Nu e o metafora se refera la perioada de dupa sfarsitul lumii cand pamantul va fi transformat in paradis.Psalmi37:9-11,Isaia65:20-25
Da, este o metafora (aşa cum Scriptura ne-a obişnuit printr-o predilecţie pentru metafore si limbaj simbolic) şi se referă de fapt într-adevăr la o perioada mai mare timp, se referă de fapt la veşnicie;
[Da, este o metafora (aşa cum Scriptura ne-a obişnuit printr-o predilecţie pentru metafore si limbaj simbolic) şi se referă de fapt într-adevăr la o perioada mai mare timp, se referă de fapt la veşnicie
Interesantă versie, totuşi ea contrazice scriptura. Apocalipsa 20:1, 2,7, 8 Apoi am văzut un înger care cobora din cer cu cheia abisului şi cu un lanţ mare în mână. 2 El l-a prins pe balaur, şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satan, şi l-a legat pentru o mie de ani.
7 Când se vor sfârşi cei o mie de ani, Satan va fi dezlegat din închisoarea lui 8 şi va ieşi ca să inducă în eroare naţiunile din cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să le adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.
Deci nu se referă la veşnicie ci mai degrabă la o perioadă limitată, chiar de 1000 ani
Este o metaforă cu atât mai mult cu cât expresia este întâlnită în cartea numită "Apocalipsă", o carte care prin definiţie este concepută în limbaj metaforic.
"Apocalipsa", o carte care prin definiţie este concepută în limbaj metaforic şi din acest motiv, orice abordare a ei în afara legaturii cu restul Scripturii este periculoasa pentru ca risca sa dea nastere la idei gresite (in timp ce in scriere sunt preyentate doar metafore, limbaj simbolic)
Cum puteau oamenii la vremea aia sa scrie cu asemenea metafore, un asemenea limbaj, si pe langa asta mi-am dat seama ca nu exista nici o diferenta intre dzeul v test si nou, deci nu prea inteleg cum de au reusit oameni din ani diferiti, medii diferite sa scrie in asa fel.
Oamenii atunci erau mai invatati decat astazi. Isi stapaneau la perfectie vocabularul, si pentru ca lexicul lor era destul de redus ca numar de cuvinte, ERAU OBLIGATI sa foloseasca sensuri alternative lae cuvintelor. Asa au aparut figurile de stil, "nuantele" cuvintelor, metaforele.
in general se intampla asta, dar in cazul evreilor, exprimarea simbolica, procedeele artistice ale scrisului (nu avem in manualul de literatura astazi un procedeu artistic, de stil, care sa nu fie reprezentat si in Biblie ), pentru evrei reprezenta un mod de a fi, de a gandi.
Masoretii textului sacru dintotdeauna au fost foarte rigoristi si nu au permis nici o eroare. Daca o litera ebraica era gresita, era abandonat si anulat intregul papirus si totul era reluat de la capat. Astfel, pe baza acestei rigori, in text nu s-a strecurat nici o eroare...
LostInDreaMs09 întreabă:
mtz întreabă:
AdrianAndrei012345678901234 întreabă: