Ce motive avem să credem in inviere?

Pot exista și asemenea motive!
Nu te oprește nimeni să crezi și în reîncarnare!

Mai bine ne-am intreba ce motive -bune- avem sa credem in inviere.

Sau te intrebi cu ce te poti scoate daca crezi in inviere? nu esti un bun crestin atunci.

Nu exista viata de dupa sub nici o forma, sunt convins de asta

Pariul lui Pascal.

Pentru că Mântuitorul Iisus Hristos a înviat cu adevărat...

Recunoaștem astfel scopul existenței noastre: viața veșnică!

Ioan 2:19-22.

Asta ma intreb si eu. vad ca majoritatea se inchin la morti.

Buna intrebare.

Nici unul...

Zombie nu sunt reali!

Tu nu ai nici unul.pentru tine, invierea e un basm.deci poti ceti zana zorilor de sile lisandri.lasa invierea pentru cei ce se pricep ma putica.

Acelasi motive sa credem in Zana Maseluta.

Intrebarea care se pune este: credem noi ca El a murit? Si daca da, ce este invierea? Cum s-a produs ea?

Pavel era convins că învăţăturile creştine nu se bazau pe o minciună. El ştia că Isus înviase şi le-a prezentat pe scurt corintenilor dovezile în favoarea învierii: ‘Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, a fost îngropat, a fost sculat din morţi a treia zi, potrivit Scripturilor, şi i s-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece’. * Pavel adaugă: „După aceea, li s-a arătat la peste cinci sute de fraţi odată, dintre care majoritatea sunt în viaţă şi astăzi, iar unii au adormit în moarte. Pe urmă i s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor şi, ultimului dintre toţi, mi s-a arătat şi mie" (1 Corinteni 15:3–8).

Pavel îşi începe argumentaţia în sprijinul învierii afirmând cu convingere că Cristos a murit pentru păcatele noastre, a fost îngropat şi a înviat. Pe ce se baza încrederea sa? În primul rând, pe declaraţiile multor martori oculari. După ce a înviat, Isus li s-a arătat pe rând unor persoane (inclusiv lui Pavel), unor grupuri mici şi chiar unei mulţimi de 500 de oameni. Fără îndoială, mulţi dintre aceştia primiseră cu neîncredere vestea că Isus înviase (Luca 24:1–11). Majoritatea martorilor oculari erau încă în viaţă pe timpul lui Pavel şi puteau confirma că Isus li se arătase după înviere (1 Corinteni 15:6). Mărturia a unu sau a doi martori putea fi contestată cu uşurinţă, dar nu şi mărturia a cinci sute sau chiar a mai mulţi martori oculari.

De asemenea, să remarcăm că Pavel foloseşte de două ori expresia „potrivit Scripturilor" când spune că Isus a murit, a fost îngropat şi a înviat. Aceste evenimente confirmau că profeţiile din Scripturile ebraice despre Mesia se împliniseră, dovedind astfel că Isus era cu adevărat promisul Mesia.

Deşi au existat martori oculari ai învierii, iar Scripturile au profeţit că Isus va învia, învierea lui a fost şi continuă să fie un subiect controversat. Unii susţin că trupul său a fost furat de discipoli, care au pretins apoi că au fost martori ai învierii sale. Însă discipolii nu aveau nici puterea, nici autoritatea să treacă de gărzile romane care păzeau mormântul. Alţii cred că apariţiile de după înviere ale lui Isus au fost simple închipuiri. Această ipoteză este contrazisă de faptul că Isus li s-a arătat în diferite ocazii mai multor persoane. De asemenea, ar fi logic să credem că o închipuire le-a dat apostolilor să mănânce, aşa cum s-a întâmplat când înviatul Isus li s-a arătat în Galileea? (Ioan 21:9–14) Mai mult decât atât, putea o închipuire să le spună oamenilor s-o atingă? (Luca 24:36–39)

Alţii susţin că învierea a fost o înşelătorie pusă la cale de discipoli. Dar ce ar fi obţinut ei dacă ar fi procedat astfel? Discipolii au fost batjocoriţi şi au îndurat multe suferinţe, iar unii dintre ei chiar au murit din cauză că au depus mărturie despre înviere. Ar fi riscat ei atât de mult doar pentru a susţine o minciună? În plus, prima oară ei au depus mărturie la Ierusalim, chiar sub privirile persecutorilor, care căutau motive să-i condamne.

Învierea le-a dat discipolilor curaj să depună mărturie despre Domnul lor în pofida celor mai aprige persecuţii. Credinţa în înviere a devenit o parte esenţială a doctrinei creştine. Primii creştini nu şi-au pus viaţa în pericol doar pentru a depune mărturie despre un învăţător înţelept care a fost ucis. Ei au fost dispuşi să-şi rişte viaţa pentru a anunţa că Isus a înviat deoarece faptul acesta demonstra că el era Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, o persoană vie, cu multă autoritate, care îi sprijinea şi îi îndruma. Învierea lui era o garanţie că şi ei vor învia. Într-adevăr, dacă Isus n-ar fi fost sculat din morţi, creştinismul n-ar mai fi existat. Dacă Isus n-ar fi înviat, probabil că astăzi nici măcar n-am fi auzit de el.

2 Tim 3:16 spune ca Biblia e demna de incredere. Avand in vedere ca invierea e o promisiune din biblie eu cred in ea.