Ce Biblie o vedeti ca reprezinta cuvantul lui Dumnezeu?
Voi pune cateva probleme ce sunt usor confirmabile:
- cea mai veche Biblie este Codex Sinaiaticus
http://www.codexsinaiticus.org/en/
ce are "lipsa" ultimele 12 versete din Ev. Marcu, cateva versete din Luca si povestea femeii prinse in adulter din Ioan. De asemni ii lipsesc cateva versete misogine (ce sunt adaugate in toate Bibliile moderne)
- de asemenea aceasta Biblie contine carti intregi "lipsa" in Bibliile curente: "Wisdom of Solomon", "Shepard of Hermas", "Barnabas". Sunt Biblii ortodoxe azi (in Biserica Etiopiana) ce le contin toate aceste carti. Pentru teisti: poate e timpul sa deveniti ortodocsi etiopieni!
- Biblia ortodoxa (si catolica) de azi schimba fata de celelalte traduceri faptul ca Isus ar avea frati, si scrie "= veri" (comparativ cu ce cred majoritatea exegetilor)
- Bibliile in afara de "cea cu triunghi" nu fac distinctie intre Domnul (Elohim) si Iehova in Tora
- Biblii precum Biblia Martorilor (New World Translation) are versete schimbate, nu doar Ioan 1:1 dar 2 Ioan 7 (rugati un martor sa va spuna diferentele, si o sa vedeti cat de "parafrazata" e traducerea lor)
- Epistole din Biblie, precum 2 Petru sau 2 Timotei sunt (aproape) universal de criticii textuali (exegetii) biblici ca fiind "epigrafice", adica sunt considerate ca sunt scrise sub numele unuia ce nu a scris
- se stie ca anumite versete au fost schimbate sa se alinieze cu nuanta crestina a autorilor. De exemplu daca citesti o biblie protestanta (de genul: Cornilescu) o sa gasesti:(Căci trei sînt cari mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvîntul şi Duhul Sfînt, şi aceşti trei una sînt.) (e pus in paranteze ca nu exista in manuscrisele vechi).
Cand in alte traduceri (mai aproape de original) cam asa gasesti:
"Căci trei sunt cei ce depun mărturie: 8 Duhul[a], apa şi sângele; iar cei trei sunt una în mărturisirea lor. "
Va recomand o traducere foarte buna (dupa mine), mai ales daca stiti spaniola, anume Reina Valera contemporanea:
"7 Porque tres son los que dan testimonio [en el cielo: el Padre, el Verbo y el Espíritu Santo; y estos tres son uno. 8 Y tres son los que dan testimonio en la tierra]:[a] el Espíritu, el agua y la sangre; y estos tres concuerdan. "
Deci intrebarea e: ce Biblie cititi ce credeti ca reprezinta (cel mai apropiat) cuvantul lui Dumnezeu?
Rog pentru cei ce au prea mult timp de pierdut sa citeasca "Misquoting Jesus" sau "Forged" de Bart Ehrman sa vada toate greselile in detaliu.
Deşi cele patru evanghelii sunt paralele şi descriu uneori aceleaşi evenimente, niciuna dintre ele nu este doar o copie a alteia. Primele trei evanghelii sunt numite adesea sinoptice, cuvânt care înseamnă „optică asemănătoare", deoarece folosesc o abordare similară când descriu viaţa lui Isus pe pământ. Însă fiecare dintre cei patru scriitori — Matei, Marcu, Luca şi Ioan — prezintă propria relatare despre Cristos. Fiecare are propria temă şi urmăreşte un anumit obiectiv, fiecare lasă amprenta propriei personalităţi şi ţine cont de cititorii cărora li se adresează. Cu cât cercetăm mai bine scrierile lor, cu atât înţelegem mai bine particularităţile fiecăreia şi faptul că aceste patru cărţi biblice inspirate despre viaţa lui Isus Cristos sunt relatări independente, complementare şi în armonie una cu alta.
Matei se adresează în principal evreilor şi scoate în evidenţă faptul că Isus este promisul Mesia, Fiul lui Dumnezeu. În centrul relatării lui Matei stau Regatul şi învăţăturile lui Isus, chiar dacă astfel nu este respectată ordinea strict cronologică a evenimentelor. De exemplu, Predica de pe munte apare în primele pagini ale evangheliei, deşi Isus a ţinut-o pe la mijlocul serviciului său pământesc
Marcu a scris-o în primul rând pentru romani. De unde ştim lucrul acesta? Legea lui Moise este menţionată doar când se relatează o conversaţie care face referire la ea, iar genealogia lui Isus este omisă. Evangheliei despre Cristos i se dă o importanţă universală. Marcu explică unele obiceiuri şi învăţături ale iudeilor, pe care probabil că cititorii neiudei nu le cunoşteau (2:18; 7:3, 4; 14:12; 15:42). El traduce expresiile arameice (3:17; 5:41; 7:11, 34; 14:36; 15:22, 34), dă explicaţii cu privire la unele denumiri geografice sau cu privire la flora din Palestina (1:5, 13; 11:13; 13:3) şi dă echivalentul unor monede ebraice în monedă romană (12:42, nota de subsol). De asemenea, el foloseşte mai multe cuvinte latineşti decât scriitorii celorlalte evanghelii, de exemplu: speculator (bărbat din garda personală), praetorium (palatul guvernatorului) şi centurio (centurion) (6:27; 15:16, 39). Cartea îl prezintă pe Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu, înfăptuitor de miracole, iniţiator şi conducător al unei intense activităţi de predicare. Nu se concentrează atât pe învăţăturile lui Isus, cât pe faptele lui.
Evanghelia lui Luca se adresează ‘preadistinsului Teofil’, iar prin intermediul lui şi altor persoane, atât iudei, cât şi neiudei (Luca 1:3, 4). Conferind relatării sale un caracter universal, Luca urmăreşte genealogia lui Isus până la „Adam, fiul lui Dumnezeu", nu doar până la Avraam, cum face Matei, care a scris în special pentru iudei. El citează cuvintele profetice ale lui Simeon, potrivit cărora Isus va fi mijlocul prin care se va „îndepărta vălul de pe naţiuni". El spune, de asemenea, că „orice carne va vedea cum va aduce Dumnezeu salvarea" (3:38; 2:29–32; 3:6).
Apostolul Ioan şi-a scris evanghelia cu un scop bine definit: „Pentru ca voi să credeţi că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă prin numele său" (Ioan 20:31). În evanghelia lui Ioan este demnă de remarcat introducerea, unde Cuvântul, care „era la început cu Dumnezeu", este prezentat drept Cel prin care au venit în existenţă toate lucrurile (1:2). După ce face cunoscute preţioasele relaţii dintre Tatăl şi Fiul, Ioan descrie cu măiestrie lucrările înfăptuite de Isus şi discursurile sale, îndeosebi din perspectiva iubirii profunde pe care Tatăl o are pentru Fiul şi pentru cei ce devin fii ai lui Dumnezeu manifestând credinţă în Fiul
Toate cele patru se completează reciproc oferind detalii.
Cele bune.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
RăspundeCare din ele? Cea etiopiana sau Codex Sinaiaticus sau cea a BO Ruse?
Răspunde Cea pe care o avem si noi romanii.
Pe ce baza afirmi asta? Poate Coranul care il au romanii il descrie mai bine pe Isus. Intreaba-i pe musulmani si ai sa vezi ca au sa iti confirme. Ca si Coranul il prezinta pe Isus, pe langa Maria si Mahomed...
Cati sfinti avem noi ortodoxii, cate minuni a facut Dumnezeu pentru noi si inca mai face si cati sfinti au alte religii si cate minuni a facut Dumnezeu pentru ei? Nu ma refer la evreii care au trait inainte de prima venire a lui Iisus ci la cei de dupa. Tu carei religii apartii? Eu sunt crestin ortodox.
"Tu carei religii apartii? "
- nici uneia. Sunt agnostic (citeste "ateu")
Ce legatura are ce minuni si cati sfinti au ortodocsii, si cate minuni a facut Dumnezeu nu doar pentru crestini dar cat si pentru hindusi, musulmani, sau BO Etiopiana si cat de corect tradusa/taiata/adaugata/modificata si divina e Biblia ce o citesti?
Poate Dumnezeu vrea sa faca aceste minuni ca sa nu te indoiesti de pozitia lui si cu timpul castigat sa vezi ca-s probleme in Biblie, si acel Dumnezeu sa fie cel musulman sau catolic.
„Dată fiind iuțeala cu care se răspândea creștinismul, e lesne de imaginat și repeziciunea cu care manuscrisele autografe erau copiate în zeci și sute de exemplare pentru aria, din ce în ce mai largă, a comunităților creștine. Așa se explică faptul că o bună parte din ele au înfruntat secolele și că până în zilele noastre au ajuns nu mai puțin de 2500 de manuscrise, dintre care 167 cuprind Noul Testament în întregime. Desigur, originalele nu ni s‘au păstrat, dar codici precum Sinaiticus (sec. IV), Vaticanus (sec. IV), Alexandrinus (sec. V), Parisiensis (sec. V), Freesianus (secolele IV-V), ca să cităm doar pe cele mai importante, se constituie în tot atâtea mărturii asupra vechimii textelor noutestamentare. De aici, și imensele posibilități ale filologilor biblici de a alcătui ediții critice tot mai bune și mai utile, pe care le pun la îndemâna traducătorilor. Evoluția acestor ediții, pe de-o parte, și evoluția fiecărei limbi naționale, pe de alta, sunt principalele rațiuni pentru care Biblia se cere tradusă – sau cel puțin revizuită – periodic, spre folosul și desfătarea cititorilor ei."
—Bartolomeu Anania, Biblia, 2001
"Ce Biblie o vedeti ca reprezinta cuvantul lui Dumnezeu?"
Pentru a raspunde trebuie sa ne spui care sunt deosebirile FUNDAMENTALE intre acestea privind doctrina Biblica.
Cateva probleme sunt puse chiar in descriere. Voi extinde putin si astept raspunsul tau, poate primesti funda!
Daca doua Biblii contin un numar diferit de carti, si nu toate-s considerate apocrife, care Biblie contine cuvantul lui Dumnezeu?
Daca 2 Biblii contin aceleasi carti, dar una din ele are 12 versete in plus la finalul Ev. dupa Marcu, ce unii penticostali le vad destul de importante, care e cuvantul lui Dumezeu legat de asta?
De asemeni sunt probleme in a pune cuvinte (versete) in gura lui Pavel, respectiv epistole intregi ce (cel putin dupa unii exegeti, unii cu un grad mare de acceptare) sunt puse in gura unor apostoli (precum Pavel, Petru).
Daca tu crezi ca de exemplu faptul ca exista sau este scoasa o carte din Biblie nu conteaza, pot sa iti zic cazuri cand (eu cred ca) este:
- Isus este considerat ca atunci cand referentiaza pe Solomon referentiaza una din cartile lipsa: "Wisdom of Solomon" cand face o exorcizare
- anumite doctrine (cel putin din auzite) sunt bazate pe carti "apocrife". Acum zic din memorie, 2 Maleahi am auzit ca era referentiat pentru ca sa "te rogi la morti". Dat fiind faptul ca nu avem anumite carti, pot sa schimbe fundamental anumite "comportamente crestine" dar nu crestinatatea
- faptul ca Isus a avut frati sau nu poate fi fundamental pentru unii ce sunt catolici si chiar ortodocsi
- faptul ca este subliniata (cu o insertie) trinitatea, poate fi fundamental pentru altii (probabil si pentru tine, dat fiind ca ai mult mai putine versete sa iti justifici pozitia)
- faptul ca cine transcrie va schimba o greseala factuala a lui Matei (adica Matei scrie Eremia in loc de Zaharia) si exista manuscrise ce scriu "scrie in profeti"
- faptul ca Isus va veni in trup, poate fi fundamental pentru martorii lui Iehova ce cred ca Isus domneste lumea din 1914 - daca inteleg eu bine - si 2 Ioan 7 "tradus clasic" ar falsifica aceasta doctrina
- faptul ca 2 Timotei este epigrafica, face ca daca tu ca si crestin o ignori, cel putin sa nu poti afirma ca: "Toata Scriptura este insuflata... "
Toate-s probleme mici dar adunate cel putin fac pentru unii ca sa fie probleme fundamentale. Totusi din acest motiv intrebarea mea originala streseaza alt lucru: daca avem atatea variatii, si fiecare variatie majora ce o avem azi falsifica un aspect la aproape fiecare doctrina (sa nu o multime), care este dupa dumneavoastra Biblia ce credeti ca este un candidat foarte bun ca si "cuvantul" lui Dumnezeu!?
Daca ati vazut v-am prezentat o biblie moderna ce e superioara (ca si traducere) tuturor bibliilor ce le stiu (le stiu cam cele doar pana in anul 2000 din Romania) dar e in limba spaniola, si o biblie din secolul IV (Codex Sinaiaticus).
Fundamentalul este intotdeauna diferit. Daca vrei sa te joci ca fundamental este doar: Isus a murit pentru pacate, cred ca toate bibliile spun asta si cu aceleasi cuvinte (mai putin poate o - posibila - insertie in Luca legat de Getsimani), si ca Dumnezeu l-a trimis ca a iubit lumea, ai dreptate, nici una din ele nu difera fundamental. Bineinteles, daca joci jocul asta, probabil ca si in viata reala, cand vine un martor la tine la usa cu Biblia lui, sper ca nu ai nici o problema sa accepti versiunea lui a unui verset, ca doar Biblia lui nu difera fundamental.
Sfintele Scripturi Traducerea Lumii Noi.In primul rând, pune la loc de cinste numele lui Dumnezeu, Iehova.
Un mare accent s-a pus pe realizarea unei traduceri exacte. Traducătorii ediţiei engleze au tradus direct din limbile originale, adică din ebraică, din arameică şi din greacă, folosind cele mai bune texte disponibile. De asemenea, s-a urmărit îndeaproape o redare literală a textului antic, fără a se ignora însă accesibilitatea. Limbajul folosit poate fi înţeles cu uşurinţă de cititorul zilelor noastre.
Nu este de mirare că unii erudiţi au lăudat Traducerea lumii noi pentru corectitudinea şi exactitatea ei. În 1989, profesorul Benjamin Kedar, un ebraist din Israel, a afirmat: „În cadrul cercetărilor mele lingvistice asupra Bibliei ebraice şi a traducerilor apelez deseori la ediţia engleză a versiunii Traducerea lumii noi. Astfel, sunt tot mai convins că această lucrare reflectă strădaniile sincere de a înţelege cât mai bine textul".
Traducerea lumii noi prezintă şi alte caracteristici remarcabile. Ca bază pentru traducere a fost ales textul de referinţă editat de Westcott şi Hort, text ce se remarcă prin deosebita lui exactitate. Dându-se dovadă de scrupulozitate, s-a încercat să se redea textul grecesc original într-o formă cât mai literală şi mai exactă, într-un limbaj simplu şi modern. Astfel, nu numai că s-au păstrat specificul şi culoarea scrierilor biblice originale, dar şi s-a dat posibilitatea înţelegerii lor profunde.
Să luăm, de exemplu, textul din Romani 13:1, unde apostolul Pavel i-a îndemnat pe creştini să fie ‘supuşi autorităţilor superioare’, sau guvernelor laice. Multe traduceri spun în continuare că aceste guverne sunt „rânduite de Dumnezeu" (Biblia Ortodoxă; Biblia Regele Carol al II-lea; Biblia Cornilescu). Unii monarhi s-au folosit de astfel de versiuni pentru a-şi justifica despotismul. Dar cu literalitatea şi exactitatea care o caracterizează, Traducerea lumii noi redă acest verset astfel: „Autorităţile care există sunt aşezate în poziţiile lor relative de Dumnezeu". Din acest text reiese că Dumnezeu, deşi nu-i alege personal pe conducătorii lumii, le permite totuşi să ocupe poziţii de autoritate relativă unii faţă de alţii — însă întotdeauna inferioare poziţiei sale.
Traducerea lumii noi se străduieşte, de asemenea, să redea nuanţele verbelor greceşti. În multe limbi moderne, verbele se conjugă pentru a reda timpul acţiunii unui verb — şi anume, trecutul, prezentul sau viitorul. Dar în greacă verbele exprimă şi felul acţiunii — momentană, încheiată sau continuă. Să vedem, de exemplu, cuvintele lui Isus din Matei 6:33. Verbul grecesc care înseamnă „a căuta" sugerează o acţiune continuă. Astfel, sensul deplin al cuvintelor lui Isus este scos în evidenţă în felul următor: „Continuaţi deci să căutaţi mai întâi regatul şi dreptatea Sa, şi toate aceste alte lucruri vă vor fi adăugate". În mod asemănător, Matei 7:7 este redat astfel: „Continuaţi să cereţi, şi vi se va da; continuaţi să căutaţi, şi veţi găsi; continuaţi să bateţi, şi vi se va deschide". — Vezi şi Romani 1:32; 6:2; Galateni 5:15.
Cei ce au efectuat Traducerea lumii noi s-au străduit să fie consecvenţi în redarea termenilor-cheie. De pildă, cuvântul grecesc psykhé este tradus prin „suflet" în toate ocurenţele. Drept urmare, cititorii pot înţelege cu uşurinţă că sufletul nu este nemuritor, aşa cum susţin concepţiile religioase, ci muritor, adică poate să moară. — Matei 2:20; Marcu 3:4; Luca 6:9; 17:33.
Te rog cand citezi data viitoare sa dai situl ca banuiesc ca ai facut copy/paste, ca stiu ca nu este opinia ta! Nici un om nu vorbeste si da pe sarite versete!
Biblia NWT are probleme in traducere, dar intr-adevar, nu acolo unde nu-s probleme cu doctrinele martorilor.
Cel mai simplu loc e Noul Testament de aratat: NT este scris in greaca si Iehova nu apare nicaieri (este o exceptie, dar cum contrazice traducerea martorilor, este schimbata(!)) deoarece in greaca nu se foloseste tetragrama!
De asemeni vad ca ai ales Romani 13:1, dar editia Cornilescu revizuita corecteaza traducerea: http://www.biblegateway.com/passage/?search=Romani+13%3A1&version=NTLR
Daca Biblia Cornilescu e o problema, este normal, BC este o traducere interbelica! NWT avea si ea probleme (exista una) in acea perioada!?
NWT nu a avut istoric (pana in traducerile din ultimii ani) separate pasajele ce se este acceptat in exegeza ca-s adaugate, dar intr-adevar in ultimii 5 ani se pare ca aceste pasaje sunt clar evidentiate, totusi inca nu reflecta un manuscris aproape de original (Codex Sinaiaticus) prezentat in preambul.
De aceea cand folosesti: "Unii monarhi s-au folosit de astfel de versiuni pentru a-şi justifica despotismul. " pot sa zic ca si martorii au folosit anumite versiuni ca sa justifice doctrinele ce nici un traducator normal nu le accepta!
Situl e jw.org acolo poti gasi mai multe informatii despre Traducerea lumii noi.
Dar nu sunt informatii impartiale. Informatii despre traducerea catolica sunt pe situl X catolic, si informatii despre Septuaginta sunt pe situl Y ortodox, te rog citeste toti laudatorii si convinge-te singura!
Obiectiv, daca stiu engleza, de ce as citi NWT si nu Codex Sinaiaticus, mai ales cand stiu versete diferite sau extra in NWT?
Ia fiecare verset in parte si vei vedea ca vei gasi explicatia clara despre motivul pentru care e diferit de alte traduceri. Oricum nu te poti convinge daca nu cauti sa vezi la biblioteca online de pe situl jw.org sectiunea publicatii.
În cultul "martorilor" iehovişti, Biblia a fost transformată şi denaturată radical, prin schimbarea lexicală, sintactică şi morfologică a textului, prin introducerea,, punctului" şi a,, virgulei" în locuri în care textul original ebraic nu permitea gramatical acest lucru.
Se ştie că cea mai mică schimbare, modifică radical sensul textului (iar limba şi gramatica ebraică este cunoscută prin rigurozitatea ei minuţioasă care nu permite nici o eroare), etc...
Unele învăţături ale "martorilor" nu au putut fi deduse din Biblie oricât de mult au fost răstălmăcite versiunile King James şi American Standard (traduceri ale Bibliei). Aceasta i-a determinat pe lideri, prin anii 1950, să recurgă la modificarea a sute de versete din Biblie. Aşa a apărut "Noua Traducere Mondială a Sfintelor Scripturi" (New World Translation - NWT), versiune modificată periodic (!), pentru a face faţă noilor învăţături (!) ale organizaţiei.
Una din cele mai mari modificări ale Bibliei a fost făcută prin introducerea de 237 ori, în mod forţat şi total nejustificat a numelui Iehova în Noul Testament. Inserarea acestui nume nu are nici un suport în originalul grecesc.
Cat despre "NWT", asa numita 'traducere' a Bibliei patronata de "martori" este o mare farsa. Comitetul de 'traducatori' nu a fost identificat niciodata, deci nu se poate dovedi competenta celor care au tradus. Pe de alta parte, orice traducere onesta a Bibliei, chiar daca are lacune sau greseli, are în prefaţă prezentarea traducătorilor, fiecare cu diplomele sale si cu apartenenta sa confesionala. În concluzie, nu degeaba se spune că "organizatia martorilor", "Turnul de veghe" este o secta cu o istorie bogată în spălarea creierelor si indoctrinarea nevinovaţilor, cu atatea exemple de lideri manipulatori...
Dragul meu,
Atacul gratuit al martorilor nu este justificat cand discutia este despre cat de apropiata de manualele originale este Biblia. Faptul ca adauga Iehova de 237 ori in Noul Testament l-am criticat si eu. Totusi e la fel ca si "verisorii" din Biblia Ortodoxa, deci nu e nimic anormal
De asemeni NWT e destul de buna mai putin cand ataca doctrine ale martorilor, poti gasi mai multe opinii similare de la altii ce nu-s martori. Trebuie sa dau dreptate unei astfel de opinii dat fiind ca e larg acceptata. Foarte probabil Codex Sinaiaticus este considerat mai bun decat NWT, dar are o mica problema: e in greaca veche, deci oricum trebuie sa apelezi la o traducere. Probabil ca dupa mine as citi Reina Valera Contemporanea daca as fi curios sau NIV, dar probabil ca fiecare va zice ca cel mai bine e sa fii: "fiecare cu ce a primit".
Referitor la "NWT" ("Traducerea Lumii Noi"), s-a constatat ca asa numita 'traducere' a Bibliei patronata de "martori" este o mare farsa. Comitetul de 'traducatori' nu a fost identificat niciodata, deci nu se poate dovedi competenta celor care au tradus. Pe de alta parte, orice traducere onesta a Bibliei, chiar daca are lacune sau greseli, are în prefaţă prezentarea traducătorilor, fiecare cu diplomele sale si cu apartenenta sa confesionala. Aceasta nu are asa ceva...
Şi mai este ceva, ştie toată lumea chiar cazul întemeietorului organizaţiei "Turnului de veghe", care a comis sperjur in fata tribunalului in USA, jurand ca stie limba greaca veche (koine) după care n-a putut să citească un rând din textul Noului Testament în limba greacă!
Ioan 1:1, BC: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu" (vezi şi BG, BS, SS 1874). NE spune: „ceea ce era Dumnezeu era [şi] Cuvântul". Mo spune: „Logosul era divin". AT şi Sd spun: „Cuvântul era divin". Redarea interliniară ED spune: „un dumnezeu era Cuvântul". NW spune: „Cuvântul era un dumnezeu". NTIV foloseşte aceeaşi redare.
(AT-The Bible — An American Translation, J. M. Powis Smith şi Edgar J. Goodspeed, 1935.
BC-Biblia sau Sfânta Scriptură, D. Cornilescu, 1996.
BG-Biblia adică Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului şi a Noului Testament, Gala Galaction şi Vasile Radu, 1990.
BO-Biblia sau Sfânta Scriptură, cu aprobarea Sfântului Sinod, Bucureşti, 1991.
BS-Biblia sau Sfânta Scriptură, ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, Bucureşti, 2001.
Carol II-Sfânta Scriptură, tradusă după textul grecesc al Septuagintei confruntat cu cel ebraic, în vremea domniei regelui Carol II, 1936.
ED-The Emphatic Diaglott, Benjamin Wilson, 1864; tipărită în 1942.
Int-The Kingdom Interlinear Translation of the Greek Scriptures, 1969.
JP-The Holy Scriptures According to the Masoretic Text, Jewish Publication Society of America, 1917.
LXX-Versiunea greacă Septuaginta.
Mo-A New Translation of the Bible, James Moffatt, 1934.
NAB-The New American Bible, Saint Joseph Edition, 1970.
NE-The New English Bible, 1970.
NTIV-The New Testament in an Improved Version, editat la Londra, 1808.
NTÎT-Noul Testament pe înţelesul tuturor, ediţia a II-a, Living Bibles International, 1990.
NTP-Noul Testament, tradus şi adnotat de Pr. Dr. Emil Pascal, Paris, 1992.
Ro-The Emphasised Bible, Joseph B. Rotherham, 1897.
RS-Revised Standard Version, ediţia a II-a, 1971.
Sd-The Authentic New Testament, Hugh J. Schonfield, 1958.
SS 1874-Sănta Scriptură a Vechiului şi a Noului Testament, Iaşi, 1874.
TEV-Good News Bible — Today’s English Version, 1976.) Deci nu doar Martorii au redat astfel.
Dar dacă vrei ceva mai detaliat despre această traducere - mai jos îţi reproduc un articol.
ÎN ULTIMII ani s-au publicat numeroase traduceri moderne ale Bibliei care i-au ajutat pe iubitorii Cuvântului lui Dumnezeu să înţeleagă cu uşurinţă sensul scrierilor originale. Totuşi, în multe traduceri numele divin a fost scos din textul sacru. Însă Traducerea lumii noi laudă şi onorează ilustrul nume al Dumnezeului Preaînalt, acordându-i locul care i se cuvine în textul biblic. Acest nume apare acum de 6 973 de ori în secţiunea Scripturilor ebraice şi de 237 de ori în secţiunea Scripturilor greceşti, în total de 7 210 ori. Deşi majoritatea ebraiştilor preferă forma Iahve, pronunţia exactă a acestui nume nu se cunoaşte astăzi. Astfel, forma latinizată Iehova continuă să fie folosită deoarece se află în uz de multe secole şi este cea mai răspândită traducere românească a Tetragramei, adică a celor patru litere evreieşti ale numelui divin, יהוה. Ebraistul Robert Pfeiffer remarca următoarele cu privire la redarea numelui divin în engleză: „Orice s-ar spune despre originea sa incertă, «Jehovah» este şi trebuie să rămână redarea corectă în limba engleză a lui Yahweh".
2 Traducerea lumii noi nu este prima versiune care restabileşte numele divin în Scripturile greceşti creştine. Cel puţin începând din secolul al XIV-lea, mulţi traducători s-au simţit obligaţi să restabilească numele divin în textul Bibliei, îndeosebi în locurile în care scriitorii Scripturilor greceşti creştine citează versete din Scripturile ebraice care conţin numele divin. Multe versiuni realizate de misionari într-un limbaj modern, cum ar fi unele versiuni ale Scripturilor greceşti în limbi vorbite în Africa, Asia, America şi Polinezia, folosesc de multe ori numele divin, aşa cum fac şi unele versiuni în limbi europene. Ori de câte ori apare numele divin nu mai există nicio îndoială cu privire la ce „domn" se referă. Este Domnul cerului şi al pământului, Iehova, al cărui nume este sfinţit şi care ocupă un loc special şi unic în Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi.
3 Traducerea lumii noi contribuie şi mai mult la sfinţirea numelui divin, Iehova, prin prezentarea Scripturilor inspirate într-un limbaj accesibil şi clar, care îi transmite cu uşurinţă cititorului sensul corect. Ea foloseşte o exprimare modernă şi simplă, este consecventă pe cât posibil în redarea cuvintelor şi transmite cu exactitate acţiunea sau starea verbelor ebraice. În felul acesta, precum şi în alte moduri, Traducerea lumii noi pune în lumină într-un limbaj modern forţa, frumuseţea şi sensul scrierilor originale, ori de câte ori este posibil.
O TRADUCERE ÎNTR-UN LIMBAJ MODERN
4 În multe limbi, traducerile mai vechi ale Bibliei conţin cuvinte arhaice, care s-au aflat în uz în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. Deşi cândva erau înţelese cu uşurinţă, cititorul de astăzi nu le mai înţelege. De exemplu, William Tyndale s-a străduit să introducă termeni accesibili în Biblia engleză tradusă de el. Se spune că el i-a zis unuia dintre adversarii săi religioşi: „Dacă Dumnezeu îmi va cruţa viaţa, în câţiva ani voi face ca băiatul de la coarnele plugului să cunoască Scripturile mai bine decât voi". Traducerea Scripturilor greceşti realizată de Tyndale a fost suficient de clară pentru a fi înţeleasă de băiatul de la coarnele plugului din zilele acelea. Însă multe dintre cuvintele pe care le-a folosit Tyndale au ieşit din uz, iar „băiatul de la coarnele plugului" din zilele noastre nu mai înţelege sensul multor cuvinte din King James Version şi din alte versiuni mai vechi ale Bibliei. A fost deci necesar ca vălul limbajului arhaic să fie dat la o parte pentru ca Biblia să fie înţeleasă de omul obişnuit din zilele noastre.
5 La redactarea Scripturilor inspirate s-a folosit limbajul omului obişnuit. Apostolii şi alţi creştini din secolul I nu vorbeau greaca clasică folosită de filozofi, cum ar fi Platon. Ei foloseau greaca populară, sau comună, numită koiné. Prin urmare, Scripturile greceşti, la fel ca Scripturile ebraice care le-au precedat, au fost scrise în limba poporului. Este deci foarte important ca şi traducerile Scripturilor originale să fie făcute în limba poporului, pentru a fi înţelese cu uşurinţă. Din acest motiv, când Traducerea lumii noi a fost realizată în engleză şi în alte limbi, nu s-a folosit un limbaj arhaic, de acum câteva secole, ci un limbaj modern, expresiv şi clar pentru ca cititorii de astăzi să înţeleagă fără greutate ce spune Biblia.
6 În limba română au fost publicate mai multe traduceri moderne ale Bibliei. Unele conţin întreaga Biblie, altele numai cărţile greceşti ale acesteia. Uneori însă aceste traduceri folosesc cuvinte şi expresii greoaie, de dragul eleganţei limbii, după cum consideră unii. Deşi din punct de vedere lexical acestea sunt corecte, multe dintre ele sunt arhaice şi nu pot fi înţelese cu uşurinţă. Ori de câte ori a fost posibil, aceste cuvinte şi expresii au fost evitate în ediţia românească a Traducerii lumii noi. De exemplu, în locul expresiei învechite „să-mi fiţi mie următori" (Biblia sinodală, 1982) este folosită o expresie curentă „deveniţi imitatori ai mei" (1 Cor. 4:16); în locul cuvântului tradiţional „Aliluia" (Biblia sinodală, 1982), al cărui sens nu este cunoscut de cititorul obişnuit, este folosită expresia „Lăudaţi-l pe Iah" (Rev. 19:1). În locul cuvântului „har" (Biblia sinodală, 1982) din Ioan 1:14, 16, Traducerea lumii noi foloseşte expresia „bunătate nemeritată". Iar când nu s-a putut evita folosirea unui cuvânt arhaic, în Traducerea lumii noi apar note de subsol explicative cu sensul cuvântului respectiv. De exemplu, în Matei 17:27, unde apare cuvântul arhaic „stater", există o notă de subsol care explică sensul acestuia. Astfel, putem aprecia mai mult valoarea Traducerii lumii noi, care foloseşte cuvinte curente în locul cuvintelor vechi, ieşite din uz.
CONSECVENŢA REDĂRII CUVINTELOR
7 Traducerea lumii noi acordă o mare importanţă consecvenţei în redarea cuvintelor. Pentru un cuvânt ebraic sau grecesc s-a folosit cu consecvenţă un singur echivalent ori de câte ori limba şi contextul au permis, astfel încât ideea să fie exprimată cu claritate. De exemplu, cuvântul ebraic néphesh a fost tradus cu consecvenţă prin „suflet". Corespondentul grecesc al acestuia, psykhé, a fost redat de fiecare dată prin „suflet".
8 Uneori au apărut probleme la traducerea omonimelor. Omonimele sunt cuvinte care se scriu la fel, dar au sensuri diferite. Prin urmare, când acestea au fost traduse din limbile originare, dificultatea a constat în găsirea cuvântului care să transmită sensul corect. Şi în limba română există omonime, cum ar fi copil (persoană) şi copil (lăstar crescut de la baza tulpinii unei plante), post (funcţie, slujbă) şi post (interdicţie de a consuma unele alimente), care se scriu la fel, dar se referă la lucruri complet diferite. Un exemplu biblic este cuvântul ebraic rav, care reprezintă rădăcina unor cuvinte cu sensuri complet diferite. De aceea, Traducerea lumii noi îl redă în mod diferit. De cele mai multe ori, rav înseamnă „numeros", ca în Exodul 5:5. Însă cuvântul rav poate să însemne şi „mai-marele", ca în titlul „rabsaris" (ebr. Ravsarís) din 2 Regi 18:17, sau „căpetenie", ca în expresia „căpetenia demnitarilor de la curte" din Daniel 1:3. (Vezi, de asemenea, Ieremia 39:3, nota de subsol.) Cuvântul rav, scris la fel, înseamnă „arcaş", şi aşa a fost tradus în Ieremia 50:29. Pentru a identifica omonimele, traducătorii s-au bazat pe lucrările unor lexicografi, cum ar fi L. Koehler şi W. Baumgartner, consideraţi autorităţi în materie.
9 Să remarcăm ce spune Alexander Thomson, ebraist şi elenist, în recenzia sa la Scripturile greceşti creştine — Traducerea lumii noi cu privire la consecvenţa redării cuvintelor: „Această traducere este fără îndoială opera unor erudiţi competenţi şi talentaţi, care s-au străduit să transmită sensul corect al textului grecesc, utilizând toate mijloacele limbii engleze. Versiunea aceasta încearcă să păstreze în engleză un singur sens pentru fiecare cuvânt grecesc important şi să fie cât mai literală. . . Cuvântul redat de obicei prin «a îndreptăţi» este tradus de cele mai multe ori foarte corect prin «a declara drept». . . Cuvântul pentru cruce este redat prin «stâlp de tortură», ceea ce constituie o altă îmbunătăţire. . . Luca 23:43 este redat corect: «Adevărat îţi spun astăzi: Vei fi cu mine în Paradis!». Aceasta este o mare îmbunătăţire în raport cu majoritatea versiunilor". Cu privire la Scripturile ebraice, acelaşi specialist a spus: „Versiunea lumii noi este o lucrare valoroasă. Este plină de viaţă şi îl îndeamnă pe cititor la reflecţie şi la studiu. Nu este opera unor adepţi ai înaltului criticism, ci a unor erudiţi care îl onorează pe Dumnezeu şi Cuvântul său".
10 Consecvenţa Traducerii lumii noi a triumfat în multe discuţii de specialitate asupra Bibliei. De exemplu, cu mai mulţi ani în urmă, o societate de liber-cugetători din New York a cerut Societăţii Watch Tower să trimită două persoane care să răspundă la întrebările biblice ale grupului lor. Aceşti oameni instruiţi se bazau pe maxima latinească falsum in uno falsum in toto, adică dacă se dovedeşte că un argument este fals într-o anumită privinţă, acesta este fals în întregime. În timpul dezbaterii, unul dintre ei le-a pus întrebări Martorilor lui Iehova cu privire la exactitatea Bibliei. El a cerut să se citească Geneza 1:3 din Traducerea lumii noi: „Şi Dumnezeu a zis: «Să fie lumină!» Şi a fost lumină". Sigur pe sine, a cerut apoi să se citească Geneza 1:14, verset care a fost citit tot din Traducerea lumii noi: „Şi Dumnezeu a mai zis: «Să fie luminători pe întinderea cerurilor»". „Opriţi-vă, a spus el. Ce citiţi? Este o inconsecvenţă. Biblia mea spune că Dumnezeu a făcut lumina în prima zi şi din nou în a patra zi". Deşi pretindea că ştie ebraica, a trebuit să i se explice că termenul ebraic tradus prin „lumină" în versetul 3 este ohr, în vreme ce în versetul 14 este alt termen, şi anume ma·óhr, care se referă la un corp luminos, sau la o sursă de lumină. Învăţatul n-a mai zis nimic şi s-a aşezat. Consecvenţa remarcabilă a Traducerii lumii noi a triumfat, dovedind că Biblia este demnă de încredere şi de folos.
TRADUCEREA ATENTĂ A VERBELOR
11 Traducătorii Sfintelor Scripturi — Traducerea lumii noi au fost foarte atenţi să transmită sensul pe care îl exprimă acţiunea verbelor ebraice şi greceşti. Astfel, această traducere se străduieşte să păstreze farmecul, simplitatea, forţa şi expresivitatea scrierilor originale. A fost necesar ca în engleză să se folosească verbe auxiliare pentru a reda corect diversele stări ale acţiunilor. Dinamismul şi expresivitatea Scripturilor originale se datorează forţei verbelor.
12 Categoria gramaticală a timpului la verbele ebraice nu este ca în majoritatea limbilor occidentale. În limba română, verbele sunt privite îndeosebi din perspectiva timpului, care poate fi trecut, prezent sau viitor. Însă verbele ebraice exprimă cu precădere starea unei acţiuni, care poate fi privită ca terminată (starea perfectă) sau neterminată (starea imperfectă). Aceste stări ale verbelor ebraice pot fi folosite pentru a desemna acţiuni trecute sau viitoare, timpul gramatical fiind stabilit de context. De exemplu, starea perfectă, sau terminată, a verbului arată de obicei că acţiunea a avut loc în trecut, dar poate servi şi pentru a desemna un eveniment viitor, care este privit ca şi cum ar fi avut loc deja şi ar aparţine trecutului, arătând astfel că acţiunea este sigură şi că va avea loc negreşit.
13 Transmiterea cu exactitate a stării verbelor ebraice într-o altă limbă este deosebit de importantă, deoarece, în caz contrar, sensul poate fi denaturat şi se poate ajunge la o idee complet diferită. Pentru a ilustra aceasta, să examinăm expresiile verbale din Geneza 2:2, 3. Referindu-se la odihna lui Dumnezeu din ziua a şaptea, multe traduceri folosesc expresia „s-a odihnit". Această redare transmite ideea că odihna lui Dumnezeu din ziua a şaptea s-a încheiat în trecut. Să remarcăm însă cum sunt redate în Traducerea lumii noi verbele din Geneza 2:2, 3: „Până în ziua a şaptea Dumnezeu a terminat lucrarea pe care a făcut-o şi în ziua a şaptea a început să se odihnească de toată lucrarea pe care a făcut-o. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea se odihneşte de toată lucrarea sa. Dumnezeu a creat toate lucrurile pe care şi-a propus să le facă". Expresia „a început să se odihnească" din versetul 2 corespunde în ebraică unui verb la starea imperfectă. Astfel este transmisă ideea unei acţiuni neterminate sau în curs de desfăşurare. Redarea „a început să se odihnească" este în armonie cu ceea ce se spune în Evrei 4:4–7. Verbul din Geneza 2:3 este la starea perfectă, dar, pentru a fi în armonie cu versetul 2 şi cu Evrei 4:4–7, este tradus prin „se odihneşte".
14 Unul dintre motivele traducerii inexacte a formelor verbelor ebraice este teoria gramaticală numită în prezent vav consecutiv. Vav (ו) este conjuncţia ebraică tradusă de obicei prin „şi". Ea nu apare niciodată singură, ci însoţeşte întotdeauna un alt termen, de cele mai multe ori un verb, cu care formează un singur cuvânt. S-a crezut, şi încă se mai crede, că această asociere poate schimba starea verbului, adică poate transforma imperfectul în perfect (aşa cum s-a procedat în multe traduceri, chiar şi în unele moderne, la Geneza 2:2, 3) sau perfectul în imperfect. Acest efect a fost numit şi „vav conversiv". Înţelegerea greşită a formei verbale a generat multă confuzie şi a dus la traduceri eronate ale textului ebraic. Traducerea lumii noi nu este de acord că litera vav poate schimba starea verbului. Dimpotrivă, ea încearcă să redea forţa specifică verbului ebraic, păstrând astfel cu exactitate sensul din original.
15 Verbele greceşti au fost redate cu aceeaşi atenţie. În limba greacă, timpurile verbale indică nu numai momentul unei acţiuni sau stări, ci şi aspectul acţiunii, dacă aceasta este momentană, dacă începe, dacă se continuă, dacă se repetă sau dacă este încheiată. Ţinând cont de aceste forme ale verbului grecesc, se poate realiza o traducere exactă care transmite toată forţa acţiunii descrise. De exemplu, când este redată ideea de continuitate ori de câte ori aceasta este exprimată de verbul grecesc, se scoate în evidenţă adevărata nuanţă a situaţiei, iar sfatul şi îndemnul capătă mai multă forţă. De pildă, necredinţa continuă a fariseilor şi a saducheilor reiese din cuvintele lui Isus: „O generaţie rea şi adulteră caută fără încetare un semn". Iar nevoia de a face încontinuu ce este drept reiese din cuvintele lui Isus: „Continuaţi să-i iubiţi pe duşmanii voştri"; „Continuaţi să căutaţi mai întâi regatul"; „Continuaţi să cereţi şi vi se va da, continuaţi să căutaţi şi veţi găsi, continuaţi să bateţi şi vi se va deschide" (Mat. 16:4; 5:44; 6:33; 7:7).
16 Limba greacă are un timp verbal neobişnuit numit aorist, care arată că o acţiune este momentană. În funcţie de context, verbele la aorist pot fi redate în moduri diferite. Această formă se foloseşte pentru a exprima o singură acţiune de un anumit fel, fără ca aceasta să aibă vreo legătură cu factorul timp. Un asemenea exemplu se găseşte în 1 Ioan 2:1, unde multe versiuni redau verbul „a păcătui" ca şi cum ar fi vorba despre un păcat comis încontinuu, în timp ce Traducerea lumii noi foloseşte expresia „a comite un păcat", adică a păcătui o singură dată. Această redare transmite sensul corect, potrivit căruia dacă un creştin comite un păcat, el îl are pe Isus Cristos, care acţionează ca un avocat, sau ajutor, la Tatăl ceresc. Astfel, 1 Ioan 2:1 nu intră în contradicţie cu 1 Ioan 3:6–8 şi 5:18, unde este condamnată ‘practicarea păcatului’.
17 În limba greacă, timpul imperfect poate să exprime nu numai o acţiune în curs de desfăşurare, ci şi încercarea de a face o acţiune, însă fără a o realiza. Să remarcăm cum a fost redat Evrei 11:17 în Biblia Cornilescu, 1996: „Prin credinţă, Avraam a adus jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare; el, care îşi însuşise făgăduinţele, a adus jertfă pe singurul său fiu". În greacă, expresia verbală „a aduce jertfă" are forme diferite în cele două ocurenţe. În prima ocurenţă este folosit timpul perfect (care desemnează o acţiune terminată), iar în a doua ocurenţă apare forma imperfectă a verbului (trecutul continuu). Ţinând seama de cele două timpuri verbale, Traducerea lumii noi redă versetul astfel: „Avraam, când a fost pus la încercare, l-a oferit drept jertfă, ca să spunem aşa, pe Isaac. Şi. . . a încercat să-l ofere ca jertfă pe fiul său unic-născut". În felul acesta, este păstrat sensul de acţiune terminată al primului verb, iar imperfectul celui de-al doilea verb este redat astfel încât să arate că acţiunea a existat în intenţia lui Avraam sau că a încercat să o facă, dar nu a dus-o până la capăt (Gen. 22:9–14).
18 Atenţia deosebită acordată funcţiei altor părţi de vorbire, de exemplu cazurilor substantivului, a dus la rezolvarea unor aparente contradicţii. De exemplu, în Faptele 9:7, unde se vorbeşte despre experienţa extraordinară pe care a avut-o Saul în drum spre Damasc, o serie de traduceri spun că tovarăşii săi de drum „auzeau glasul", dar nu vedeau pe nimeni. Apoi, în Faptele 22:9, unde Pavel relatează această întâmplare, aceleaşi traduceri spun că, deşi însoţitorii săi au văzut lumina, „n-au auzit glasul". Totuşi, în prima ocurenţă, corespondentul grecesc al cuvântului „glas" este în genitiv, dar în a doua ocurenţă este în acuzativ, la fel ca în Faptele 9:4. În ce constă diferenţa? Traducerile de mai sus nu fac nicio deosebire, însă schimbarea cazului în greacă arată că este vorba despre ceva diferit. Oamenii au auzit literalmente „glasul", dar nu l-au auzit aşa cum l-a auzit Pavel, adică n-au auzit cuvintele şi nu le-au înţeles. Astfel, ţinând cont de folosirea genitivului în Faptele 9:7, Traducerea lumii noi spune că oamenii care erau cu Pavel „auzeau un glas vorbind, dar nu vedeau pe nimeni".
TRADUCEREA LUMII NOI ÎN ALTE LIMBI
19 În 1961 s-a anunţat că Societatea Watch Tower pregătea Traducerea lumii noi în şase dintre cele mai răspândite limbi, şi anume în franceză, germană, italiană, olandeză, portugheză şi spaniolă. Lucrarea de traducere a fost încredinţată unor traducători dedicaţi lui Dumnezeu şi experimentaţi, care au lucrat împreună la sediul mondial al Societăţii Watch Tower, de la Brooklyn (New York). Ei au alcătuit un comitet internaţional şi au lucrat sub o îndrumare competentă. În iulie 1963, cu ocazia Congresului „Veşnica veste bună" ţinut de Martorii lui Iehova la Milwaukee (Wisconsin, S.U.A.), s-au văzut primele roade ale acestei lucrări de traducere când au fost lansate simultan Scripturile greceşti creştine — Traducerea lumii noi în cele şase limbi menţionate mai înainte. Din acel moment, mulţi locuitori ai pământului care vorbeau aceste limbi s-au putut bucura de avantajele Traducerii lumii noi. De atunci, lucrarea de traducere a continuat, astfel încât în anul 2008 Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi erau traduse integral sau parţial în 72 de limbi, înregistrând un tiraj de peste 150 000 000 de exemplare.
Iuri, multumesc de text!
Deci ti-am zis ca Traducerea Lumii Noi (NWT) traduce gresit. Sa referentiez ce ai zis, si presupun pot sa accept o mare parte ca fiind corect:
- greaca veche se scria doar cu majuscule (deci nu poate fi discutie de Dumnezeu fata de dumnezeu)
- de asemenea sunt traduceri ce accepta forma "dumnezeu" sau "divin"
- referinta ca martorii au experti in latina sau in ebraica (banuiesc ca voai sa zici de asemenea aramaica) nu are nici un argument pentru sau contra autoritatii traducerilor versetelor cheie (ce sunt discutate) ce-s in greaca veche (limba unica a Noului Testament)
Ce argumente iti pot aduce ca martorii gresesc traducerea:
- exegeza lui Isus in Ev. dupa Ioan (aka "critica textului") este ca Isus este "logos". Deci chiar daca textul in original scrie un generic "dumnezeu", din moment cand zici ca Isus este Cuvantul (=Logos) si accepti asta, in teologia lui Ioan (indiferent cum interpretezi asta) Isus era Dumnezeu. In fapt aceasta opinie este prezentata de 3 ori in Ioan. De aceea o majoritate exegetica accepta ca Dumnezeu este traducerea curenta
- alt argument ce l-am zis, este ca asa cum vei gasi "frati"ca fiind "veri" intr-o Biblie ortodoxa, tot asa vei gasi toate versetele "cheie" difeite ca o traducere ce difera de exegeza. Bineinteles, voi folos alt verset legat de divinitatea lui Isus, tot din Ioan.
Din experienta mea, una dintre cele mai buni traduceri ale bibliei sunt in spaniola (Reina Valera 1960 sau contemporana).
Acum sa iti dau exemplu cu versetul Ioan 8:58
http://www.jw.org/ro/publicatii/biblia/nwt/carti/ioan/8/
Isus le-a zis: „Foarte adevărat vă spun: Eu eram înainte ca Avraam să vină în existenţă
Versiunea spaniola:
58 Jesús les dijo: «De cierto, de cierto les digo: Antes de que Abrahán fuera, eu soy.»
"Yo soy" - este tradus: "Eu sunt" fiind referinta exacta la "Eu sunt cel ce sunt" din Exodul.
- de asemenea, toate referintele cu Iehova nu au ce cauta in Noul Testament, ce abunda in NWT. Ti-am dat referinta Codex Sinaiaticus, daca imi gasesti o referinta (in afara de Ioan 5:58;) ) de Iehova sau "Eu sunt cel ce sunt" in greaca NT, ar fi un mare pas inainte!
De asta tot ce pot concluziona, este ce zice enciclopedia catolica (dupa cum zice Wikipedia): "[Jehovah's Witnesses'] translation of the Bible [has] an impressive critical apparatus. The work is excellent except when scientific knowledge comes into conflict with the accepted doctrines of the movement."
Si ce zice Wikipedia/Robert McCoy:
"The translation of the New Testament is evidence of the presence in the movement of scholars qualified to deal intelligently with the many problems of Biblical translation. One could question why the translators have not stayed closer to the original meaning, as do most translators... In not a few instances the New World Translation contains passages which must be considered as 'theological translations.' This fact is particularly evident in those passages which express or imply the deity of Jesus Christ."
Ioan 1:1, 2
În BC, acest text este redat astfel: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu". (Alte versiuni îl redau în mod asemănător.) Dar iată cum redă NW aceste versete: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era un dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu".
Care dintre aceste redări ale textului din Ioan 1:1, 2 este în armonie cu contextul? În Ioan 1:18 se spune: „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu" (BC). În versetul 14 se arată clar: „Cuvântul a devenit trup şi a locuit printre noi (şi noi am privit slava Lui)" (BC). De asemenea, versetele 1 şi 2 arată că la început el era „cu Dumnezeu". Poate fi cineva cu o persoană şi în acelaşi timp să fie chiar acea persoană? În Ioan 17:3, Isus i se adresează Tatălui numindu-l „singurul Dumnezeu adevărat"; prin urmare, fiind „un dumnezeu", Isus reflectă calităţile divine ale Tatălui său. — Evr. 1:3.
Este traducerea „un dumnezeu" în conformitate cu regulile gramaticii greceşti? Unele cărţi de referinţă susţin cu hotărâre că textul grecesc trebuie tradus „Cuvântul era Dumnezeu". Altele însă nu susţin acest lucru. În articolul intitulat „Nume predicative calitative fără articol: Marcu 15:39 şi Ioan 1:1", Philip B. Harner a spus că propoziţiile de felul celei din Ioan 1:1, „cu un nume predicativ fără articol care precedă verbul, au în primul rând un sens calitativ. Ele indică faptul că logosul este de natura teosului". El sugerează: „Probabil că propoziţia ar putea fi tradusă: «Cuvântul avea aceeaşi natură ca Dumnezeu»" (Journal of Biblical Literature, 1973, p. 85, 87). Astfel, este semnificativ faptul că, în a doua ocurenţă din acest text, termenul the·os′ nu este însoţit de articolul hotărât (ho) şi este plasat înaintea verbului în propoziţia din greacă. Este interesant că traducătorii care insistă ca redarea textului din Ioan 1:1 să fie „Cuvântul era Dumnezeu" nu ezită să folosească articolul nehotărât (un, o) în redarea altor pasaje, unde înaintea verbului apare un nume predicativ la singular fără articol. Astfel, în Ioan 6:70, versiunea BC îl numeşte pe Iuda Iscarioteanul „un diavol", iar în Ioan 9:17 îl descrie pe Isus drept „un proroc".
John L. McKenzie a afirmat: „Folosind termeni foarte precişi, Ioan 1:1 ar trebui tradus: «Cuvântul era cu Dumnezeu [=Tatăl] şi cuvântul era o fiinţă divină»". (Parantezele sunt introduse de autor. Lucrare publicată cu nihil obstat şi imprimatur.) — Dictionary of the Bible (New York, 1965, p. 317).
În armonie cu cele de mai sus, AT redă acest text: „Cuvântul era divin"; Mo: „Logosul era divin"; NTIV: „Cuvântul era un dumnezeu". În traducerea sa în limba germană, Ludwig Thimme redă astfel: „Cuvântul era un fel de dumnezeu". A defini Cuvântul (care mai târziu a devenit Isus Cristos) un „dumnezeu" este în armonie cu modul de utilizare a termenului în restul Scripturilor. De exemplu, în Psalmul 82:1–6, judecătorii umani ai Israelului sunt numiţi „dumnezei" (ebraică ’elo·him′; greceşte the·oi′, în Ioan 10:34) pentru că trebuiau să-l reprezinte pe Iehova şi să-i înveţe pe alţii legea sa.
Ioan 1:1, BC: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu" (vezi şi BG, BS, SS 1874). NE spune: „ceea ce era Dumnezeu era [şi] Cuvântul". Mo spune: „Logosul era divin". AT şi Sd spun: „Cuvântul era divin". Redarea interliniară ED spune: „un dumnezeu era Cuvântul". NW spune: „Cuvântul era un dumnezeu". NTIV foloseşte aceeaşi redare.
Ce anume din textul grecesc i-a determinat pe unii dintre aceşti traducători să evite construcţia „Cuvântul era Dumnezeu"? Când apare prima dată în acest verset, cuvântul theós (Dumnezeu) este precedat de articolul hotărât, dar când apare a doua oară, articolul lipseşte. Forma articulată a substantivului indică o persoană, o fiinţă, în timp ce numele predicativ la singular, nearticulat, dinaintea verbului (conform topicii greceşti), indică o calitate. Prin urmare, versetul nu vrea să spună că Cuvântul (Isus) ar fi fost Dumnezeul cu care era el, ci spune că acest Cuvânt era asemenea lui Dumnezeu, adică divin, un dumnezeu (vezi Traducerea lumii noi, Apendicele 6, p. 1.690, 1.691).
Ce a vrut să spună apostolul Ioan prin cuvintele din Ioan 1:1? A vrut el să spună că Isus este Dumnezeu însuşi sau că Isus formează împreună cu Tatăl un singur Dumnezeu? În acelaşi capitol, în versetul 18, Ioan a scris: „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu [dumnezeul unic-născut, NW], care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut" (BC). L-a văzut vreun om pe Isus Cristos, Fiul? Desigur! Voia deci Ioan să afirme că Isus era Dumnezeu? Categoric, nu! Spre sfârşitul Evangheliei sale, Ioan concluzionează, spunând: „Dar acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, [nu Dumnezeu, ci] Fiul lui Dumnezeu". — Ioan 20:31, BC.
Ioan 8:58
În BC este redat astfel: „Isus le-a zis: «Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt [greceşte e·go′ ei·mi′]»". (În BO, BS şi NTP se foloseşte de asemenea redarea „eu sunt", în două versiuni utilizându-se chiar majuscule pentru a reda ideea de titlu. În felul acesta, se încearcă punerea în legătură a acestei expresii cu Exodul 3:14, unde, conform acestor traduceri, Dumnezeu îşi atribuie titlul „Eu sunt".) Însă în NW, ultima parte din Ioan 8:58 este redată astfel: „Eu eram înainte ca Avraam să vină în existenţă" (BG, NTÎT şi SS 1874 traduc în mod asemănător).
Care redare este în armonie cu contextul? Întrebarea pusă de iudei (în versetul 57), la care a răspuns Isus, se referea la vârstă, nu la identitate. Răspunsul lui Isus se referea deci în mod logic la vârsta sa, la durata existenţei sale.
Apropo, modul în care îţi formulezi ideile, înţeleg că locuieşti în străinătate dar toruşi - este greu uneori să înţelegi firul ideilor tale. Şi prea abuzezi de "exegenţă" 
Iuri, iti multumesc de citate inca o data.
Am prezentat partile ce sunt de acord si partile ce nu-s. Ce am zis, chiar de la inceput, e ca bibliile tipice ofera traduceri f. bune pana ajung la partile ce sunt in contrazicere cu doctrinele lor. Similar cum vei gasi ca "frate" inseaman "var" in Biblia O sau Biblia C.
Aceeasi problema apare in NWT. Ce ti-am cerut sa confirmi, nu e ca exista alte Biblii ce au aceeasi traducere ca si martorii, deoarece: (citatul meu)
"- greaca veche se scria doar cu majuscule (deci nu poate fi discutie de Dumnezeu fata de dumnezeu)
- de asemenea sunt traduceri ce accepta forma "dumnezeu" sau "divin""
De aceea ti-am zis ca nu trebuie sa argumentezi Ioan 1:1 sub aceasta perspectiva (ce acesta din pacate a fost esenta raspunsului dvs).
Ce am zis punctula e ca o traducere cu Dumnezeu are sens daca:
- definesti Logos = Isus (ev. Ioan) = Cuvant (ro) sub ideea lui Philo de unde este acceptat ca acest Cuvant este definit in Ioan
- in toate cazurile cand NWT ar avea o problema teoretica de doctrina (ca Ioan 8:58) si care clarifica ca evreii voiau sa il omoare cu pietre (in Ioan 8:59) ce se pare ca nu ai vrut sa explici de ce voiau sa omoare cu pietre cineva ce se credea atat de vechi; ai sa gasesti intotdeauna NWT ca schimbata.
De exemplu: http://www.codexsinaiticus.org/......cript.aspx
La final ti-am zis: NWT foloseste Iehova intr-o multime de locuri in Noul Testament. Si ti-am spus sa imi spui sub ce sursa (din greaca, ca fiind limba Noului Testament) iti permite sa traduci pe Dumnezeu ca Iehova.
Argumentul BO este ca de fiecare data cand zici "frate" este la fel de legitim ca sa spui veri, deoarece Isus spune de cateva ori (chiar in context) ca "daca fratele tau iti cere haina, da-i si camasa", si nu se refera la fratele lui.
La final: aleg exegeza ca referinta, deoarece oamenii acestia investesc mult timp din viata lor ca sa gaseasca un raspuns ce poate nu e pe placul lor. Este mult mai usor sa rezum un exeget (ce e coerent in convingerile lui) decat doua sau trei credinte ce nu-s si aproape nici una nu vine decat cu dovezile ce isi sustine pozitia, pe cand o carte in domeniu pune: "poate", "este posibil ca", etc.
"- greaca veche se scria doar cu majuscule (deci nu poate fi discutie de Dumnezeu fata de dumnezeu)" - s-a redat astfel în română pentru a arăta că este vorba despre o calitate (cu "d"), nu s-a pretins că aşa scrie în original (cu "D" şi "d" ) -Când apare prima dată în acest verset, cuvântul theós (Dumnezeu) este precedat de articolul hotărât, dar când apare a doua oară, articolul lipseşte. Forma articulată a substantivului indică o persoană, o fiinţă, în timp ce numele predicativ la singular, nearticulat, dinaintea verbului (conform topicii greceşti), indică o calitate. Prin urmare, versetul nu vrea să spună că Cuvântul (Isus) ar fi fost Dumnezeul cu care era el, ci spune că acest Cuvânt era asemenea lui Dumnezeu, adică divin.
Logos - iarăşi nu sânt sigur ce vrei să spui din cauza formulării.
Dacă te referi la - de ce este Isus numit „Cuvântul" sau Logosul? Acest titlu sugerează rolul îndeplinit de Isus din momentul în care au fost aduse în existenţă alte creaturi inteligente. Prin intermediul Fiului său, Iehova le-a transmis celorlalţi fii spirituali informaţii şi instrucţiuni, iar oamenilor, mesajul Său. Astfel, Isus este Cuvântul, adică Purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu, fapt confirmat chiar de Cristos, care le-a spus ascultătorilor săi iudei: „Învăţătura pe care o predau eu nu este a mea, ci a celui care m-a trimis. Dacă vrea cineva să facă voinţa Sa, va şti dacă această învăţătură este de la Dumnezeu sau dacă eu vorbesc de la mine" (Ioan 7:16, 17). Isus este şi în prezent „Cuvântul lui Dumnezeu", titlu pe care a continuat să îl poarte şi după întoarcerea sa în glorie cerească (Rev. 19:11, 13, 16). Şi iarăşi, aceasta arată că Isus nu este Dumnezeul Atotputernic, este supus lui.
Nu înţeleg care e problema după tine că înfuriaţi de afirmaţia lui Isus că el a existat înainte de Avraam, iudeii adună pietre ca să arunce în el?
numele Iehova în NT - iată cum argumentează traducătorii: - "Fiind traducători ai Bibliei, nu exegeţi ai ei, am fost foarte atenţi când am folosit numele divin în Scripturile greceşti creştine, cercetând cu grijă de fiecare dată Scripturile ebraice. Pentru confirmarea versiunii noastre, am consultat şi alte traduceri ebraice disponibile ale Scripturilor greceşti creştine.
Tetragrama cu caractere ebraice (יהוה) a fost folosită atât în textul ebraic, cât şi în Septuaginta, scrisă în limba greacă. Prin urmare, când au citit din Scripturi în ebraică sau în greacă, Isus şi discipolii săi au întâlnit numele divin. Odată, când se afla în sinagoga din Nazaret, Isus s-a ridicat şi, primind cartea Isaia, a citit versetele 1 şi 2 din capitolul 61. Întrucât aici este folosită Tetragrama, Isus a rostit numele divin. Lucrul acesta era în armonie cu hotărârea sa de a face cunoscut numele lui Iehova, hotărâre exprimată în rugăciunea adresată Tatălui său ceresc: „Le-am dezvăluit numele tău oamenilor pe care mi i-ai dat din lume... Eu le-am făcut cunoscut numele tău şi-l voi mai face cunoscut". — Ioan 17:6, 26.
În traducerea Scripturilor greceşti creştine am redat numele divin de 237 de ori. Aceasta concordă cu mai multe traduceri ebraice în care apare numele divin."
Cu referire la "frate" sau "veri" -
Mat. 13:53–56, BC: „După ce a terminat Isus pildele acestea, a plecat de acolo. Şi venind în patria Sa, El a învăţat pe oameni în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: «De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea? Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu se numeşte mama lui Maria? Şi nu sunt fraţii [în greacă adelphói] Lui, Iacov, Iosif, Simon şi Iuda? Şi surorile [în greacă adelphái] Lui nu sunt toate printre noi?»" (Având în vedere aceste versete, era Isus singurul fiu al Mariei sau ea avea şi alţi fii şi fiice?)
O enciclopedie catolică afirmă că termenii greceşti adelphói şi adelphái folosiţi în Matei 13:55, 56 „aveau în lumea greacă din timpul evanghelistului semnificaţia de frate şi soră de sânge, şi aşa îi înţelegeau cititorii de limbă greacă. Spre sfârşitul secolului al IV-lea [cca 380], Helvidius a evidenţiat acest fapt într-o operă care s-a pierdut, arătând că Maria a avut şi alţi copii în afară de Isus, dând-o astfel ca exemplu pentru mamele cu familii numeroase. Sf. Ieronim, animat de credinţa tradiţională a Bisericii în virginitatea perpetuă a Mariei, a scris un tratat împotriva lui Helvidius [383 A.D.], în care a formulat o explicaţie... care este şi acum de actualitate printre erudiţii catolici". — New Catholic Encyclopedia (1967, vol. IX, p. 337).
Mar. 3:31–35, BC: „Atunci au venit mama şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis să-L cheme. Mulţimea stătea în jurul Lui, când I-au spus: «Iată, mama Ta şi fraţii Tăi sunt afară şi Te caută». El le-a răspuns, zicând: «Cine este mama Mea şi fraţii Mei?» Apoi, aruncându-şi privirile peste cei care stăteau împrejurul Lui, a zis: «Iată mama Mea şi fraţii Mei: căci oricine va face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă»". (Aici se face o distincţie clară între fraţii carnali ai lui Isus şi fraţii săi spirituali, discipolii săi. Nimeni nu susţine că prin cuvintele „mama Ta" nu s-a făcut referire la Maria, ci la altcineva. Atunci ar fi raţional să credem că prin cuvintele „fraţii Tăi" nu s-a făcut referire la fraţii săi carnali, ci, probabil, la nişte veri? Când se face referire la alte rude, nu la fraţi, este folosit alt cuvânt grecesc [syggenón], de exemplu în Luca 21:16.)
Vărui văr şi fratele frate, BO crede că Maria n-a avut alţi copii, de aici şi pretenţiile.
La final: cu ttoată exigenţa exigenţilor ( :) ) cred că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu, un tot îmtreg ce are o temă principală ce trece ca un fir prin toată biblia. http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1102009481
Cele bune.;)
Sa inteleg ca:
"În traducerea Scripturilor greceşti creştine am redat numele divin de 237 de ori. Aceasta concordă cu mai multe traduceri ebraice în care apare numele divin."
Deci sa inteleg, dat fiind ca scripturile NT erau scrise in greaca, dat fiind ca erau traduceri ebraice ce folosesc tetragrama, inseamna ca se poate folosi Yahweh. Poti sa iti spun ca cel putin dupa mine e un criteriu arbitrar, dat fiind ca ii inteleg de ce Martorii vor sa insiste in directia (numelui) lui Iehova, dar din pacate manuscrisele "originale" nu sustin aceasta opinie, ci traducerea lor poate sustine asta.
Explicatia dvs. merge exact ca si "scoaterea" din Bibliile ortodoxe ale lui Iehova ce martorii cred ca o simt ca fiind o traducere gresita: cele mai multe BO iau ca referinta Septuaginta (ce e traducerea din greaca, ce nu folosea Iehova), deci eliminarea este justificabila, tie nu ti se pare ca este?
Daca nu ma intelegi, voi explica diferit mai jos:
VT este ebraic cu 2 nume majoritar divine (El/Elohim respectiv Iehova) -> tradus in romana ar trebui intr-o biblie moderna sa contina Domnul (in loc de El/Elohim), Iehova (in loc de Yahweh sau Iahve) si Domnul Ostirilor (in loc de Iehova Savaot).
NT este scris in greaca -> tradus in romana, orice cuvant al lui Dumnezeu ar trebui tradus pur si simplu ca Dumnezeu (nu Iehova sau Elohim, sau orice alt nume divin).
Tu spui ca martorii accepta in NT numele de Iehova ca:
Martorii:
NT (greaca) -> NT (tradus in ebraica) si foloseste Dumenzeu ca Iehova -> NWT si este o traducere corecta
Ortodocsii:
VT (aramaica) -> Septuaginta VT (greaca - ce pierde cuvintele de Iehova sau Elohim) -> BO Romana (fara Iehova)
Inca o data, o referinta pentru un manuscris excelent precum Codex Sinaiaticus, si nu numai ca vezi versete lipsa dar nu vezi tetragrama nicaieri: http://www.codexsinaiticus.org/......cript.aspx
Nu trebuie sa zici ca sunt "frati sau nu" ai lui Isus in Biblie, ca nu e deloc argumentul ce il ai de aparat, ci de ce orice biblie, inclusiv NWT pare ca este dupa acest "cadru": cand sunt convingeri atacate traducerea este "ajustata". Daca vrei sa confirm ca Isus a avut frati, iti confirm, si nu ca BO are "greseli" sau nu, similar cum afirm ca Ioan il vedea pe Isus divin. Nu afirm nici din cauza ca Isus cred (personal) ca ar fi Dumnezeu, si nu afirm asta ca sa falsific pozitia ortodoxa sau catolica. Ambele optiuni (martorii sau o ramura traditionala a crestinismului) ma lasa rece, ce este mai important, e ca e bine sa ai 5-6 biblii din doctrine diferite si probabil sa alegi "opinia majoritara" pentru o traducere apropiata cu textele cele mai apropiate de original.
Comentariul tau despre Logos:
"Acest titlu sugerează rolul îndeplinit de Isus din momentul în care au fost aduse în existenţă alte creaturi inteligente. "
Cauta pe aceasta pagina despre Philo si despre "evolutia" cuvantului Logos (sursa prietenoasa crestinilor, dar nu e sursa crestina, e doar o sursa "exigenta" :)) ):
http://www.bible-researcher.com/logos.html
Am studiat rusa, nu engleza.
Cu privire la nume, pe scurt. În locurile unde scriitorii NT citează din VT şi acele citate conţin tetragrama, NWT redă numele Iehova. (nu avem parte de manuscrisele originale ale NT). (deşi când s-a realizat traducerea s-a consultat şi Codex Sinaiaticus, au fost consultate şi multe altele)
Ai scris - "Argumentul BO este ca de fiecare data cand zici "frate" este la fel de legitim ca sa spui veri," - de aceia ţi-am dat citatul care arată că erau folosite cuvinte diferite pentru "frate" şi "văr".
P.S. Isus n-a afirmat niciodată că este Dumnezeu.
"P.S. Isus n-a afirmat niciodată că este Dumnezeu."
Sunt de acord ca Isus n-ar fi zis (dpdv istoric) niciodata ca e Dumnezeu, altfel inainte sa fie crucificat ar fi fost omorat (cu pietre) de apostoli, sa nu vorbim de alti evrei, doar ca Ioan zice asa ceva;)
De altfel, (mai) tot exegetii ce au studiat Ioan afirma asta, chiar cei atei sau agnostici, oare toti sa fi gresit?
Iti recomand o carte ca asta: http://books.google.by/......ttp?/books
O sa vezi ca nu numai ca aceasta carte defineste clar greseli istorice: de ex. falsifica ca Ioan ar fi chiar autorul, si apoi defineste "scoala ioaniana"
La pagina 66, este descris atat fundalul grec cat si faptul ca: (traducerea mea):
In orice fel ar fi intepretat (Logos) el reprezinta esenta naturii lui Dumnezeu aratata. (asta e de prima parte a lui Ioan 1:1)
Pagina 67: concluzioneaza:
Traducerile: Traducerea nu trebuie slabita ca: "Si Logos era divin" (...), desi in engleza traducerea literala ar fi probabil aceasta, totusi stresul cuvintelor nu este acesta si traducerea nu aduce nici o imbunatatire, Ioan nu zice pur si simplu ca este ceva doar divin.
Totusi ca o nota pozitiva, autorul critica nu numai minoritatea ce nu crede ca Ioan zice de Dumnezeu, dar critica si istoricitatea.
Daca te uiti, chiar da un exemplu foarte bun, comparand poate cum unii oameni de azi asteapta si cum Ioan scrie:
- X a murit
- X a fost crucificat
- in Ioan: X a facut martiraj (adica e teologie mai mult decat istorie)
Nu vreau as accepti asta, dar e o "poveste" ce se repeta in exegeza si in traducerile "partizane" ale Bibliei. Totusi daca este sa votez, votez ca si tine Isus nu e parte din Iehova, macar ca eu cred ca Isus a existat si Iehova nu, daca nu de altceva.
Ţi-am spus că nu cunosc engleza, iar traducerile automate nu-s o soluţie în acest caz.
"Ioan zice că Isus este Dumnezau" - nu sânt de acord.
- X a murit
- X a fost crucificat
- in Ioan: X a facut martiraj (adica e teologie mai mult decat istorie) - întradevăr, vai, vai, vai, cum a putut Ioan să se exprime astfel! 
Sincer, nu văd unde-l doare şi de ce.
Chiar sunt surprins cate avem in acord: fiecare evanghelie are o perspectiva diferita pentru diferite audiente!
Sunt de acord 90% in ceea ce ai scris, dar nu aleg ca raspunsul ar raspunde intrebarea, dar te cred ca este greu pentru oricine sa "studiezi literatura oponenta" doar sa iti falsifici credintele, mai ales cand crezi ca ceea ce crezi este corect. Si poate din cauza asta intrebarea e prea greu de acceptat pentru crestini (sau martori, ca din cate inteleg martorii nu se vad neaparat crestini, ei vad crestinatatea corupta).
Iti multumesc pentru ca ai interactionat cu mine si ca ai raspuns si la intrebari directe!
Dar nu era un răspuns la întrebarea iniţială, de aceia se prineşte ca-n bancul cela: - buna ziua mătuşică.
-lapte acru-n putinică.
-mătuşică, eşti surdă?
-n-are baba urdă.
Oricum, mulţumesc. Era răspuns la un comentariu al tău de genul - evangheliile se contrazic (nu-l mai caut acum).
Martorii sânt creştini. http://www.jw.org/......-crestini/
Dacă să studiezi toată literatura oponentă - nu-ţi ajunge o viaţă. Totuşi pentru a deosebi banii adevăraţi de cei falşi e destul să-i analizezi pe cei autentici, să cunoşti caracteristicile lor, nu-i nevoie să analizezi toţi banii falşi.
Cele bune.
"Era răspuns la un comentariu al tău de genul - evangheliile se contrazic (nu-l mai caut acum)."
E bine sa cauti cateodata ce zic, ca sa vezi ca de obicei pun fapte punctuale (sau incerc sa le pun). Si cateodata jucandu-te cu definitiile (poate nedorit) pot sa ma fac pe mine sa insist pe aceleasi puncte.
Am zis (pe alta intrebare cu discutia cu Radu284) ca evangheliile au mai multe perspective, surse si traditii, dar ideea ca Isus este Mesia (de exemplu) nu cred ca nici o evanghelie nu o contrazice.
Totusi evangheliile se contrazic in puncte, de genul: "a murit in ziua jertfirii mielului" ca in Ioan sau "in ziua de dupa jertfirea mielului" ca in evangheliile sinoptice. Astfel de exemplu am dat, si sunt convins inca ca asa e, si cred ca doar a intreba daca este coerenta "povestea nasterii lui Isus" legand doua evanghelii ce o contin, cred ca face sa intelegi despre ce vorbesc.
Mai ales daca citesti "pe orizontala" ai sa vezi ploaie de discordante, dar astea merita o discutie complet separata. Nu vreau sa pun ghicitori de genul: "Care au fost ultimele cuvinte ale lui Isus?" sau "Cate femei au fost la mormant si cati tineri/ingeri au vazut?" sau "a fost piatra data la o parte, sau un inger a dat-o la o parte?" sau altele de genul.
Ai dreptate ca "in mare" cel putin evangheliile sinoptice spun acelasi lucru, macar din cauza ca ele copie una din alta, si fiecare are o alta audienta!
Ei hai, acestea sânt contradicţii după tine?
La evrei ziua începea la asfinţitul soarelui şi se termina la asfinţitul următor, deci Isus a murit pe 14 nisan - ziua când era sacrificat mielul de paşti şi era sărbătorit paştele (şi era important să fie aşa deoarece mielul pascal îl prefigura pe Isus.) În plus nu ştiu ca în primele 3 evanghelii să scrie că a murit "în ziua următoare", de exemplu Matei menţionează că -"27 Când s-a făcut dimineaţă, toţi preoţii principali şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Isus ca să-l omoare. 2 Şi, după ce l-au legat, l-au dus şi l-au predat guvernatorului Pilat"- dar era aceiaşi zi la evrei.
La fel şi celelalte (nu le mai comentez detaliat, doar dacă vei dori).
Unul menţionează că piatra era deja răsturnată, în timp ce altul arată cum a fost rostogplită ea.
Evangheliile nu sunt copiete una după alta, cam fiecare conţine detalii ce nu se găsesc în altele.
Sănătate. (:I
Legat de mielul pascal, stiam "literatura si raspunsul apologetic", te rog sa imi dai un raspuns "exigent" ce accepta un astfel de raspuns.
Te rog foloseste Google Translate (sau ce folosesti) sa traduci link-ul acesta:
http://www.webpages.uidaho.edu/ngier/passover.htm
Aici e link-ul Google Translate: (schimba pe limba rusa daca o preferi)
http://translate.google.com/....../translate
În 13 nisan, când se apropia ziua în care „trebuia jertfit animalul pascal", Cristos le-a spus lui Petru şi lui Ioan: „Duceţi-vă şi pregătiţi-ne paştele ca să mâncăm" (Luca 22:7, 8). „În cele din urmă,... a sosit ora" cinei pascale, după apusul soarelui din ziua de 14 nisan, care a fost joi seara. Isus a luat cina împreună cu apostolii săi, apoi a instituit Cina Domnului (Luca 22:14, 15). În noaptea aceea a fost arestat şi judecat. Isus a fost ţintuit pe stâlp în jurul prânzului zilei de 14 nisan şi în acea după-amiază a murit (Ioan 19:14). Astfel, „Cristos, paştele nostru, a fost jertfit" în aceeaşi zi în care a fost înjunghiat mielul pascal (1 Cor. 5:7; 11:23; Mat. 26:2). Isus a fost înmormântat înainte să înceapă ziua următoare, 15 nisan (Lev. 23:5–7; Luca 23:54). La apusul soarelui a început ziua de 15 nisan. Aceasta înseamnă că, în acel an, sabatul săptămânal (ziua de sâmbătă) a coincis cu prima zi a Sărbătorii Turtelor Nedospite, care era întotdeauna un sabat. Întrucât ambele sabate au fost în aceeaşi zi, acea zi a fost numită „o zi mare" de sabat. (Citeşte Ioan 19:31, 42. ) Şi nu că paştele ar fi coincis cu sabatul cum pretind unii.
Deşi cele patru evanghelii sunt paralele şi descriu uneori aceleaşi evenimente, niciuna dintre ele nu este doar o copie a alteia. Primele trei evanghelii sunt numite adesea sinoptice, cuvânt care înseamnă „optică asemănătoare", deoarece folosesc o abordare similară când descriu viaţa lui Isus pe pământ. Însă fiecare dintre cei patru scriitori — Matei, Marcu, Luca şi Ioan — prezintă propria relatare despre Cristos. Fiecare are propria temă şi urmăreşte un anumit obiectiv, fiecare lasă amprenta propriei personalităţi şi ţine cont de cititorii cărora li se adresează. Cu cât cercetăm mai bine scrierile lor, cu atât înţelegem mai bine particularităţile fiecăreia şi faptul că aceste patru cărţi biblice inspirate despre viaţa lui Isus Cristos sunt relatări independente, complementare şi în armonie una cu alta.
Matei se adresează în principal evreilor şi scoate în evidenţă faptul că Isus este promisul Mesia, Fiul lui Dumnezeu. În centrul relatării lui Matei stau Regatul şi învăţăturile lui Isus, chiar dacă astfel nu este respectată ordinea strict cronologică a evenimentelor. De exemplu, Predica de pe munte apare în primele pagini ale evangheliei, deşi Isus a ţinut-o pe la mijlocul serviciului său pământesc
Marcu a scris-o în primul rând pentru romani. De unde ştim lucrul acesta? Legea lui Moise este menţionată doar când se relatează o conversaţie care face referire la ea, iar genealogia lui Isus este omisă. Evangheliei despre Cristos i se dă o importanţă universală. Marcu explică unele obiceiuri şi învăţături ale iudeilor, pe care probabil că cititorii neiudei nu le cunoşteau (2:18; 7:3, 4; 14:12; 15:42). El traduce expresiile arameice (3:17; 5:41; 7:11, 34; 14:36; 15:22, 34), dă explicaţii cu privire la unele denumiri geografice sau cu privire la flora din Palestina (1:5, 13; 11:13; 13:3) şi dă echivalentul unor monede ebraice în monedă romană (12:42, nota de subsol). De asemenea, el foloseşte mai multe cuvinte latineşti decât scriitorii celorlalte evanghelii, de exemplu: speculator (bărbat din garda personală), praetorium (palatul guvernatorului) şi centurio (centurion) (6:27; 15:16, 39). Cartea îl prezintă pe Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu, înfăptuitor de miracole, iniţiator şi conducător al unei intense activităţi de predicare. Nu se concentrează atât pe învăţăturile lui Isus, cât pe faptele lui.
Evanghelia lui Luca se adresează ‘preadistinsului Teofil’, iar prin intermediul lui şi altor persoane, atât iudei, cât şi neiudei (Luca 1:3, 4). Conferind relatării sale un caracter universal, Luca urmăreşte genealogia lui Isus până la „Adam, fiul lui Dumnezeu", nu doar până la Avraam, cum face Matei, care a scris în special pentru iudei. El citează cuvintele profetice ale lui Simeon, potrivit cărora Isus va fi mijlocul prin care se va „îndepărta vălul de pe naţiuni". El spune, de asemenea, că „orice carne va vedea cum va aduce Dumnezeu salvarea" (3:38; 2:29–32; 3:6).
Apostolul Ioan şi-a scris evanghelia cu un scop bine definit: „Pentru ca voi să credeţi că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă prin numele său" (Ioan 20:31). În evanghelia lui Ioan este demnă de remarcat introducerea, unde Cuvântul, care „era la început cu Dumnezeu", este prezentat drept Cel prin care au venit în existenţă toate lucrurile (1:2). După ce face cunoscute preţioasele relaţii dintre Tatăl şi Fiul, Ioan descrie cu măiestrie lucrările înfăptuite de Isus şi discursurile sale, îndeosebi din perspectiva iubirii profunde pe care Tatăl o are pentru Fiul şi pentru cei ce devin fii ai lui Dumnezeu manifestând credinţă în Fiul
Toate cele patru se completează reciproc oferind detalii.
Cele bune.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
