Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea, prigonirea sau foametea, lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia?
După cum este scris: "Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat." Totuşi, în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit." - Rom 8:35-37.

DOAR mandria si dragostea de cele omenesti ne pot despartii de Dumnezeu.

O inima rea si necredincioasa ne poate desparti de dragostea lui Dumnezeu.

Intr-adevar cei care-l iubesc pe Dumnezeu si au o motivatie corecta, indiferent de ce ar incerca alti sa faca pentru ca ei sa nu mai faca vointa divina, nu vor reusi, pentru ca si Dumnezeu le da puterea necesara de a face fata.Isaia40:29-31

Ştiu că o inima rea şi necredincioasă desparte pe un om de Dumnezeu, doar că întrebarea mea era pentru creştini pentru cei care îl cunosc pe Dumnezeu şi cred în El, adică dacă foamea sau celelalte încercări ne pot despărţi de Dumnezeu?
Pentru că am văzut mulţi oameni care atunci când nu sunt ascultaţi de Dumnezeu sau trec printr-o încercare deznădăjduiesc şi îşi pierd credinţa!

Depinde de credinta fiecaruia. Cred ca aici se potriveste cel mai bine pilda semanatorului.

"Şi le-a grăit lor multe, în pilde, zicând: Iată a ieşit semănătorul să semene.
Şi pe când semăna, unele seminţe au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat.
Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau pământ mult şi îndată au răsărit, că n-aveau pământ adânc;
Iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arşiţă şi, neavând rădăcină, s-au uscat.
Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut şi le-au înăbuşit.
Altele au căzut pe pământ bun şi au dat rod: una o sută, alta şaizeci, alta treizeci.
Cine are urechi de auzit să audă.
Şi ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis: De ce le vorbeşti lor în pilde?
Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, pe când acestora nu li s-a dat.
Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.
De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg.
Şi se împlineşte cu ei proorocia lui Isaia, care zice: "Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea".
Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei.
Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud.
Căci adevărat grăiesc vouă că mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce priviţi voi, şi n-au văzut, şi să audă cele ce auziţi voi, şi n-au auzit.
Voi, deci, ascultaţi pilda semănătorului:
De la oricine aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânţa semănată lângă drum.
Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul şi îndată îl primeşte cu bucurie,
Dar nu are rădăcină în sine, ci ţine până la o vreme şi, întâmplându-se strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se sminteşte.
Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar grija acestei lumi şi înşelăciunea avuţiei înăbuşă cuvântul şi îl face neroditor.
Iar sămânţa semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul şi-l înţelege, deci care aduce rod şi face: unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci. " (Matei cap.13)