Ce ai face daca ai fi aruncat/a in strada fara apa,fara mancare,fara nimic. Nu ai mai avea nimic si pe nimeni? Cunoscutii tai s-ar preface ca-s straini si oricat de buni i-ai fi vazut in trecut,acum te-ar scuipa si te-ar batjocorii, doar pentru faptul ca au ocazia si pentru faptul ca pot face acest lucru. Vreau un raspuns sincer si drept. Dumnezeu te-ar abandona si ai simti asta, ai fi un cersetor! Ce ai face?

Sper să nu ajung așa!

Pai...nu am bani nu am mancare nu am nimic ce mai ramane de facut? Asi fura.Nu de la primul om care l-asi vedea.Asi fura de la tiganii aia care se cred smecheri.Pe cine ar deranja daca asi face asta?

Mas ridica in picioare de 10 ori mai horat sa ajung sus, daca te rogi la dumnezeu, deja ai pierdut lupta, e ca si cum te-ai da batut, asteptand mereu ajutor extern, cum fac mare parte din romani

Daca toti te-ar parasi, Dumnezeu nu va face asta niciodata si te-ar ajuta.Ieremia1:8.Stiu,ca ai zis ca si Dumnezeu ne-ar parasi, dar daca nu-i intorci spatele, El niciodata nu face asta.

M-aș ruga. Când soțul meu era în armată și nu prea ne descurcam doar din salariul meu, mi s-a întâmplat să rămân și fără mâncare și fără bani.De câteva ori m-am rugat pentru mâncare și nu treceau nici 15 miunte și cineva îmi dădea mâncare fără să cer. Odată țin minte că tot atunci m-am rugat și după câteva minute o prietenă cu care lucram( fusese crescută la orfelinat) mi-a dat pâine cu unt și suncă pe care și ea primise de la doctorița care era șefa secției.Doctorița era supărată pe mine și când am trecut pe hol, după ce am mâncat, n-a vrut să-mi răspundă la salut.M-am amuzat ce simț al umorului are Dumnezeu, că a ales să-mi asculte rugăciunea prin cineva care nu voia să mă salute.

Mias vindeca saracia

M-as sinucide, inainte sa se intample asta, si nu e lasitate, viata nu e o cursa, n-ai pentru ce sa te zbati, nimeni nu castiga nimic, e doar o iluzie. Cand n-ai pentru ce sa traiesti, nu mai traiesti. I don't give up, I give in.

In primul rand,Dumnezeu nu ne abandoneaza vreodata. "Abandonul" asa cum noi il simtim a fi e doar relativ de la om la om. Noi il percepem ca abandon,desi el nu e in sine.

Nu stiu sigur ce ar fi in mintea mea. As fi panicata poate disperata in primele zile in strada. E o situatie groaznica si provoaca rani in minte si suflet. E o situatie limita.

As cersi daca nu as avea alta cale. As cauta locuri sau adaposturi pentru persoanele in situatia asta. Daca nu m-ar primi as pleca in cautare de locuri pe strada in care si alte persoane ca mine traiesc zi de zi. Macar sa nu fiu singura.

M-as imprieteni cu ei, pot fi adevarati prieteni, parerea mea, pentru ca ei stiu ce inseamna abandonul din partea celorlalti semeni si stiu cum este sa fi aruncat intr-o situatie de acest gen. As spera sa fie generosi si prietenosi.Si sa ne ajutam reciproc.

Pare tragic si trist totul, stiu.
Nu ne putem forma o solutie in minte pentru ca nu suntem si nu am fost vreodata in situatia aceasta.

E imposibil să fiu abandonat de Dumnezeu sau de frații mei dacă eu nu îi voi abandona. (E cazul meu, nu vorbesc la general)

Nu are cum sa ma abandoneze d-zeu, e imposibil ca ceva ce nu exista sa te abandoneze
e simplu, ma razbun pe cei care m-au abandonat si apoi ma tirez si eu dupa ei ca sa le arat ca nici morti nu scapa de mine

Sunt o fire sensibila, si probabil ca asta m-ar aduce in pragul depresiei.Dar as incerca sa ma pun in locul celor care deja ar fi in postura mea, si as intelege cum se simt.Probabil ca as trece peste asta, greu, dar daca exista vointa, nu mai conteaza altceva.

Una dintre cele mai de actualitate întrebări, Dumnezeu nu te abandonează niciodată.

Probabil 1 angajarea ca zilier, pe oriunde e nevoie chiar și la fier vechi.

2. Plecarea în străinătate la munci necalificate.

3. Drumul către Mănăstire, doar că acolo nu face față oricine.

Nu mi as pierde si demnitatea! Mi as sustine cauza si cred ca as evolua pornind de la stadiul dat.

Daca stii sa vorbesti si sa explici ca e o intamplare si nu o neneoricire lumea te va accepta mai usor pentru munca si reconditionare sociala.
Nu as parea sub nicio forma demn de mila si compasiune ci dimpotriva cu zambetul pe buze as mentiona ca ma simt capabil sa lucrez si sa fiu la locul meu in pofida situatiei initale mizerabile.
mai mult, as avea ocazia sa vad cum e si sa fii sarac lipit pamantului si poate pe aceasta experienta de viata as deveni un om mai empatic
Prefer sa fiu un om putin mai nefericit decat un porc satisfacut care mananca salam si toate minunile si care se va imbolnavi de guta si apoi s-ar tara ca un peste pe uscat
Intro societate civilizata asa ceva trebuie sa dispara gratie emanciparii omenirii

Pune-le aceasta intrebare la toti copii cersetori de pe strada, care nu au primit afectiune niciodata si sunt abuzati de stapanii lor care ii pun la cersit si adesea poate ii lipsesc si de un ochi sau o mana, ca sa fie mai creduli. Pune-le aceasta intrebare batranilor care au muncit toata viata pentru copii lor, iar acum au fost scosi in strada chiar de acestia. Oare Dumnezeu i-a abandonat pe nefericitii astia? Daca da, de ce a facut-o?

Domnul nu ar avea nici o legatura cu asta.
Dar totusi situatia e interesanta, eu personal as deveni un om al dracului de periculos si numa sa indrazneasca unu sa ma scuipe ca ii tai ouletele iar femeilor le fac niste zgarieturi adanci in canalul lor mizerabil numit vagin, daca trebuie sa fiu rapid pur si simplu le sucesc gatu, pentru ca totusi la puscarie ai parte de sex, cazare si mancare.Doar cand nu mai ai nimic vei fi cu adevarat liber.

De cerşit sunt sigur că nu m-aş apuca, foarte probabil aş merge din casă în casă şi le-aş explica situaţia mea şi aş munci pentru mâncare şi cazare până m-aş pune pe picioare.