Ce sustine biblia ca fiind real,geocentrismul sau heliocentrismul?
Despre care vorbeste?
As dori,daca se poate, raspunsuri detaliate si haide sa purtam cu totii o discutie civilizata!
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Ar fi destul de greu să dai un singur răspuns la această întrebare având în vedere că Biblia a fost scrisă de mai mulți autori pe parcursul unui timp mai îndelungat, însă în nici o parte nu este destul de clară.
Dacă iei în considerare doar ce spune ad-litteram (cuvânt cu cuvânt) atunci probabil ai ajunge la concluzia că în general susține faptul că pământul e plat și fix, că stelele sunt puncte micuțe în ceruri și că soarele și luna se învârt în jurul pământului pentru a creea ciclul zi-noapte.
Geneza 1:14-18:
14 Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii
15 şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul." Şi aşa a fost.
16 Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare, ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic, ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.
17 Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul,
18 să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Psalmii 104:5:
Tu ai aşezat pământul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.
Iob 26:7
El întinde miazănoaptea asupra golului şi spânzură Pământul pe nimic.
Isaiah 40:22
El şade deasupra cercului pământului şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă subţire şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el.
Însă, dacă ignori faptul că multe pasaje sunt scrise poetic, și contează destul de mult contextul literar, cultural și istoric, ai putea să ajungi la interpretări care sunt destul de diferite de interpretarea autorilor. Desigur nu trebuie ignorat aici că mulți intelectuali și teologi care se ocupă cu studiul Bibliei și al istoriei diferitelor perioade de timp în care aceasta a fost scrisă, fiecare vine cu concluzii diferite, unele mai convingătoare și altele mai puțin, în funcție de dovezile și argumentele aduse de fiecare. Eu cred că mereu merită să te uiți și la ce au cercetat alții pentru a nu „reinventa roata" mereu.
În plus, fiecare creștin, și chiar și cei care nu sunt creștini însă cunosc Biblia, vor ajunge la păreri și concluzii diferite în funcție de credința lor, de modul în care interpretează anumite pasaje, sau în funcție de ce alte valori au în viață. Mulți din cei care încă susțin că pământul este plat, fac asta doar din cauză că așa au interpretat ce au citit în Biblie, și în consecință se decid să se opună oricărei dovezi care spune contrariul.
Pe de altă parte am întâlnit și mulți creștini heliocentriști, care îmi spuneau că Biblia nu se contrazice cu știința pe această temă și îmi dădeau ca exemplu pasajul Isaiah 40:22, interpretând „cercul pământului" ca fiind „globul pământesc".
Cred însă că dacă uiți de partea poetică a Bibliei, uiți de o perspectivă destul de importantă, și după cum vezi în multe din aceste pasaje scopul principal nu este de a spune un fapt științific, ci mai degrabă de a arăta măreția Domnului și toate lucrurile pe care le-a creat și le controlează. Scopul este de a-ți arăta cât de puternic, generos sau binevoitor este Dumnezeu și cât de mici suntem noi în comparație cu El. „Cercul pământului" sau faptul că „nu se va clătina" sunt imagini poetice care îți arată perfecțiunea creației Lui.
Cred că dacă Dumnezeu ar fi vrut să spună adevăruri științifice în Biblie ar fi putut să ne dea ecuații care aveau să fie descoperite și dovedite secole sau chiar milenii mai târziu, ar fi putut să ne învețe despre tratamentele unor boli sau despre micro-organismele care le produc. În acel caz, nimeni nu s-ar fi îndoit de faptul că Biblia este o carte de la Dumnezeu. Însă Biblia nu este o astfel de carte. Iar aici pot apărea multe dezbateri religie vs știință.
Credincioștii ar putea spune că dacă Dumnezeu ar fi făcut aceste lucruri, ar fi schimbat cursul istoriei, având în vedere că multe ecuații matematice ne-au avansat tehnologia incredibil de mult, sau faptul că medicina a salvat foarte mulți oameni. Dar asta nu mai intră în scopul întrebării tale și cred că astfel de polemici nu ne aduc multă claritate, întrucât cei care cred vor alege să spună că „asta a fost planul Domnului, și eu nu pot să îi pretind Lui să pună mai multe adevăruri științifice în Biblie", iar cei care nu cred vor spune că „ce fel de Dumnezeu binevoitor e El dacă lasă milioane de oameni să moară în loc să ne învețe despre leacurile unor boli, și cât de ușor i-ar fi fost să scrie și doar un singur adevăr științific sau matematic (precum ultima teoremă a lui Fermat care încă nu a fost rezolvată) pentru a ne elimina dubiile despre Biblie."
Poate este folositor să avem astfel de dezbateri în anumite circumstanțe, însă o perspectivă care e de destul de multe ori ignorată este cea poetică. În acest sens, nu contează atât de mult dacă Biblia numește pământul un pătrat, un cerc, o sferă sau un glob, ci mai mult contează mesajul pe „de-a-ntregul" a poveștii. Trebuie să ne uităm la tot tabloul pe care îl pictează scriitorul, și nu să ne blocăm la un singur vers care poate fi folosit cu sens metaforic.
Voi mai menționa că atunci când vine vorba de geneză, cei mai mulți școlari creștini sunt de acord că este scrisă destul de literar și că versurile nu sunt scrise cu subînțeles. Însă dacă te uiți la toată povestea, aceasta nu vrea să ne învețe cum funcționează cerurile și pământurile, nu ne spune cum să navigăm folosind stelele, nu ne spune cum se învârt obiectele cerești, ci doar ne arată toate lucrurile pe care Dumnezeu le-a creat, și cum noi, oamenii, am fost puși în această lume, în mijlocul acestor lucruri „bune". Lui Adam i s-a oferit darul de a pune nume tuturor acestor lucruri, și i s-a oferit capacitatea de a stăpâni peste acestea, însă mai apoi el și Eva au fost alungați din Paradis. E bine să observi și ce le-a spus șarpele le-a promis că în momentul în care vor mânca din fructul interzis ei vor „deveni ca Dumnezeu". Deci Dumnezeu nu i-a pedepsit pe primii oameni doar pentru simplul fapt că au mâncat un măr, ci mai mult de atât, pentru că în ciuda a toate celor oferite de El, aceștia tot nu au fost satisfăcuți, și au dorit să fie ca Dumnezeu.
Cam așa cred eu că ar trebui văzută povestea genezei. „Iată o prezentare a tuturor darurilor oferite de Dumnezeu către oameni, și iată o promisiune falsă care a fost îndeajuns pentru aceștia să Îl trădeze. În ciuda tuturor lucrurilor bune oferite de Dumnezeu, omul tot e tentat să obțină mai mult prin mijloace necinstite." Adam și Eva nu s-au dus la o academie care să îi învețe despre bine și rău, nu au depus munca necesară, ci au vrut să „trișeze" și să devină ca Dumnezeu mâncând un fruct. De multe ori și în ziua de azi mulți oameni încă preferă „pilule magice" în locul muncii cinstite pentru a obține ceea ce își doresc. Nu sunt împotriva medicamentelor aici, sunt doar împotriva acelor soluțiilor care oferă promisiuni false și temporar fac omul mai fericit, însă pe termen lung, într-un loc mult mai prost decât înainte.
Cunoașterea binelui și răului, o consecință a ingestării acestui fruct, este începutul separării omului de Dumnezeu. Primul lucru pe care Adam și Eva îl fac e că încep să se acopere pentru că își dau seama că sunt dezbrăcați.
Acest lucru nu îi deranja înainte, nici pe ei, nici pe Dumnezeu, însă cunoașterea răului, cunoașterea tuturor tentațiilor de care oamenii sunt capabili, îi face conștienți de faptul că e nevoie să se acopere pentru a se proteja.
În cazul în care omul nu ar fi tentat de păcat, nu ar fi fost o astfel de nevoie. Desigur - mai târziu hainele sunt de folos împotriva climei, însă cred că în Paradis aceasta nu era o problemă și nu ar fi fost un motiv bun pentru Adam și Eva să se acopere.
Astfel, când Dumnezeu îl întreabă pe Adam „Cine ți-a spus că ești gol?" această întrebare nu denotă faptul că Dumnezeu nu știe ce s-a întâmplat, ci mai degrabă denotă faptul că Dumnezeu îl mustră pe Adam pentru că s-a rușinat. Aici Adam ar fi putut să-și asume responsabilitatea și să își admită vina, însă el a dat vina pe Eva, iar Eva mai departe a dat vina pe șarpe. Dumnezeu nu îi mai adresă nici o întrebare șarpelui, pentru că deja știe că acesta și-ar asuma acest păcat. Spre deosebire de Adam și Eva, șarpele este mândru (iar mândria este un păcat capital) de faptul că a reușit să îi arate lui Dumnezeu faptul că creația Lui este imperfectă. Dar Dumnezeu îi spune că chiar și acești oameni imperfecți mereu îi vor fi vrășmași: „Sămânţa ei îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul".
Zdrobirea călcâiului reprezintă doar un succes parțial și temporar. Așadar, chiar dacă omul va mai cădea în păcat, eventual, el e destinat să se ridice deasupra acestui eșec și să zdrobească capul șarpelui, adică un succes permanent.
În final, doresc să zic că îmi pare rău dacă m-am dus pe o tangentă explicând această perspectivă a poveștii din Geneză, însă consider că autorii Bibliei au fost mult mai interesați de poveste și de pilda ei, și mai puțin interesați de detaliile științifice. Iar dacă privești din această perspectivă, în cazul în care noi ne pierdem în aceste detalii, ratăm complet scopul și sensul poveștii.
Este ca și cum ai critica o glumă pentru că personajul principal e „badea Ion", iar tu cunoști un anume „bade Ion" care e extrem de deștept și nu ar face niciodată chestii atât de nefirești precum sunt descrise în acea glumă. Însă scopul glumei nu e să îți spună că badea Ion nu e inteligent, ci scopul ei e să te facă să râzi. Iar dacă tu în loc să râzi, critici detaliile, i-ai ratat sensul.
Daca Dumnezeu spunea heliocentrism de la bun inceput si ne dadea ecuatii, cu siguranta eram foarte avansati. Nu vad nicio apocalipsa daca facea asta, ci doar o planeta intreaga care cu siguranta credea in el.
Răspunde Nu rezulta de nicaieri sustinerea formei de a fi,, plat".
Nu asta e esenta geocentrismului sau heliocentrismului.
Singurele chestii dezbatute aici sunt :
-Care e mai batran soarele sau pamantul.
-Ce se invarte in jurul cui?
Forma pamantului, e irelevanta in acest context.
Insa din ce se vede biblia cam sustine geocentrismul:pamantul primul, soarele in ziua a patra.
Apoi miscarea, care biblia spune ca e 0.
Biblia spune ca pamantul are temelie, poti sa cauti. Nu exista temelie, sub ceva mobil(ca in cazul heliocentrismului).
Restul e can can.
Eu zic totuși că Biblia nu trebuie luată ca o carte științifică. Am văzut și oameni care încercau să spună că Biblia susține heliocentrismul, dar ca să ajungă la această concluzie de la versetele din Biblie, era nevoie să facă niște tumbe și gimnastică mentală incredibilă. Astfel, la sfârșitul argumentelor aduse, tot ceea ce reușeau să mă convingă e că ei au vrut să ajungă la concluzia că Biblia spune că pământul se învârte în jurul soarelui, și atunci când cineva vrea să ajungă la o concluzie, o să ignore toate doveziile care nu o susțin și o să interpreteze sau o să distorsioneze tot ce poate astfel încât să ajungă la ceea ce dorește.
În cazul în care ai lua un credincios care nu știe nimic despre heliocentrism, el nu ar putea ajunge la aceeași concluzie din Biblie. Doar cineva care vrea să ajungă acolo, poate.
Eu chiar am făcut și un experiment, și am așteptat câteva luni și am reluat discuția cu una dintre persoanele care îmi susținuse că „heliocentrismul reiese din Biblie". Însă, a doua oară, nu i-am spus de unde sunt versetele, ci i le-am dat doar ca „un set de propoziții" și a fost de acord că din acelea nu poate să reiese decât geocentrism.
Biblia este foarte vagă când vine vorba de propozițiile științifice, și uneori se și contrazice în mai multe părți. Dacă Dumnezeu ar fi vrut să știm asta de la bun început nu era greu să ne spună „pământul se învârte în jurul soarelui, punct!". Nu era o propoziție de neînțeles, nu era ceva incredibil de greu de făcut. Și atunci poate mulți oameni de știință care au fost asupriți sau chiar omorâți de mai marii bisericii, nu ar fi avut de suferit atât de mult pentru aceste adevăruri științifice.
Mulți credincioși aduc argumente care să susțină un anumit punct de vedere, și apoi sunt de părere că „ceilalți credincioși care au ajuns la alte concluzii se înșeală, și nu e vina Bibliei că oamenii au ajuns să se omoare pentru diferențele de opinie". Într-o anumită măsură sunt de acord cu această propoziție, dar voi prezenta și de ce nu sunt total de acord cu ea în cele ce urmează.
Hippasos din Metaponte a fost un filosof al Greciei antice din secolul al 5-lea înainte de Hristos. El a aparținut școlii pitagoreice, iar aceștia credeau că, dată fiind infinitatea numerelor întregi, orice cantitate în univers poate fi exprimată ca un număr natural sau ca un raport al 2 numere naturale. Cu toții însă știm teorema lui Pitagora, iar dacă luăm cel mai simplu triunghi dreptunghic, cu ambele catete de lungimea 1, ipotenuza va avea lungimea radical din 2. Acest număr nu poate fi exprimat ca raportul dintre 2 numere întregi. Hippasos a descoperit acest simplu adevăr matematic și l-a demonstat și colegilor săi. Conform unor anumite relatări, pitagoreicii au fost atât de șocați pentru că li se zdruncinaseră credințele, încât l-au pedepsit pe acesta cu moartea.
Ei bine, indiferent de câți oameni s-ar fi omorât pentru acest adevăr, faptul că numărul radical din 2 este un număr real care nu poate fi exprimat ca un raport al unor 2 numere întregi, rămâne un adevăr, indiferent de credințele și dorințele oamenilor.
Tot așa unii credincioși pot susține că „indiferent acțiunile drastice, de interpretările, sau credințele altor credincioși, dacă interpretarea lor este adevărată va rămânea adevărată!". Acest argument este complet valid când este vorba de o carte sau de credințe ale oamenilor, însă când vine vorba de Dumnezeu, apar următoarele probleme.
De ce din scrierile lui Copernicus toată lumea a înțeles heliocentrism, și nimeni nu a interpretat că aceste cărți susțin geocentrismul, sau chiar mai rău, că pământul este plat? Biblia însă are toate aceste probleme! Chiar mai există oameni și în ziua de astăzi care susțin că pământul e plat doar din cauză că asta cred ei că reiese din Biblie. O scurtă căutare pe YouTube o să vă dea o grămadă de rezultate cu videoclipuri făcute de astfel de persoane.
Deci de ce din Biblie reies o grămadă de interpretări? Ei bine, versetele din Biblie sunt foarte vagi când vine vorba de propoziții științifice, iar de aceea fiecare le interpretează cum crede de cuviință. Dacă Dumnezeu ar fi vrut să fie precis în legătură cu acest subiect, nu i-ar fi fost greu. Trebuie mereu să ne amintim că este vorba de Dumnezeu, și nu putem să spunem că „nu se putea" sau că „nu știa că vor fi interpretate greșit".
Însă cea mai tristă consecință a faptului că Biblia este vagă când vine vorba de anumite subiecte, este faptul că mulți oameni au ajuns să-și piardă viețile doar pentru că au luptat pentru ceea ce au crezut că e adevărat. Dacă Dumnezeu ar fi vrut, ar fi putut să adauge câteva propoziții în Biblie care să fie destul de clare când vine vorba de aceste subiecte și astfel s-ar fi evitat multe tragedii.
Sunt conștient de faptul că sunt credincioși care cred că Dumnezeu nu i-a inspirat direct pe scriitori Bibliei, ci puțin mai indirect. Mâna lor nu a fost ghidată de Dumnezeu, ci ei doar au fost martori unor anumite adevăruri dezvăluite de Acesta, pe care mai apoi le-au scris fiecare cum a înțeles. În consecință, ei au scris ce au putut înțelege la vremea respectivă, și atunci este mai de înțeles de ce au ajuns aceste erori în Biblie. Conform acestui argument, aceste greșeli nu-i aparțin lui Dumnezeu, ci le aparțin scriitorilor.
Eu susțin însă că Biblia nu e menită să fie luată ca o carte științifică, nu a fost și nu va fi niciodată așa ceva. Când ea spune că „Dumnezeu stăpânește peste cercul pământului" ce e important în această propoziție e faptul că „Dumnezeu stăpânește", iar „cercul pământului" este un complement direct, nu este „personajul principal" al acestui verset. Acest complement e menit doar să arate faptul că Dumnezeu stăpânește absolut tot pământul, iar comparația cu un cerc e menită să arate perfecțiunea creației lui. Nu cred că e intenția autorului să spună ceva științific, ci mai degrabă să aducă laudă Domnului. Dacă ignorăm „Dumnezeu stăpânește" și ne focusăm pe „cercul pământului", ratăm complet ceea ce a încercat autorul să ne transmită. El putea la fel de bine să aleagă un alt epitet, să spună „peste imensitatea pământului" și sensul ar fi fost același. Însă, probabil din anumite motive artistice, rimă, ritm, imaginea pe care o evocă un cerc, sau pur și simplu preferința alegerii acestui cuvânt în acest context, autorul a decis să spună „cercul pământului".
La fel e și când vine vorba de pământul pus pe „temelii" și faptul că „nu se va clătina". Eu cred că autorul încearcă să ne transmită faptul că creația lui Dumnezeu este atât de perfectă încă de la începutul timpului, încât ea niciodată nu va putea fi distrusă, indiferent de eforturile oamenilor. Nu cred că autorul voia să spună ceva științific, cum că pământul nu s-ar mișca în jurul soarelui, sau cum că pământul nu se clatină niciodată. Chiar și la vremea lui, cred că era și el conștient de existența cutremurelor.
Când vine vorba de întinderea miazănopții peste pământ și de spânzurarea pământului de nimic (care sunt cele mai apropiate descrieri de adevărul științific), din nou nu cred autorul era conștient de întunericul din vidul spațiului sau de faptul că pământul nu se sprijină de nimic, și nu cred că asta voia să trasmită. Dimpotrivă, el arată cât de puternic este Dumnezeu fiincă stăpânește ciclul zi-noapte, și nu are nevoie să își sprijine creația de ceva pentru ca aceasta să poată exista, ci există prin puterea și voia Sa.
Toate aceste pasaje au mai mult scop de laudă sau de arătare a măreției lui Dumnezeu, iar faptul că unii oameni le analizează d.p.d.v științific este o simplă neînțelegere a intenției autorilor, un simplu accident dat fiind cuvintele alese de ei din motive precum rimă sau ritm, și nicidecum din motive precum accuratețe științifică.
Când vine vorba de Geneză, situația se schimbă puțin, și nimeni nu mai poate să spună că mitul creației este poetic sau nu se contrazice direct cu știința. În plus, școlarii creștini au analizat cuvintele folosite și sunt de acord că versetele sunt scrise cu sens precis, nu metaforic. Deci dacă luăm primul capitol din Geneză nu putem să spunem că nu se contrazice cu știința.
Însă dacă ne uităm la tot tabloul pictat de povestea genezei, este vorba despre căderea omului din rai. Nu este nicidecum intenția de a descrie adevăruri științifice, de a învăța lumea cum să navigheze pe mare folosind stelele, cum să urmărească corpuri cerești, sau cum să le deslușească natura acestora. După cum am descris și în primul meu răspuns, cred că focusul este mai mult pe păcatul originar și pe povestea din jurul acestuia. Tabloul pictat de autor trebuie privit în întregime, iar dacă noi acordăm atenție doar unei mici părți din acest tablou nu o să înțelegem mesajul. E firesc deci că pământul e primul, ziua și noaptea mai apoi, și doar în ziua a 3-a, soarele și luna. Cum e posibil deci să fie pământul, sau chiar ziua și noaptea înaintea soarelui? Ei bine, aceasta este o poveste despre om, și în consecință se va axa pe elementele care sunt cele mai importante pentru el. Pentru om, e mult mai important pământul decât soarele distant. Este mult mai importantă diferența dintre zi și noapte, pentru că noaptea trebuie să se adăpostească. Sunt mult mai importante plantele care răsar din pământ, iar dacă autorul ar fi știut câte ceva despre fotosinteză, probabil că i s-ar fi părut și lui absurd creearea acestor plante înaintea soarelui. Însă nu asta era important pentru el, ci mai important era să arate câte lucruri pe care Dumnezeu le-a numit „bune" i s-au dăruit omului, să le numească, și să le stăpânească. Însă omul tot nu a știut să aprecieze ce avea și își dorea mai mult decât merita la momentul respectiv. Dacă nu ar fi avut această dorință, nu ar fi gustat niciodată din fructul pomului interzis, chiar dacă ar fi știut și de ce e interzis.
În opinia mea, am analizat povestea genezeri în destul detaliu și în primul comentariu (poate prea mult detaliu pentru ce s-a cerut), și cred că este de ajuns ca să arăt că în cazul în care ignorăm focusul principal al poveștii și ne concentrăm pe cât de aproape de adevăr sunt propozițiile care ni se par științifice în Biblie, ratăm complet sensul poveștii. Probabil pentru autorul, această dezbatere a unui singur detaliu ar fi fost la fel de amuzantă ca o dezbatere a subiectului „de ce avea nevoie șarpele de picioare?".
Și deși m-am gândit că o astfel de dezbatere ar fi absurdă, și ar rata și ea mesajul poveștii, o scurtă căutare pe internet a dezvăluit faptul că mereu vor fi persoane care vor analiza totul în mai mult detaliu decât a fost intenționat. Puteți găsi și voi după o simplă căutare pe google a termenilor „sarpele cu picioare in geneza" linkuri despre descoperiri ale unor șerpi preistorici care aveau picioare și care eventual au evoluat în șerpii zilelor noastre. Astfel se dă dreptate Bibliei și se ignoră faptul că în Geneză este vorba de un șarpe care și-a pierdut picioarele, iar în cazul evoluției este vorba de un proces pe parcusul unor milioane de ani în care picioarele șerpiilor erau tot mai mici, până când au ajuns să nu le mai aibă deloc. Dacă Adam și Eva au fost puși să aștepte până când tot acest proces se întâmplă, cred că această pedeapsă una destul de cruntă.
Pierderea picioarelor șarpelui nu e nimic mai mult decât o imagine simbolică. Trebuie să ne amintim că șarpele este o înfățișare pentru diavol, iar acestuia nu i-ar păsa dacă șerpii își pierd picioarele. De ce ar pedepsi Dumnezeu toți șeprii pentru ceva ce a fost făcut de cineva care nici măcar nu era un șarpe, ci doar a luat înfățișarea unuia? În cazul în care cineva încă crede că aceste versete trebuie luate ad litteram, aș vrea să îmi răspundă acestor întrebări.
Dacă ne întrebăm ce însemna pentru autor această pedeapsă, putem să vedem că mersul pe picioare este un mers demn, drept și este ceva văzut ca fiind natural, iar acesta este pus în antiteză cu târâtul pe burtă al șareplui, un mers care poate fi văzut ca fiind „nenatural". Șarpele nu se mișcă drept, ci face tot felul de curbe pe pământ, iar asta poate fi văzută ca o imagine pentru înșeleciunea acestuia în Biblie. Faptul că el nu își regretă căderea din rai, ci mai mult, vrea să înșele și pe alții să cadă împreună cu el, e motivul pentru care Dumnezeu îi arată cât de incapabil a devenit în urmarea căii celei drepte, îi arată cât de mult a decăzut. Și cu toate astea, îi mai spune și că ambițiile lui nu vor reuși decât parțial, pentru că oamenii sunt destinați să învingă tentațiile lui.
Îmi pare rău dacă m-am abătut din nou ilustrând modul în care Biblia își transmite într-un mod mai poetic mesajul. Mi se pare important să recunoaștem acest lucru și să nu ne pierdem în detalii. Este adevărat că dacă Dumnezeu ar fi vrut să ne dezvăluie adevăruri științifice, ar fi putut, și cred că le-ar fi putut dezvălui într-un mod mult mai clar, dându-ne chiar și ecuații care descriu modul în care funcționează lumea. Și atunci orice altă religie ar fi pălit de pe fața pământului pentru că toate religiile au mituri și povești, însă nici una nu ar fi avut aceste adevăruri. Însă nu acesta a fost scopul Bibliei. Mai mult, trebuie considerat și faptul că Biblia a fost scrisă de oameni, și nu direct de Dumnezeu, ca cele 10 porunci date lui Moise. Acești oameni au putut fi martorii unor evenimente incredibile, însă nu au putut scrie decât ceea ce au înțeles din ele la timpul respectiv. Dacă mintea lor ar fi înțeles la fel de multe ca mintea lui Dumnezeu (cel puțin la momentul în care scriau), probabil că Biblia ar fi arătat destul de diferit.
Esti ateu, agnostic, deist?
Scuzați răspunsul întârziat, am avut o perioadă foarte încărcată.
Eu consider că cele mai probabile posibilități e că ori nu mai e nimic, ori e inversul tuturor religiilor. În sensul că toată lumea pune atât de mult accent pe ce faci aici, cât de mult contează, dar sincer eu cred că dacă ai face schimb de trup cu oricine, și v-ați restarta viețile, ai ajunge să trăiești aproximativ același lucru, poate că rezultstul ar fi exact identic. Viața depinde de extrem de mulți factori și dacă ești îndoctrinat de mic să urăști un grup de oameni pentru că ei nu cred la fel ca și tine, și mereu ești ținut într-un grup închis, poate chiar și cu amenințarea morții dacă pleci, ce șanse ai să scapi? Sigur, sunt mereu oameni care sunt excepții, dar cei mai mulți continuă cu modul în care au fost învățați. Dacă ar fi fost atât de ușor să scapi, multe religii violente ar fi dispărut de mult.
Ei bine, și cum poate vreo deitate să judece orice om știind că, fie el și cel mai sclipitor, dacă i-ai schimba circumstanțele s-ar fi putut să ajungă complet diferit? Eu cred că cel mai probabil e că, dacă mai e ceva, te trezești din viață ca dintr-un vis. Și probabil după câteva secunde (sau minute în alte cazuri) uiți tot așa cum uiți și visele dimineața... Ce mai contează ce ai visat azi noapte, trebuie să te pregătești te lucru, să duci copii la școală, aia, aialaltă... Poate în vis ai fugit de tâlhari și în acel moment îți părea atât de important să scapi să nu te omoare, dar dimineața dacă te întreabă cineva ce ai visat răspunzi cu "nu mai știu, nici nu cred că am visat". Poate că în vis aveai o ură de nedescris pentru acei tâlhari și te rugai la Dumnezeu să îi pedepsească pentru că te terorizează așa, dar dimineața dacă ți-aș propune eu să pedepsim tâlharii din vis ar fi absurd și mi-ai spune că sunt nebun.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
