Cat de grea era puscaria in perioada comunista fata de ce e acum?
La moartea sa, de Crăciun, în temniţa de la Târgu Ocna, martirul Gherasim Iscu l-a rugat pe Sfântul Închisorilor, Valeriu Gafencu, să se roage pentru el.
Povestea e in felul urmator:
Mărturiile lui Richard Wurmbrand şi Ioan Ianolide despre sfârşitul martiric al Părintelui Gherasim Iscu.
Crăciun în temnită: Minune într-o noapte de Crăciun, comunistul schingiuitor şi victima sa, Părintele Gherasim, au plecat împreună în Rai!
"Când mă aflam în închisoare, mă îmbolnăvisem foarte tare. Aveam tuberculoză la amândoi plămânii, de asemenea patru vertebre erau atinse de tuberculoză. Aveam de asemenea tuberculoză intestinală, diabet, insuficienţă cardiacă, hepatită şi alte boli pe care nici nu mi le mai amintesc. Eram aproape de moarte. La dreapta mea se afla un preot pe numele său Gherasim Iscu. Era egumenul unei mănăstiri (Tismana). Acest om în etate cam de 40 de ani fusese aşa demult chinuit încât era aproape de moarte. Totuşi avea faţa liniştită. Vorbea despre nădejdea lui de mântuire, de iubirea lui pentru Hristos, despre credinţa lui. Era plin de bucurie. La stânga mea se afla comunistul schingiuitor, care îl schingiuse pe preot până aproape de moarte. Acest comunist fusese arestat chiar de tovarăşii săi. Să nu credeţi ce spun ziarele că comuniştii îi urăsc pe preoţi, sau îi urăsc pe evrei. Nu-i adevărat. Ei urăsc pur şi simplu. Urăsc pe oricine. Urăsc pe evrei, urăsc pe creştini, urăsc pe antisemiţi, urăsc pe antihrişti, urăsc pe toată lumea. Un comunist urăşte pe alt comunist. Se duşmănesc între ei. Şi când un comunist duşmăneşte pe altul, unul pe altul se bagă la închisoare şi îl bate şi îl chinuieşte ca şi pe creştin.
Aşa se întâmplase că comunistul schingiuitor (torţionar), care chinuise pe acest preot până aproape de moarte – fusese şi el bătut până aproape de moarte de către tovarăşii săi, şi-şi dădea sufletul. Sufletul lui se chinuia în ghiarele morţii.
În timpul nopţii mă deşteaptă zicând:
– Domnule, fii bun, roagă-te pentru mine! Nu pot muri, am făcut o crimă înfricoşătoare!
Atunci am văzut o minune. Am văzut pe preotul în pragul morţii chemând pe alţi doi deţinuţi. Sprijinindu-se pe spatele lor, a trecut încet pe lângă patul meu, s-a aşezat pe marginea patului ucigaşului său şi-l mângâia pe cap.
Nu voi uita niciodată această mişcare! Un om schinghiuit continuă să mângâie pe asasinul său. Aceasta este Iubirea. Putea găsi o mângâiere pentru acela.
Apoi preotul zise către acel om:
– Eşti tânăr, nu ştiai ce făceai. Te iubesc din toată inima mea.
Dar nu a rostit aşa simplu aceste cuvinte. Poţi zice „iubesc" şi să fie un simplu cuvânt de 6 litere. Acesta însă zicea cu adevărat: „Te iubesc din toată inima mea". Apoi a continuat:
– Dacă eu, care sunt păcătos, pot să te iubesc aşa de mult, închipuieşte-ţi pe Hristos, Care este Iubirea întrupată, cât de mult te iubeşte! Şi toţi creştinii pe care i-ai chinuit, să ştii, te iartă, te iubesc şi Hristos te iubeşte. Îţi doreşte mântuirea ta cu mult mai mult decât ţi-o doreşti tu însuţi. Te îndoieşti dacă este cu putinţă să ţi se ierte păcatele… El doreşte să-ţi ierte păcatele mai mult decât tu însuţi doreşti să fii iertat. Doreşte să fii cu El în Rai, mai mult decât vrei tu să fii în Rai cu El. El este numai iubire. Dar trebuie să te întorci spre El ca să te pocăieşti.
În această celulă a închisorii, unde nu mai era posibil să fie secrete, am auzit mărturisirea ucigaşului înaintea propriei sale victime. Poate că viaţa este mai impresionantă în romane. Însă niciun romancier nu a scris vreodată aşa ceva. Victima, în pragul morţii, primea spovedania ucigaşului său şi cel chinuit a dat dezlegare ucigaşului său. S-au rugat împreună, s-au îmbrăţişat unul cu altul. Preotul s-a întors apoi la patul său şi amândoi au murit în aceeaşi noapte. Era noaptea Crăciunului. Dar nu o noapte de Crăciun în care ne-am adus pur şi simplu că înainte cu două mii de ani Hristos Se născuse în Vitleem. Era noaptea în care Hristos Se născuse, în inima unui torţionar comunist.
Acestea sunt lucruri pe care le-am văzut cu înşişi ochii mei."
Richard Wurmbrand
România Uneşte-te!
"Spune-i lui Valeriu să se roage pentru mine…"
"Dumnezeu este lumina"
Cred ca aceasta poveste e buna pentru un film de Hollywood mai ales ca Romania la acea vreme era o jungla mult mai cumplita de cat acum.
Ordonare:
După relevanţă
De unde sti ca cei doi "actori" vor fi in Rai, (esti cumva Dumnezeu?) dupa cele insirate de narator eu cred (doar cred) ca cei doi vor fi in Iad. P.S. Cel mai cumplit era sa fi in puscariile dinainte de comunism, cele LIBERALE de unde au INVATAT si comunisti cum sa se comporte.
RăspundePai, din ce am citit in perioada interbelica puscaria era mult, mult mai cumplit de grea decat dupa 1989 pe langa conditiile mizerabile si botezul in fu+nd pentru ca si atunci mai erau poponari (copii redusi in gandire) nu te mai intorceai acasa decat in cosciug, imediat cum intrai acolo numai bunul Dumnezeu stia ce se va intampla cu tine. Si inainte de 1914 era rau poate chiar si mai rau.
Răspunde 
Nu e chiar strict legat de intrebare.
Ma intreb cat de frumos va fi Raiul daca voi avea marea bucurie sa fiu ales de Dumnezeu. Nu stiu daca Dumnezeu imi va da un trup asa cum am acum, sau daca ma va lasa fara 
Oricum va fi foarte bine si frumos: poate ca ma voi intalni cu mama, daca si ea a avut norocul sa ajunga acolo. Nu stiu daca va trebui sa dorm sau sa stau treaz tot timpul, daca voi avea picioare ca sa ma deplasez sau voi avea alt mijloc de locomotie De locuit, cred ca voi locui intr-un palat, intr-un bloc sau chiar in aer liber. De plictisit (viata fiind vesnica si nelimitata) probabil ca nu ma voi plictisi. Poate voi fi stimulat sa citesc publicatii care sa imi ridice nivelul spiritual. Nu stiu ce activitati frumoase voi desfasura acolo, poate ca voi calari un cal frumos sau,... Nu stiu daca se folosesc televizoare in timpul liber, poate ca exista ceva mai evoluat peste puterile noastre de intelegere de acum. Nu stiu daca se manaca, ca aici in viata asta temporara in care ma pregatesc sa ajung acolo, imi place sa mananc. Oricum, daca nu va fi mancare, am convingerea ca va fi hrana spirituala din belsug. Am inteles ca acolo se duce o viata frumoasa fara griji si probabil ca acolo nici nu e nevoie sa mai muncim ca ne vine totul fara sa facem nimic, desi as zice ca uneori viata fara munca poate fi plictisitoare. Din nefericre nu se prea intoarce nimeni din Rai ca sa ne spuna cat de frumos e. Nici nu trebuie sa sim exact cum e, ca va fi o surpriza foarte placuta pentru noi cei credinciosi care reusim sa ne castigam dreptul la o viata vesnica asa de frumoasa in minunata Imparatie a lui Dumnezeu. Nu stim cat e populatia lumii de dincolo, ca aici suntem 7 miliarde. Daca ne tot adunam in Rai de la an la an, (cei care merita, evident) cred ca vom depasi numarul asta daca nu l-am si depasit deja, ca nu avem date statistice inca. Nu stiu daca acolo putem duce o viata similara cu cea de aici, daca ne putem iubi, daca putem avea copii, daca vom avea telefoane mobile. orase, sate, tari, daca vom vorbi aceeasi limba sau poate ca nici nu vor fi necesare nici unele din cele enumerate anterior. Cred ca il voi intalni si pe Stefan cel Mare si Sfant (cu sau fara sabie, cu sau fara cal). Va fi frumos. Asta se va intampla numai daca credinta mea va fi suficient de puternica si daca voi urma toate ritualurile necesare. Cu parere de rau trebuie sa recunosc ca sansele mele de a ajunge in Rai sunt cam mici neavand puterea de a ma integra intr-o lume imaginara si fara sens, dar pot sa ma bucur pentru cei care vor reusi.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
