Ce părere are Iisus despre afaceri și despre bogați, de curiozitate?
Că lumea a ajuns un imperiu magnific de consumerism.

Mi se pare destul de greu sa dau un raspuns la intrebarea ta. Dar, incerc. In timpul vietii sale pe acest pamant, Domnul nostru Isus Hristos, nu a avut avere dar nici nu a fost interesat sa aiba ceva. Singura Lui avere a fost haina de pe El. Era Fiul Lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este cea mai bogata fiinta din Univers. Tot Universul este al Lui. Tot ce se vede, dar si ce nu se vede este al Lui. Cu toate acestea, Fiul Sau s-a nascut intr-o iesle (nu intr-un palat ) si nu a avut avere cand a trait pe pamant. El i-a spus tanarului bogat sa vanda tot ce are si sa imparta la saraci. Apoi, sarac lipit, tanarul ar fi trebuit sa-L urmeze pe Isus.(Marcu 10:21) In Luca 12:33 gasim ca trebuie sa vindem ce avem si sa dam milostenie. Dar nu se spune ca trebuie sa vindem tot, asa cum Domnul a spus tanarului bogat. Domnul Isus spunea ca este mai usor pentru o camila sa treaca prin urechea acului decat pentru pentru un bogat ca sa intre in cer.(Matei 19:24) Dar nu spune clar, ca nici un bogat nu va intra in cer. Urechea acului era o poarta foarte mica, in zidul cetatii. Ca sa treaca camila pe acolo, trebuia ca ea sa se puna in genunchi, iar proprietarul impreuna cu alte pesoane, probabil, o impingeau prin acea poarta mica. Invatatura Domnului despre bogatie, era si este in continuare greu de inteles. Asta deoarece In Vechiul Testament gasim ca erau oameni foarte bogati, care au slujit lui Dumnezeu ( de ex. Iov, Avraam ). Este greu de inteles deoarece Dumnezeu este cel care-i binecuvinteaza pe slujitorii Lui. Citim in Noul Testament ca primii crestini au inceput sa-si vanda averile si sa aduca banii apostolilor. Apostolii erau cei care imparteau acesti bani tuturor, dupa nevoile lor. Dar, in acele vremuri exista o prigoana puternica impotriva crestinilor. Crestinii erau omorati si li se confiscau averile. Nu stim daca primii crestini si-ar mai fi vandut averile daca nu erau prigoniti. A vinde sau nu averea si a imparti banii altora era ceva optional la primii crestini si nu ceva obligatoriu. Chiar si dupa ce isi vindeau averile, ei puteau sa dea apostolilor doar o parte din bani, daca vroiau.(Fapte 5:1-11) Era important ca ei sa nu minta cu privire la pretul cu care au vandut acea proprietate. Eu cred ca cei ce au bogatii astazi ar tebui sa ajute cu ele pe cei saraci. Daca cei mai bogati oameni ai lumii ar dona parti importante din averile lor, cu acesti bani s-ar putea asigura hrana pentru saracii din Africa de exemplu. Oricum, atunci cand un om moare, nu isi duce cu el averea. Pleaca din lumea asta la fel de sarac, cum a venit.