Care este diferența dintre un credincios și un religios? Că tot aud printre creștini că religia ortodoxă este credința adevărată.
Răspunde
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
"Că tot aud printre creștini că religia ortodoxă este credința adevărată."
Cunoști vreun om religios, de absolut orice religie, care să susțină că credința lui NU ar fi "cea adevărată"? De ce ar practica cineva o religie (orice religie) dacă ar considera că nu este cea adevărată?
Răspunde
Da, de exemplu, unii creștini liberali, evrei reformiști sau budiști moderni recunosc că religia lor este doar una dintre multele căi spre adevăr și nu o impun ca fiind singura valabilă.
"De ce ar mai avea cineva o religie (orice religie) dacă ar considera că nu este cea adevărată?"
Confortul? Tradiția? Dorința de a face parte dintr-o comunitate? Sunt mai multe motive.
Credinciosul își vede de ale sale,în pace,in tihnă,fara a le baga și altora pe gat ceea ce crede.
Religiosul ii cel ce nu e foarte sigur de credința sa,dar le-o baga și altora pe gat,că e buna,zice el.
De asemenea,credința adevărată e un concept creat de religioși spre ai obliga mai pe indirect pe cei care nu vor să fie ca ei.
Religiosii vor o țară cu valori creștine, dar iau oamenii la bătaie dacă nu sunt de acord cu ei, ii înjură și așa mai departe.
Credincioșii îl vor pe Dumnezeu în sufletele lor, nu în sufletele altcuiva.
Credința nu se impune, niciodată.
Cum dragoste cu sila nu se poate, nimic altceva nu se poate.
Credinciosul crede intr-un Dumnezeu si face lucruri bune in viata sa, indiferent de parerile altora.
Religiosul practica traditiile si faptele spuse de biblie si preot strict pentru aparente, sa vada ceilalti enoriasi cat de corect si de superior este el. Practic sunt noii farisei ai erei noastre.
Am vazut oameni atei care sunt cu mult mai corecti si buni, decat un ortodox de rand.
Religia e o formatiune culturala. Iar credinta este actul si dedicatia omului pentru o cauza sau entitate superioara in care el crede.
Există și varianta ca Biblia să fie în contradicție cu tradițiile Bisericii, iar religiosul să trebuiască să aleagă între a-și urma propria credință și/sau a continua să-și urmeze religia; însă, în cazul în care și-ar urma religia, nu ar mai fi considerat credincios.
Credinciosul nu are nevoie de biserica, crede pur și simplu în sfera lui personala, are relația lui privata cu cel în care crede.
Religiosul nu e mai puțin credincios, doar ca în plus respecta unele traditii și ritualuri din sfera lui religioasa.
Cheers
Nu chiar. Pentru ca o persoană religioasă să fie considerată cu adevărat credincioasă, nu trebuie să fie legată de o religie anume; ea trebuie să aibă dorința de a explora și alte perspective spirituale. Însă acest lucru este puțin probabil să se întâmple. Nu doar eu spun asta, ci și mulți filosofi și gânditori spirituali.
Am mai discutat despre asta. Credincios și religios sunt apropiate, dar nu chiar sinonime.
„Credincios" e cineva care crede într-o divinitate sau o idee spirituală, iar „religios" e cineva care urmează ritualurile unei religii.
De exemplu, poți fi credincios fără să mergi la biserică, dar și invers, poți merge la biserică din obișnuință fără să crezi cu adevărat.
Credincios înseamnă loial. Nu are legătură cu a crede o anumită informație sau doctrină. Iar loialitatea ți-o arăți în primul rând prin prezență. Să crezi că Dumnezeu există făra să participi este irelevant. Doar inepțiile idiotice ale lumii protestante au schimat sensul cuvântului credincios din "loial" în "om care o are o anumită opinie în materie de teologie"
Nu e chiar același lucru. Credința înseamnă să ai încredere în ceva sau cineva, în timp ce loialitatea e mai mult despre a fi constant alături de o persoană sau o cauză. În Biblie, credința e descrisă ca o 'încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.'
Așadar, nu prea poți să fii în același timp credincios și loial unei religii, pentru că asta ar însemna să pui religia mai presus de credința ta, și asta ar face ca dorința de a căuta adevărul să nu fie una sinceră.
Nu e vorba de loialitate catre o religie, e vorba de loialitate catre Dumnezeu. Religia e doar modul în care acea loialitate se manifestă.
Un om religios este loial religiei sale, nu lui Dumnezeu. Adevărata loialitate față de Dumnezeu constă în faptul că ești un credincios liber, nu constrâns de religie. Loialitatea față de Dumnezeu este un act de libertate interioară, în care credința nu este impusă sau dictată de dogme, ci trăită în mod autentic și liber.
Doar în mintea ta întortocheată există o contradicție aici. Religia nu îți impune dogme. Religia este chiar acea libertate interioară prin care ești loial lui Dumnezeu. Doar prin intermediul religiei trăiești relația cu Dumnezeu liber și autentic.
Când am zis eu că religia îți impune dogme? Vă auziți ce vorbiți? Credinciosul aderă voluntar la o religie și, implicit, la dogmele acesteia, dar, odată ce face asta, credința lui este ghidată și limitată de ele. Nu e vorba de o constrângere externă prin forță, ci de una internă, prin conformare.
Este o constrângere la adevăr, o limitare la adevăr. Așa cum mașina se limitează la drum în loc să iasă în șanț. În Creștinism nu ai libertatea să alegi dacă Hristos este Dumnezeu sau nu, sau dacă ne-a mântuit sau nu. Astea nu tot limitări sunt? Nu tot dogme sunt? Dar legile în Fizică nu sunt tot dogme?
De fapt, un credincios adevărat e caracterizat de adevăr, iar acesta trebuie să fie liber și să nu fie constrâns de religie. Așa că, dacă ești loial unei religii, nu mai poți vorbi despre un adevăr liber și o credință autentică.
Citeste mai jos, ca să te convingi:
https://www.biblegateway.com/......?/passage/ NTLR
Nu înțeleg legătura cu discuția noastră
Păi adevărul nu e constrâns de religie ci se exprimă liber prin religie. Religia este un asamblu de credințe și practici. Dacă crezi în existența lui Dumnezeu și participi la anumite ritualuri gen te duci duminică la biserică asta e definiția religiei, deci participi la o religie.
Ideea e că credința are legătură cu adevărul, dar adevărul nu stă doar într-o singură religie.
Dacă te nășteai evreu religios pe vremea lui Isus, cel mai probabil țineai cu religia ta — da’ tocmai loialitatea asta putea să te orbească și să nu vezi ce zicea El.
Așa că, pentru lume erai "credincios", da’ față de Adevăr, erai de fapt "necredincios".
Diferența dintre oamenii credincioși și oamenii religioși,este că oamenii religioși ascultă și se ghidează in viață după practicile și regulile une religii,omul religios va asculta de religie chiar dacă scriptura condamnă clar practicile sau regulile acelei religii,iar oamenii credincioși ascultă ce zice scriptura, dacă religia zice să faci ceva, iar scriptura condamnă acel lucru, sau scriptura nu îndeamnă să faci acel lucru, atunci omul credincios nu va asculta de religie, ci va asculta de biblie
Nu e același lucru. Poți fi religios și să nu fii credincios, sau credincios și să nu fii religios. Ești de acord cu asta?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
