi distinct FIU AL LUI DUMNEZEU, înseamnă că e de ACEEAŞI NATURĂ CU TATĂL "FIULUI"!
Persoana= individ intruchipat in carne si oase. Pe Isus, L-ati putea numi persoana, invocand ca argument viata Sa omeneasca, dar pentru Dumnezeu, acest termen e lipsit de logica. Dumnezeu sau asa-zisul yahwe a lui Moise, tradus in romana ca Iehova, este o entitate spirituala. Aceasta entitate, arata biblia ca S-a aratat oamenilor doar in spirit, si nu intruchipat in carne si oase, pentru a primi titlul de ''persoana''. Aceste randuri au avut rolul de a aduce o completare, si in niciun caz de a ironiza spusele dvs.
Toate cele bune!
Persoana inseamn ENTITATE, FIINTA, si nu in mod exclusiv organism in "carne si oase "
Daca Isus este aceeasi persoana cu Iehova, cine l-a trimis pe pamant? Cine l-a inviat? Isus se numea pe sine,, tata "? Sau afirma el despre sine :,, Acesta este Fiul meu iebit, de el sa ascultati"?
In crestinism Iisus este o "parte" a lui Dumnezeu (Tata, fiu, duh sfant). Deci, cum ar putea sa asculte el de Dumnezeu?
Sacrificiul sau pentru pacatele oamenilor.Dorinta sa de a lua asupra-i toate rautatiile pamantesti in speranta ca focul urii se va stinge odata cu el.Si cuvintele sale muribunde "Iarta-i tata, caci nu stiu ce fac".
N-am treabă cu Isus căci oricum existenţa lui e discutabilă, însa doar o idee aş vrea să-ti zic. Un ateu care îşi sacrifică viaţa e tot timpul superior lui Isus. Isus, se presupune că s-a sacrificat, a fost chinuit şi omorât, însă în acelaşi timp ştia că nu moare că nu-i sfârşitul lui acolo şi că are să învie. Însă un ateu care se sacrifică, sacrificiul lui e cu mult mai însemnat pentru că din punctul lui de vedere, când a murit s-a terminat, nu mai există înviere, nu mai există viaţă, acolo se termină tot. Şi la câte războaie şi câte tragedii au fost până acum, o bună parte dintre ei probabil să fi fost fără credinţă.
Şi cât sacrificiu i-a trebuit unuia să ştie că trăieşte între nişte încuiaţi, dar chiar şi aşa a preferat să îşi susţină gândirea dreaptă chiar de l-a costat viaţa, şi nu în orice fel, prin foc, ceea ce probabil e la acelaşi nivel cu sacrificiul fizic al unui răstignit, m-aş încumeta să zic că e chiar mai grav, oricum ar fi măcar la acelaşi nivel, lui cât sacrificiu i-a trebuit? Şi pentru ce? pentru a deştepta nişte tâmpiţi.
Ei, nu mai fi nici tu atat de dur, Isus a facut un sacrificiu din iubire pentru oameni, fiecare in felul sau, dar nu l-a obligat nimeni, ci de buna voie s-a prezentat in fata lui Iehova Dumnezeu. Dar paltind pretul de rascumparare pentru omul nascut din Adam, a rascumparat oameni de orce fel, Ioan 3:16, devenind astfel pentru cei ascultatoti,, tatal lor " in locul lui Adam, de aceea Isaia il numeste,, tata etern ". Iata el cauta astazi oameni pentru el, instruind cu iubire, pentru a practica iubirea de Dumnezeu si de semeni. Pe cand un ateu ce iubire are? Spui tu ca unii fac sacrificii, pentru ce? Cine le-a cerut? Cei care au murit in necunostinta de Dumnezeu vor fi inviati si invatati, dar cei ce de buna voie l-au respins pe Dumnezeu, nu au scuze. Dumnezeu este judecatorul nu noi. Dar o gandire dreapta este doar la Dumnezeu, nu la oameni. Asa ca cine se lasa indrumat de Dumnezeu poate sa devina drept, dar omul dupa gandirea lui imperfecta, nu are de facut mare lucru pana la groapa. Sau esti cu Dumnezeu caruia ii datorezi viata sau impotriva lui. Si atunci, stii cine este prietenul celor care-l resping pe Dumnezeu 
Satan-.In el nu este adevar si nici iubire. Asa ca trebuie sa ne lasam indrumati de Dumnezeu, caci lui ii datoram viata, si astfel nu vom ramane tampiti. Nu?
Nu, şi îti voi răspunde în doua feluri de ce nu, deşi nu îmi e clară partea cu "tâmpiţi", însă îţi voi raspunde oricum.
Eu sunt ateu, şi după raţionamentul tău ce nu mă obligă la niciun sacrificiu de niciun fel, în situaţia în care te-aş vedea agresată de 4-5 bărbaţi bine făcuţi, nu aş avea de ce să-mi sacrific integritatea fizică şi posibil şi viaţa pentru tine, ci am să te las să te ajute domnul dacă consideră că vrea să intervină şi eu să-mi văd mai depate de drum. În cazul în care domnul n-ar fi ales să intervină să-i fulgere pe respecitvii indivizi şi te-ar fi violat, în eventualitatea în care m-ai fi întâlnit pe stradă n-ai putea să-mi reproşezi că n-am încercat să te ajut, pentru că aşa cum spui tu, nu mă obligă nimeni.
Dar dacă te-aş fi ajutat, să zicem că aş fi putut să-i distrag destul de mult încât să poţi fugi, iar eu poate aş rămâne paralizat pe viaţa. Ai conisdera desigur, că nu-i cazul să-mi mulţumeşti sau să-mi porţi o anumită stimă pentru că te-am ajutat fără să-mi fi cerut sau să fi fost obligat, dacă am ales să o fac e treaba mea şi mi-am asumat riscurile.
Cine e oare mai demn de apreciere, cel care face o faptă bună, pentru că aşa consideră el că e nomal fără a fi obligat de nimeni, sau cel care face o faptă bună pentru că cineva i-a zis că e bine şi dacă nu face bine o s-o păţească rău?
Şi alt argument, ceva mai substanţial, şi Socrate se putea salva, dar n-a făcut-o, a preferat să moară şi să fie un exemplu pentru generaţiile următoare de gânditori, iar unul dintre locurile în care s-a născut raţiunea, logica, filosofia, a fost şi Grecia, iar pe baza raţiunii au putut cei de pe urma lui, să înveţe cum să gândească, ce să considere că e adevărat, cum să testeze adevărul, iar toate astea sunt lucruri fără de care, progresul ştiinţific nu se putea înfăptui. Mulţi matematicieni, pe lângă aritmetică erau şi buni filosofi, ştiau să gândească.
Şi uite aşa ajungem la Giordano Bruno, care şi el pe lângă faptul că era matematician, era şi filosof, de ce a preferat să moară pentru o idee oare? Cine l-a obligat să-şi sacrifice viaţa pentru a da forţă raţiunii, în faţa umbrei religioase ce nu dorea să-i fie răstălmăcite concepţiile asupa formei pământului şi locul lui în sistemul solar?
Şi aş putea continua destul, exemple ale unor oameni ce au murit fără sa fie obligaţi dar pentru ca alţi oameni să avanseze, să trăiască, să se dezvolte. M-am axat doar pe un domeniu, însa gândeşte-te aşa, simplul fapt că tu trăieşti acum, este pentru că cineva, cândva, unui stră-stră-stră-strămoş de-al tău, un om fără credinţa i-a salvat viaţa. Fie că e vorba de un conflict armat, fie că e vorba de un "vraci", fie că e vorba de un ajutor imediat.
Simplul fapt că refuzi să atribui o valoare cel puţin egală (după mine, mai mare), cu a unuia ce se sacrifică pentru că o divinitate priveşte, mă face să-mi piară pofta de conversaţii cu tine. Nu suntem de acelaşi calibru.
O zi faină.
Iisus nu este aceiasi persoana cu Tatal pentru ca sunt doua ipostasuri diferite ale aceleiasi Naturi divine.
Divinitate Fiului este clar marturisita de biblie.
Tu nu esti crestina?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
