Chiar am stat zilele astea și m-am gândit...
Poate că religiile (sau măcar o parte din ele) cred în același Dumnezeu - Creator al Universului. Dar creștinismul e diferit de orice religie - e special. Și nu o spun dintr-un soi de mândrie. El chiar e special datorită Persoanei Lui Isus Hristos - Dumnezeu întrupat!
Religiile Îl privesc pe Dumnezeu ca pe o Entitate de neatins...dar în creștinism Dumnezeul care a creat Universul este palpabil, devine Uman, ceea ce extraordinar!
Dumnezeu S-a făcut Om ca să fie mai aproape de om.

Voi ce spuneți?

Sfântul apostolul Pavel a accentuat și chiar demonstrat în n rânduri că Isus e Hristosul, Mesia.
Cum poți să afirmi așa ceva?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Tora (Pentateuhul) nu conține cuvântul Mesia.[1] Termenul evreiesc moshiach se referea la preoți evrei, la profeți și la regi, care erau unși când erau consacrați în funcțiile respective. De exemplu Cirus, regele Persiei, este numit în Biblie „unsul lui Dumnezeu" (Isaia 45:1). Mai departe sunt numiți unși regele Solomon (Imparati 1:39), preoții evrei (Levitic 4:3), profetul Isaia (Isaia 61:1), Templul evreiesc și ustensilele lui (Exod 40:9-11), pâinea nedospită (Numeri 6:15), unși conform ritualului de ungere a lui Saul (Samuel 10:1).

Totuși conceptul de Mesia eliberator este foarte important pentru iudaism, Talmudul afirmând: „Lumea a fost creată... doar de dragul lui Mesia".[2] Evreii îl așteptau pe Mesia să-i elibereze de sub jugul ocupației străine, el fiind fie un conducător politico-militar din neamul lui David fie un personaj divin venit din ceruri.[3] În orice caz evreii nu așteptau deloc un Mesia crucificat ca un infractor de rând, un Mesia care a suferit și a fost învins de trupele străine de ocupație.[3] De aceea, pentru evrei era complet ridicolă și chiar o blasfemie ideea că Isus ar fi fost Mesia,[3] lucru pe care îl admite însuși apostolul Pavel (Corinteni 1:23).22. Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune,
23. Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie.

„Evreii care îl așteptau pe Mesia erau convinși că el va fi un personaj măreț și dinamic care va executa voința lui Dumnezeu aici pe pământ, cum ar fi să-i înlăture de la putere pe inamicii lui Dumnezeu într-un măreț tur de forță. A fost Isus așa? El a fost tocmai pe dos — mai degrabă decât să fie un războinic puternic care să alunge romanii din Țara Făgăduită, Isus a fost un predicator itinerant care s-a nimerit să încalce legea și a fost torturat și crucificat cu duritate de către dușmanii lui Dumnezeu. El s-a aflat cel mai departe de a fi Mesia.

Încerc să exemplific studenților mei reacția instinctivă a celor mai mulți evrei din primul secol cărora li se spunea că Isus a fost Mesia. Închipuiți-vă că cineva v-ar spune că David Koresh a fost atotputernicul Fiu al lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. David Koresh? Individul din Waco care a fost omorât de FBI? Da, el este Domnul universului! Mă-ndoiesc.[4]"
—Bart D. Ehrman, The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mesia

Răspunde

Raportează

Evaluează

Escatologia evreiască dinaintea exilului (sec. VIII-VI. Î.e.n.)
Articole principale: escatologia evreiască și captivitatea babiloniană
Rădăcinile escatologiei evreiești se găsesc în profeții dinaintea exilului, inclusiv în Isaia și Ieremia, și în profeții din exil Ezechiel și Deutero-Isaia. [web 4] Principiile principale ale escatologiei evreiești sunt următoarele, fără o ordine specială, elaborate în cărțile lui Isaia, Ieremia și Ezechiel : [web 5]

Sfârșitul lumii (înainte de toate, după cum urmează).
Dumnezeu răscumpără poporul evreu din captivitatea care a început în timpul exilului babilonian, într-un nou Exod
Dumnezeu întoarce poporul evreu în Țara Israelului
Dumnezeu restaurează Casa lui David și Templul din Ierusalim
Dumnezeu creează un regent din Casa lui David (adică Mesia evreiesc) pentru a conduce poporul evreu și lumea și a introduce o epocă de dreptate și pace
Toate națiunile recunosc că Dumnezeul lui Israel este singurul Dumnezeu adevărat
Dumnezeu învie morții
Dumnezeu creează un cer nou și un pământ nou
A doua perioadă a Templului (516 î.e.n. – 70 e.n.)
Articole principale: Perioada Templului II și Iudaismul Templului II
La începutul perioadei a doua a templului, speranțele unui viitor mai bun sunt descrise în scripturile evreiești. [rețeaua 1] După întoarcerea din exilul babilonian, regele persan Cirus cel Mare a fost numit „mesia" în Isaia, datorită rolului său în întoarcerea exilaților evrei. [web 1]

O serie de idei mesianice s-au dezvoltat în timpul celei de-a doua perioade a Templului, variind de la așteptările politice din această lume, până la așteptările apocaliptice ale unei perioade de sfârșit în care morții vor fi înviați și Împărăția Cerurilor va fi stabilită pe pământ. [web 1] Mesia ar putea fi un „Fiu al lui David" sau un „ Fiu al Omului " mai ceresc, dar „Mesianismul a devenit din ce în ce mai escatologic, iar eshatologia a fost influențată decisiv de apocalipticism", în timp ce „așteptările mesianice au devenit din ce în ce mai concentrate asupra figura unui salvator individual. " [web 1]Potrivit lui Zwi Werblowsky, „Mesia nu mai simboliza venirea noii ere, dar trebuia cumva să o realizeze". „Unsul Domnului" a devenit astfel „salvatorul și răscumpărătorul" și punctul central al așteptărilor și doctrinelor mai intense. " [Web 1] Idei mesianice dezvoltate atât prin noi interpretări ( pesher, midrash ) ale scripturilor evreiești, dar și prin revelații vizionare. [web 1]

Răspunde

Raportează

Evaluează

În iudaism, ideea lui Dumnezeu ca dualitate sau trinitate este eretică - este considerată chiar de unii politeisti. [7] Conform credințelor iudaice, Tora exclude în Deuteronom un Dumnezeu trinitar (6: 4): „Ascultați Israel, Domnul este Dumnezeul nostru, Domnul este unul".

Iudaismul învață că este eretic ca orice om să pretindă că este Dumnezeu, parte a lui Dumnezeu sau fiul literal al lui Dumnezeu. Ierusalim Talmudul ( Ta'anit 2: 1) prevede în mod explicit: „dacă un om pretinde a fi Dumnezeu, el este un mincinos."

În cartea sa O istorie a evreilor, Paul Johnson descrie schisma dintre evrei și creștini cauzată de o divergență de la acest principiu:

La întrebarea, Isus era Dumnezeu sau om?, creștinii au răspuns, așadar, la amândoi. După 70 d.Hr., răspunsul lor a fost unanim și din ce în ce mai accentuat. Acest lucru a făcut inevitabilă o încălcare completă a iudaismului. [8]

În secolul al XII-lea, învățatul evreu preeminent Maimonide a codificat principiile esențiale ale iudaismului modern, scriind „[Dumnezeu], cauza tuturor, este una. cuprinde mulți indivizi), nici unul ca într-un obiect care este alcătuit din mai multe elemente, nici ca un singur obiect simplu care este infinit divizibil. Mai degrabă, Dumnezeu este o unitate diferită de orice altă unitate posibilă. " [9]

Unii savanți ortodocși observă că expresia poetică comună evreiască, „Tatăl nostru din ceruri", a fost folosită literalmente de Isus pentru a se referi la Dumnezeu ca „Tatăl său din ceruri" (cf. Rugăciunea Domnului ). [10]

Dumnezeu nu este trup
Cele treisprezece principii ale credinței lui Maimonide includ conceptul că Dumnezeu nu are corp și că conceptele fizice nu se aplică lui. [11] În rugăciunea „ Yigdal ", găsită spre începutul cărților evreiești de rugăciune folosite în sinagogile din întreaga lume, se spune „El nu are înfățișarea unui trup și nici El nu este trup". Este un principiu central al iudaismului că Dumnezeu nu are nicio caracteristică fizică; [12] că esența lui Dumnezeu nu poate fi înțeleasă. [13] [14] [15] [16]

Iisus ca Mesia evreu
Articole principale: Mesia și Mesia în iudaism
Ideea iudaismului despre mesia diferă substanțial de ideea creștină a lui Mesia. În iudaismul ortodox, sarcina lui Mesia este de a aduce în epoca mesianică, un eveniment unic, și un presupus mesia care este ucis înainte de a finaliza sarcina (adică obligarea întregului Israel să meargă pe calea Torei, repararea breșelor din respectarea, lupta împotriva războaielor lui Dumnezeu, construirea Templului în locul său, adunarea în exilii dispersați ai Israelului) nu este mesia. Maimonide afirmă,

Dar dacă nu a reușit în toate acestea sau a fost ucis, cu siguranță nu este Moshiachul promis în Tora... și Dumnezeu l-a numit doar pentru a testa masele. [17]

Evreii cred că Mesia va îndeplini profețiile mesianice ale profeților Isaia și Ezechiel. [18] [19] [20] [21] Potrivit lui Isaia, mesia va fi un descendent patern al regelui David. [22] Se așteaptă să îi întoarcă pe evrei în patria lor și să reconstruiască Templul, să domnească ca rege și să deschidă o eră a păcii [3] și a înțelegerii unde „cunoașterea lui Dumnezeu" umple pământul, [4] conducând națiunile „să ajungă să recunoască greșelile pe care le-au făcut Israelului". [23] Ezechiel afirmă că Mesia îi va răscumpăra pe evrei. [24]

Viziunea evreiască a lui Isus este influențată de faptul că Isus a trăit în timp ce al Doilea Templu stătea în picioare și nu în timp ce evreii erau exilați. El nu a domnit niciodată ca rege și nu a existat o eră ulterioară a păcii sau a cunoașterii mari. Isus a murit fără a îndeplini sau chiar a îndeplini o parte din sarcinile mesianice, promițând în schimb o a doua venire. În loc să fie răscumpărați, evreii au fost ulterior exilați din Israel, iar templul a fost distrus ani mai târziu, nu reconstruit. Aceste discrepanțe au fost observate de către savanții evrei care erau contemporani ai lui Isus, după cum a subliniat mai târziu Nahmanide, care în 1263 a observat că Isus a fost respins ca mesia de către rabinii din timpul său. [25]

Rabinul Moshe David Valli, student al lui Ramchal, explică faptul că Isus trebuia să fie Mashiach ben Yoseph [1] al generației, dar a eșuat în sarcina sa și a ajuns să devină un Mesia fals și a rătăcit. Rabinul Aryeh Kaplan explică conceptul ezoteric al conștiinței lui Dumnezeu și al conștiinței lui Hristos, nu că el era Dumnezeu în această lume, ci mai degrabă experimenta o conștiință mashiach-christ. Iisus fiind Mashiach ben Yoseph, unii confuzi și explicându-i că este fiul lui Iosif și al Mariei. Talmudul din sanhedrin 67A îl explică ca fiind fiul unei relații promiscuoase cu soldatul roman Pandira și Maria Magdalena care era căsătorită cu Papus Ben Yehudah.

Mai mult, iudaismul vede afirmațiile creștine că Iisus este mesia textual al Bibliei ebraice ca fiind bazat pe traduceri greșite, [26] [27] cu ideea că Isus nu a îndeplinit niciuna dintre calificările lui Mesia evreiesc. [28]

Profeția și Iisus
Articole principale: Profet și Fals profet
Conform Torei ( Deuteronom 13: 1–5 și 18: 18–22 ), criteriile pentru ca o persoană să fie considerată profet sau să vorbească pentru Dumnezeu în iudaism este că trebuie să urmeze Dumnezeul lui Israel (și niciun alt zeu); el nu trebuie să-l descrie pe Dumnezeu diferit de modul în care se știe că este din Scriptură; el nu trebuie să susțină schimbarea cuvântului lui Dumnezeu sau să afirme că Dumnezeu s-a răzgândit și dorește lucruri care să contrazică cuvântul său etern, deja declarat. [29] Nu există niciun concept al lui Mesia „îndeplinirea legii" pentru a-i elibera pe israeliți de datoria lor de a menține mitzvotul în iudaism, așa cum se înțelege în mare parte din creștinism sau iudaismul mesianic.

Există două tipuri de „fals profet" recunoscute în Biblia ebraică: cel care pretinde că este profet în numele idolatriei și cel care pretinde că este profet în numele Dumnezeului lui Israel, dar declară că orice cuvânt sau poruncă ( mitzvah ) despre care a spus Dumnezeu nu se mai aplică sau face declarații false în numele lui Dumnezeu. [30] Întrucât iudaismul tradițional crede că cuvântul lui Dumnezeu este adevărat etern, cel care pretinde că vorbește în numele lui Dumnezeu, dar diferă în orice fel de ceea ce a spus Dumnezeu însuși, în mod logic nu poate fi inspirat de autoritatea divină. Deuteronomul 13: 1 afirmă simplu: „Aveți grijă să observați numai ceea ce vi se impune; nici nu adăugați la el, nici nu-l luați". [31] [32] [33]

Chiar dacă cineva care pare a fi profet poate săvârși acte sau semne supranaturale, niciun profet sau visător nu poate contrazice legile deja enunțate în Biblie. [34] [35] Astfel, orice divergență susținută de Iisus față de principiile iudaismului biblic l-ar descalifica de a fi considerat profet în iudaism. Aceasta a fost opinia adoptată de contemporanii lui Iisus, conform tradiției rabinice așa cum se spune în Talmud ( Sotah 48b) „când Malachia murit Profeția a plecat din Israel. "După cum Malachi a trăit cu secole înaintea lui Isus, este clar că rabinii din vremurile talmudice nu l-au văzut pe Isus ca pe un profet inspirat de Dumnezeu. În plus, Biblia însăși include un exemplu de profet care ar putea vorbi direct cu Dumnezeu și putea să facă minuni, dar era „rău" [36] sub forma lui Balaam.

Isus și mântuire
Vezi și: Mântuirea
Iudaismul nu împărtășește conceptul creștin al mântuirii, deoarece nu crede că oamenii se nasc într-o „stare de păcat". [37] Iudaismul susține în schimb că omul este născut pentru a lupta pentru perfecțiune și pentru a urma Cuvântul lui Dumnezeu. O persoană care păcătuiește se poate căi de acel păcat și, dacă se căiește din toată inima, regretă păcatul și se angajează să nu mai facă niciodată păcatul, va fi iertat păcatul. [38]

Iisus în literatura rabinică
Talmudul
Vezi și: Isus în Talmud și Yeshu
Se crede că diverse lucrări ale literaturii rabinice evreiești clasice conțin referințe la Isus, inclusiv unele manuscrise necenzurate ale Talmudului babilonian și literatura clasică midrash scrisă între 250 CE și 700 CE. Există un spectru de opinii științifice despre câte dintre aceste referințe sunt de fapt la Isus. [39]

Autoritățile creștine din Europa nu erau în mare măsură conștiente de posibilele referiri la Iisus în Talmud până în 1236, când un convertit din iudaism, Nicholas Donin, a depus 35 de acuzații oficiale împotriva Talmudului în fața Papei Grigore al IX-lea, iar aceste acuzații au fost aduse rabinului Yechiel din Parisul să se apere la Disputa Parisului în 1240. [40] Apărarea principală a lui Yechiel a fost că Yeshu din literatura rabinică era un discipol al lui Iosua ben Perachiah și nu trebuie confundat cu Iisus ( Vikkuah Rabbenu Yechiel mi-Paris ). La disputa ulterioară a Barcelonei (1263) Nahmanidesa făcut același punct. [41] Jacob ben Meir, [42] Jehiel ben Solomon Heilprin (secolul al XVII-lea) și Jacob Emden (secolul al XVIII-lea) susțin acest punct de vedere.

Nu toți rabinii au fost de părere. Kuzari de Yehuda Halevi (c. 1075-1141), [43] a înțeles aceste referințe în Talmud ca referindu -se la Isus din Nazaret și se bazează pe dovezi argumentable care asigura Isus din Nazaret a trăit 130 de ani înainte de data la care creștinii cred că el a trăit, relatare cu privire la cronologia lui Isus. [ clarificare necesară ] Polemica anticreștină a lui Profiat Duran, Kelimmat ha-Goyim („Rușinea neamurilor", 1397) face evident faptul că Duran nu a dat nicio credință teoriei lui Iechiel a Parisului asupra celor doi Iisui. [44]

Bursele moderne despre Talmud au un spectru [45] de puncte de vedere de la Joseph Klausner, R. Travers Herford și Peter Schäfer [46] care văd câteva urme ale unui Isus istoric în Talmud, la punctele de vedere ale lui Johann Maier și Jacob Neusner care considerați că există puține sau deloc urme istorice și textele au fost aplicate lui Iisus în edițiile ulterioare, iar altele precum Daniel Boyarin (1999) care susțin că Iisus în Talmud este un dispozitiv literar folosit de rabinii fariseici pentru a comenta relația lor cu și cu primii evrei mesianici. [47]

Referințele primare la un Yeshu se găsesc numai în textele necenzurate ale Talmudului babilonian și ale Tosefta. [ citație necesară ] Bula papală a Vaticanului emisă în 1554 a cenzurat talmudul și alte texte evreiești, rezultând în eliminarea referințelor la un Yeshu. [ citație necesară ] Niciun manuscris cunoscut al Talmudului din Ierusalim nu menționează numele, deși o traducere (Herford) l-a adăugat la Avodah Zarah 2: 2 pentru a-l alinia cu textul similar al lui Chullin 2:22 în Tosefta. [ este necesară citarea ]Toate utilizările ulterioare ale termenului Yeshu sunt derivate din aceste referințe primare. [ citație necesară ] În manuscrisele Talmudului din München (1342 e.n.), Paris și Seminarul Teologic Evreiesc din America, denumirea Ha-Notzri este adăugată la ultima mențiune a unui Yeshu în Sanhedrin 107b și Sotah 47a, precum și în întâmplări în Sanhedrin 43a, Sanhedrin 103a, Berachot 17b și Avodah Zarah 16b-17a. Student, [48] Zindler și McKinsey [49] Ha-Notzri nu se găsește în alte manuscrise parțiale precenzurate timpurii ( Florența, Hamburg și Karlsruhe ) în care acestea acoperă pasajele în cauză. [ este necesară citarea ]

Deși Notzri nu apare în Tosefta, în momentul în care a fost produs Talmudul babilonian, Notzri devenise cuvântul ebraic standard pentru creștin, iar Yeshu Ha-Notzri găsit în Talmud a devenit versiunea controversată a „Iisus Nazarineanul" în ebraică. De exemplu, până în 1180 CE termenul Yeshu Ha-Notzri poate fi găsit în Mishneh Torah a lui Maimonide ( Hilchos Melachim 11: 4, versiune necenzurată).

În Sanhedrin 107b; Sotah 47a afirmă că Isus era imoral sexual și se închina la idoli. [50]

Toledot Yeshu
În Yeshu Toledot, numele lui Yeshu este considerat shim yimakh. [51] În toate cazurile de utilizare a acesteia, referințele la Yeshu sunt asociate cu acte sau comportamente care sunt văzute ca îndepărtându-se evreii de la iudaism la câteva minute (un termen tradus de obicei ca „ erezie " sau „ apostazie "). Din punct de vedere istoric, portretele unui Iisus din Talmud și literatura evreiască au fost folosite ca scuză pentru sentimentele anti-evreiești. [52]

Maimonide
Maimonide a deplâns durerile pe care le-au simțit evreii ca urmare a noilor credințe care au încercat să suplinească iudaismul, în special creștinismul și islamul. Referindu-se la Isus, el a scris:

Chiar și Isus Nazarineanul care și-a imaginat că va fi Mesia și că a fost ucis de curte, a fost interpretat ca profețit de Daniel. Astfel că s-a spus: „Și membrii haiducilor neamului tău vor fi duși să facă o viziune (profetică) să stea. Și s-au împiedicat" (Daniel 11.14). Pentru că există un obstacol mai mare decât acesta? Așa că toți profeții au spus că Mesia răscumpără pe Israel și îi salvează și îi adună pe cei izgoniți și le întărește poruncile. Și acesta a făcut ca (națiunile) să distrugă pe Israel cu sabia și să împrăștie rămășița lor, să-i umilească și să schimbe Tora și să facă pe majoritatea lumii să greșească pentru a servi o divinitate în afară de Dumnezeu. [53]

Cu toate acestea, Maimonide a continuat, dezvoltând un gând anterior exprimat în Iuda Halevi lui Kuzari, [54]

Dar mintea umană nu are nicio putere de a ajunge la gândurile Creatorului, deoarece gândurile și căile sale sunt diferite de ale noastre. Și toate aceste lucruri ale lui Iisus Nazarineanul și ale lui (Mahomed) ismaelitul care i-au stat în picioare - nu există (un scop) decât să îndrepte calea către regele Mesia și să restabilească toată lumea pentru a-i sluji lui Dumnezeu împreună. Așa că se spune: „Pentru că atunci mă voi întoarce spre națiuni (dându-le) o buză limpede, să le chem pe toate în numele lui Dumnezeu și să-I slujesc lui Dumnezeu (umăr la umăr ca) un singur umăr". ( Țefania3: 9). Cum este aceasta? Întreaga lume se umpluse de problemele celui uns și ale Torei și ale Legilor, iar aceste probleme se răspândiseră către insulele îndepărtate și printre multe națiuni necircumcise în inimă și discută aceste probleme și legile Torei. Acestea spun: Aceste Legi erau adevărate, dar sunt deja dispărute în aceste zile și nu guvernează pentru generațiile următoare; în timp ce ceilalți spun: Există straturi secrete în ele și nu trebuie tratate la propriu și (Mesia venise și le-a dezvăluit semnificațiile secrete). Dar când regele uns va învia și va reuși cu adevărat și va fi înviat și înălțat, toți se întorc imediat și știu că părinții lor au moștenit minciuna, iar profeții și strămoșii lor i-au rătăcit. ( Hilkhot Melakhim 11: 10-12.)[53]

Epistola către Yemen
Isus este menționat în Epistola lui Maimonide către Yemen, scrisă în jurul anului 1172 către rabinul Iacob ben Netan'el al-Fayyumi, șeful comunității evreiești din Yemen

Încă din timpul Revelației, fiecare despot sau sclav care a atins puterea, fie el violent sau ignorant, și-a făcut primul scop și scopul său final de a distruge legea noastră și de a vicia religia noastră, prin sabie, prin violență sau prin forță brută, cum ar fi Amalek, Sisera, Sanherib, Nebucadnețar, Tit, Hadrian, oasele lor să fie măcinate în praf și altele asemenea lor. Aceasta este una dintre cele două clase care încearcă să împiedice voința divină.

A doua clasă este formată din cei mai inteligenți și educați dintre națiuni, cum ar fi sirienii, persii și grecii. Acestea se străduiesc, de asemenea, să demoleze legea noastră și să o vicieze prin intermediul argumentelor pe care le inventează și prin intermediul controverselor pe care le instituie...

După aceea, a apărut o nouă sectă care a combinat cele două metode, și anume, cucerirea și controversa, într-una singură, deoarece credea că această procedură va fi mai eficientă în eliminarea oricărei urme a națiunii și religiei evreiești. Prin urmare, a hotărât să pretindă profeție și să întemeieze o nouă credință, contrară religiei noastre divine și să susțină că ea a fost în mod egal dată de Dumnezeu. Prin urmare, a sperat să ridice îndoieli și să creeze confuzie, deoarece unul este opus celuilalt și ambii se presupune că provin dintr-o sursă divină, ceea ce ar duce la distrugerea ambelor religii. Căci așa este planul remarcabil conceput de un om invidios și râvnitor. El se va strădui să-și omoare dușmanul și să-și salveze propria viață, dar când va fi imposibil să-și atingă obiectivul, va concepe o schemă prin care amândoi vor fi uciși.

Primul care a adoptat acest plan a fost Iisus Nazarineanul, ca oasele lui să fie măcinate în praf. El era evreu, deoarece mama lui era evreică, deși tatăl său era un neam. Căci în conformitate cu principiile legii noastre, un copil născut dintr-o evreică și o neamă, sau dintr-o evreică și un sclav, este legitim. ( Yebamot45a). Isus este numit în mod figurat doar un copil nelegitim. El i-a determinat pe oameni să creadă că este un profet trimis de Dumnezeu pentru a clarifica nedumeririle din Tora și că el este Mesia care era prezis de fiecare văzător. El a interpretat Tora și preceptele ei în așa fel încât să ducă la anularea lor totală, la abolirea tuturor poruncilor sale și la încălcarea interdicțiilor sale. Înțelepții, ai unei memorii binecuvântate, devenind conștienți de planurile sale înainte ca reputația sa să se răspândească printre oamenii noștri, i-au dat pedeapsa potrivită.

Daniel deja făcuse aluzie la el când a prezis căderea unui rău și a unui eretic printre evrei care se vor strădui să distrugă Legea, să pretindă profeția pentru el însuși, să facă pretenții la miracole și să pretindă că este Mesia, așa cum este scris: „De asemenea, copiii obraznicilor din poporul tău vor îndrăzni să pretindă profeție, dar vor cădea". ( Daniel 11:14). [55]

În contextul respingerii afirmațiilor unui contemporan din Yemen care pretinde a fi Mesia, Maimonide îl menționează din nou pe Iisus:

Știți că creștinii atribuie în mod fals puteri minunate lui Iisus Nazarineanul, ca oasele lui să fie măcinate în praf, precum învierea morților și alte minuni. Chiar dacă le-am acorda de dragul argumentelor, nu ar trebui să fim convinși de raționamentul lor că Isus este Mesia. Căci putem aduce o mie de dovezi cam așa din Scriptură că nu este așa nici măcar din punctul lor de vedere. Într-adevăr, va aroga cineva acest rang pentru el însuși, dacă nu dorește să se transforme în râs? [56]

Ca nazarinean
Printre unele sinagogi israeliene din comunitățile Mizrahi (evrei originari din Orientul Mijlociu), cum ar fi cele de la Ra'anana, Isus este văzut ca un Natzer, un Nazarene, un adept al unei mișcări ascetice religioase în cadrul iudaismului, deși adepții lor nu sunt recunoscuți ca Evreii ortodocși, în ciuda propriilor lor pretenții contrare. [57]

Pe lângă faptul că erau un nume de loc, nazarenii erau evrei care se angajau să respecte anumite practici religioase extreme, precum bărbierirea capului și abținerea de la diverse activități, alimente sau practici, petrecerea timpului în contemplare în deșert și așa mai departe.

Potrivit site-ului lor web, ei continuă să fie recunoscuți ca evrei, iar Iisus a trăit în jurul anilor 130 sau 140 e.n. și a fost combinat cu credințele neoplatonice în ceea ce a devenit Noul Testament. Pentru ei, Iisus este un învățător, în tradiția altor profesori evrei, și nu a fost Dumnezeu sau fiul lui Dumnezeu.

Reevaluări istorice pozitive
Având în vedere Isus istoric, unii gânditori evrei moderni au ajuns să aibă o viziune mai pozitivă asupra lui Isus, susținând că el însuși nu a abandonat iudaismul și / sau că a beneficiat ne-evreilor. Printre rabinii istorici ortodocși care susțin aceste opinii se numără Jacob Emden, [58] [59] Eliyahu Soloveitchik și Elijah Benamozegh. [60]

Moses Mendelssohn, precum și unii alți gânditori religioși ai iluminismului evreiesc, au avut, de asemenea, păreri mai pozitive. [61] Filozoful născut în Austria, Martin Buber, l-a avut, de asemenea, pe Iisus într-o mare considerație. [62] O viziune pozitivă asupra lui Iisus este reprezentată destul de mult în rândul evreilor moderni [63] în curentele reformei ( Emil G. Hirsch și Kaufmann Kohler ), conservatoare ( Milton Steinberg și Byron Sherwin, [64] ) și în reînnoirea evreilor ( Zalman) Schachter-Shalomi ).

Unii rabini ortodocși de astăzi, precum Irving Greenberg și Jonathan Sacks, dețin, de asemenea, opinii pozitive (Greenberg îl teoretizează pe Iisus ca „un mesia, dar nu Mesia"). [65] Shmuley Boteach duce acest lucru și mai departe, în urma cercetărilor lui Hyam Maccoby. [66] Aceste opinii au fost contestate de majoritatea comunității ortodoxe mai largi.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Xenofobie? Unde?

Răspunde

Raportează

Evaluează