Cei care nu cred în existența Lui Dumnezeu de ce Îl urăsc atât de mult pe Dumnezeu și își scot tot gunoiul din suflet la adresa Lui?
Dacă nu există, în opinia lor, de ce Îl blamează atât? Nu era logic să fie indiferenți?
Tocmai acest lucru îmi întărește mai mult credința în El.
Scuzați-mi exprimarea, dar eu cred că răutatea este un semn al prostiei. Un om înțelept nu o să fie niciodată rău în mod voit.
Ordonare:
Cronologică
Ateii in general au fost traumatizati in copilarie sau au avut parte de un eveniment tragic in viata lor, de aceea nu cred si au atata ura pe El, pentru cineva care pe deasupra nici nu exista in opinia lor 
!
Răspunde
Nu, nu e logic sa fie indifereti pentru ca si crestini se dau peste cap sa fie vazuti, cum e Catedrala Prostiri Neamului)
Urasti ce nu intelegi sau ce iti este superior si asta te enerveaza. Ei uita ca Dumnezeu nu vrea ca noi sa uram. El nu ne vrea raul desi noi ii aruncam numai vorbe de bine...il bagam si il scoatem din tot ce ne vine prin cap.
E ca si cum te-ai opune soarelui si te-ai preface ca nu e acolo. El tot rasare si straluceste chiar daca i te opui. De ce? Pentru ca e mai mare decat tine si nu mor caii cand vor cainii. Asa e si cu Dumnezeu. El a continuat sa existe indiferent cat de mult l-a blestemat lumea. Contiuna sa faca minuni si sa lucreze prin oameni. Iubeste pe toti si ne vrea cu el.
De ce să nu fie logic să fie indiferenți? Dacă, în opinia, lor, creștinii sunt niște frustați care își irosesc viața, cu ce îi afectează asta pe atei? Fiecare are aici o viață și o trăiește cum vrea, crezând în ce vrea, corect?
Întrebarea nu este despre ortodoxism sau despre acea catedrală, ci despre Dumnezeu care este mai presus de orice legi omenești, de orice cult religios și care nu stă în clădiri create de om.
Deci... De unde atâta răzvrătire împotriva Cuiva care "nu există"?
Problema nu e personajul numit Dumnezeu, ci felul in care actioneaza povestile astea cu spiridusi in societatile infectate cu asa ceva. Sa fii "rau" cu prostia, de fapt e un lucru bun. Prostia nu afecteaza doar prostul, ci si pe cei din jur.
De asemenea, sa nu uitam cum a fost propagat si mentinut crestinismul in lume. Iar acum se plang doar ca si-o iau in bot prin contestarea povestilor lor tampite si a apucaturilor care deriva din ele? Ipocrizie pura.
Sincer, mai ipocrit de atât mi se pare acțiunea de a lupta împotriva a ceva care "nu există".
Iti spun eu ce este un semn al prostiei: Prezenta cuvantului "logic" in intrebarea ta.
Cum poate un om sa manifeste sentimentul de ura fata de ceva, daca el nu crede in existenta acelui ceva? Ar putea sa aiba o ura extrinseca, sa deteste conceptul.
Dar ura asta personala de care vorbest ("[...] la adresa Lui") este o mare prostie.
Intrebarea e o generalizare si nu stiu cat de corecta e. Eu nu am nimic cu Dz, insa pot spune cu siguranta ca e un personaj fictiv. Daca era adevarat, acum spitalele erau goale ca urmare a puterii si iubirii nelimitate cu care a fost inzestrat pesonajul Dz in poveste. A crede si a te ruga la ceva ce nu exista nu poate fi un lucru eficient. E pierdere de timp combinata cu sperante si iluzii false, e o viata ghidata de povesti si fantezie care de multe ori contravine realitatii.
Dacă citești comentarii de la anumite secțiuni din online, o să observi o ură reală la adresa Lui, nu doar față de concept. Doar citește cu atenție.
Nu e logic sa fie indiferenti. Cand un om e mintit sau inselat de altul, o dovada a bunatatii este si aceea de a combate minciuna si inselatoria, spunandu-i acelui om inselat in ce situatie se afla. Daca vezi ca cineva incearca sa il insele pe altcineva, nu e un semn de bunatate indiferenta.
Întrebarea este clară și corectă din punct de vedere gramatical.
Dacă tu nu ai nimic cu El, e ok. În întrebare este vorba despre cei care își exteriorizează răutatea față de Cineva care susțin că nu există.
După părerea mea, suferința poate fi produsul liberului arbitru al omului, o metodă de corecție a unui Părinte ceresc, o pedeapsă... Depinde de situație. Dar știu sigur ce nu este suferința - un motiv al faptului că Dumnezeu nu ar exista.
Înțeleg, dar termenii folosiți cel mai adesea la adresa creștinilor, îndobitociți, scursuri ale societății, etc. chiar nu reprezintă pentru mine un semn al bunătății.
Nu că m-ar afecta acest lucru într-o atât de mare măsură, e normal să fii preșul lumii atunci când alegi să nu te lași purtat de mentalitatea ei.
Cei care nu cred în existența Lui Dumnezeu de ce Îl urăsc atât de mult pe Dumnezeu și își scot tot gunoiul din suflet la adresa Lui?
Eu nu cred în Dumnezeu.
Nu urăsc deloc pe Dumnezeu. Nu am cum să urăsc ceva ce nu există.
Urăsc de exemplu pe cei ce cred și în postura de prelați, de conducători relogioși, preoți, care prin autoritatea lor, detemină pe credincioși să se împărtășească din acelaș pahar, cu aceeași linguriță, cu riscul de a băga sute credincioși în spital, în perioadă de coronavirus, Urăsc pe cei care au ars pe rug pe cei ce nu credeau ca ei, ca pe Giordano Bruno. Urăsc pe cei care taie capetele și le afișează în public în numele lui Allah. Urăsc pe cei care procedează așa cum a procedat mama mea, care m-a forțat să merg la biserică, atunci când i-am spus că eu nu cred.
Dacă toată ura mea, care nu are nimic de a face cu ideea de Dumnezeu, te face pe tine să crezi mai tare în el, îmi pare rău de tine că îți întemeiezi iubirea ca reacție la ura mea.
Răutatea și ura mea apără libertatea mea de a gândi și a crede altfel decât tine, luptă să apere viețile și capetele tăiate de fanaticii religioși islamiști.
Poți să numești asta prostie, eu o numesc apărarea vieții așa cum o concep eu, liberă de dictatură religioasă și de exagerările ei degradante.
Dz exista, cahiar daca nu e real si chiar daca e lipsit de putere benefica. Exista in carti si in mintea celor care cred in existenta lui si produce efecte. Suferinta omului este explicata fortat prin liberul arbitru. Nu poti sa spui ca daca un om a fost intepat de un tantar si s-a imbolnavit, e vina acelui om ca a facut o alegere gresita sau ca un copil e bolnav pentru ca a facut o anumita alegere. Ideea ca parintele ceresc pedepseste contrazice bunatatea care i se atribuie. Un Dz puternic si bun face numai lucruri bune, nu se ocupa cu pedepsirea copiilor si oamenilor nevinovati. De aceea zic ca biblia nu are o logica in ea, nu e coerenta si mizeaza doar pe provocarea de emotii, pe distragerea atentiei, pe argumente, promisiuni si amenintari false si pe lipsa ratiunii pentru a promova existenta lui Dz si pentru a putea obtine un control al mintii celui credincios care cade cu usurinta in capcana psihologica intinsa de cei care au scris cartea.
Dumneavoastră ați scris despre o religie așa-zis "creștină", ai cărei adepți au ucis și au ars pe rug din niște porniri care nu au nicio legătură cu adevăratul creștinism.
Eu am scris despre Dumnezeul creștinismului veritabil, în Cartea căruia este definit prin "Dragoste", dar și prin "Dreptate". Întrebarea este despre acel Dumnezeu, singurul adevărat.
Dumnezeu variaza de la un popor la altul. Nu poti zice ca e un singur Dumnezeu veritabil, ca nimeni nu are dovezi efective despre ce si cum e. Si nu, Biblia nu se pune. Ca au filtrat baietii de la Sinod ce era convenabil si ce nu
Acea carte este compusă din 47 de cărți. În ea sunt mai mulți dumnezei diferiți ce care cei ce editat biblia creștină i-au redenumit Domnul ca să pară că este vorba unul și acelaș.
Apoi să te citești cărțile Vechiului Testament șă vezi cât de războinic de partea evreilor este el și cum participă la măcelărirea ne evreilor, cu câtă dragoste face el asta.
Și din nou, cartea e carte, dar de războiele religioase dintre creștini din Evul Mediu, bazate pe acea carte la care te referi, nu știi nimic, sau te faci că nu știi. Așa că Dumnezeul tău veritabil este pe undeva prin paginile cărții de pe raft, se vorbește despre el la biserică. Valoare practică, zero. Astfel e foarte adevărat, dar această propoziție nu valorează nimic. Adevărul este un proces, nu o portocală sau o plăcintă.
"Urăști ce nu înțelegi sau ce îți este superior". Ai dreptate. E ca și cum noi, oamenii am fi într-un glob de sticlă opacă ținut în mână de Creatorul lui și ne-am încăpățâna să nu credem în El pentru că nu Îl vedem. În loc să deducem că o înțelepciune net superioară ne-a dat naștere...
100%. Cum sa fie real si spitalele pline de bolnavi. Daca era real, la bunatatea si iubirea pe care trebuia sa o aiba, spitalele erau goale si toata lumea era fericita. Din cauza ca nu exista, in carte ni se promite viata vesnica si toata fericirea diun lume, dar doar dupa ce am murit. Si ca sa se justifice absenta lui Dz au scris in carte ca suntem pacatosi si ca Dz ne pedepseste, ca sa fie acoperite toate situatiile posibile cu raspunsuri credibile.
Sincer, nu mă interesează "ce au filtrat băieții de la Sinod" sau orice altă rânduială omenească poziționată mai presus de adevăratele învățături și valori creștine.
Vezi natura asta extraordinară, complexă și diversă? Te mai uiți la stele noaptea când e cer senin? Te mai bălăcești cu picioarele în mare? Oricare ar fi răspunsul, Cel care le-a gândit pe toate și le-a făcut să funcționeze după legi perfecte, Acela e Dumnezeul veritabil!
Respect pentru aceasta perspectiva si scuze pentru raspunsurile un pic prea agresive de mai devreme. Ar fi frumoas daca mai multi ar gandi asa.
In plus, asa un personaj cu atata putere daca ar exista, ar fi infinit in timp si in spatiu, deci noi pentru el am fi exact un zero, (mai putin decat un microb pentru noi, ca o comparatie) si noi fiind un 0 pentru el, am fi si invizibili si lipsiti de importanta pentru el. Nici nu ne-ar vedea, nici nu l-ar interesa ce reguli respectam, de cate ori am dormit, ce am mancat, ce rugaciuni am rostit sau la ce ne-am gandit. Toate astea ar fi 0 pentru el, de aceea un asemenea personaj inzestrat cu iubire, bunatate si grija fata de noi e imposibil sa existe in realitate, dar in mintea noastra care ne dorim ca lucrurile sa mearga mai bine, el poate exista si ne imaginam doar ca exista cineva care are grija de noi, fiind si ajutati sa credem ca exista de anumiti "binevoitori" care profita de dorinta noastra de mai bine, de naivitatea si credulitatea pe care cu totii o avem si in felul asta ei catiga bani si putere, iar noi ramanem cu credinta, cu sperantele si cu iluziile, obligati sa respectam niste reguli si obiceiuri create de ei pentru noi.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
