Iti explic eu daca vrei. Oamenii in timpul zilei sunt inconstienti. Ei gandesc/simt/actioneaza fara sa fie atenti la ceea ce fac. Fac toate astea, exact ca in vis. Cea mai rapida metoda si care la mine a dat rezultate din prima noapte e urmatoarea: cand stai in pat, seara. (si daca poti ziua cat mai mult) sa devii constienta de tine insati. E greu de explicat tocmai din cauza faptul ca noi credem ca suntem constienti de noi insine si de ceea ce facem. Incearca sa te simti pe tine insati in pat. Sa ai mereu senzatia "sunt aici in pat". Nu trebuie sa repeti asta in minte. Trebuie doar "sa-ti dai seama de tine." Acest "sa-ti dai seama, nu e un gand sau o emotie. Pur si simplu iti dai seama. Vei vedea ca, "mintea te fura". Adica te pierzi in imaginatie/fantezie si uiti de tine. Asta se intampla mereu si ziua. Noi facem lucrurile fara sa ne dam seama ca le facem. Eh, daca faci cum am zis, sa constientizezi ceea ce e in jur si pe tine si daca devii destul de constienta in timpul zilei, vei ajunge in vis sa-ti judeci ca aici si sa-ti dai seama de cea mai mica situatie care "nu e la locul ei". Noi acum suntem asa de inconstienti, ca daca visam un animal cu 3 capete, nu ne ni se pare nimic ciudat. Ni se pare normal. Daca ajungi mai constienta, iti dai seama imediat ca animalul ala nu avea de unde sa apara asa si ca de fapt nu ai cum decat sa visezi. Sper ca ai inteles ceva
Daca adormi incercand sa te constientizezi, sa nu te mai fure "visul", atunci sunt foarte mari sanse sa iti amintesti de tine in vis. (Chiar daca pana la urma o sa adormi tot fara sa-ti dai seama)
Daca ajungi sa ai vise cat de cat lucide, o sa vezi ca o sa ai modul de a gandi, a simti si a actiona aproape la fel cu cel de aici. Vei avea unele vise in care nu-ti dai seama ca visezi, dar e totul la fel de clar ca aici. Apoi urmeaza sa te transpui intr-un vis de genul cand trebuie sa-ti dai viata pentru cineva, sau ajungi intr-o situatie extrema. Si poti observa ca intr-o anumita situatie, ai fi in stare sa omori pe cineva. Tu nici nu banuiesti ca esti in stare de asa ceva, dar o s-o faci. Si asa te poti cunoaste mai bine, intr-un mod in care nu e daunator fizic
...ok...cred ca ai dreptate deoarece visele sunt produse de subconstient si tot la nivelul lui apar si acele lucruri pe care fiecare le tine ascuns si nici macar el nu stie de ce este capabil.Intrebarea mea este:Suntem pregatiti mental sa stim de cate lucruri suntem in stare si de ce am putea descoperii despre noi?
Daca doresti, da. Eu nu ma judec pe mine prin prisma a ceea ce patesc, ci a ceea ce se intampla cu mine. Ca si cum as studia comportamentul altui om. Se numeste non-identificare. Daca reusesti sa nu fii absorbita de gandurile/emotiile si comportamentul tau, o sa poti sa te privesti fara sa te judeci. Fara emotii negative. S-a spus ca este important sa nu judeci pe altii, dar nu s-a spus sa nu te judeci nici pe tine. E o diferenta intre a te studia si a te judeca. A doua implica o negativitate fata de tine insuti.
Aici tind sa nu-ti dau dreptate. Omul, cat traieste, creaza "scuze" si amortizoare, ca sa poata dormi mai linistit. Asta e si motivul pentru care vedem defectele altora mai repede decat pe ale noastre. Oamenii au intotdeauna dreptate, indiferent ce fac. Pana si daca se impiedica de un prag sau sparg o cana, e "din cauza ca pragul era prea inalt" sau "cana era prea aproape de marginea mesei". De parca trebuia sa se mute cana singura de acolo.
Se poate ajunge la stadiul de a scapa de orice emotie negativa.
Nu. Din contra. Doar daca esti mai constienta poti face asa ceva. Si cu cat esti mai constienta, cu atat devii mai "normala". Ar trebui sa te sperie faptul ca nu ai niciun control asupra visului si ca ti se poate intampla orice in el, decat ca ai vreun control acolo si ca te poti observa. Apoi, daca ai acolo starea aceasta de constiinta, aici o sa ai o stare superioara. Dar am mai patit sa nu mai stiu ceva, daca am visat sau s-a intamplat cu adevarat, dar nu o iei razna. Te asigur.
Nu-ti recomand sa incerci prea mult pentru ca iti poti da peste cap sistemul nervos, somnul e dat sa te odihnesti nu sa-ti muncesti creierul.
Diferenta intre a avea vise si-a visa nu apartine categoriei "Religie" Briana, asa c-am sa-ncerc a-ti totusi aici, dar ca "pedeapsa"-ti voi raspunde cu alte doua intrebari "ajutatoare":
Care-i diferenta intre EU si Ego si ce stie Ego-ul tau despre adevaratul tau EU?
Alexsiatat.
Scuza.ma dar e cam personala intrebarea nu crezi? Nu cred ca foloseste nimanui sa cunoasca Egoul meu sau personalitatea mea!
Iubitel, n-ai inteles nimic, dar haide sa-ti explic iar: Intrebarea mea nu are nimic in comun cu "intimitatea" ta, cu"CINEVA" anume care-ar vrea-vezi Doamne- sa-ti cunoasca "personalitatea"(zambet)
Mai pe scurt: si Eu-ul si Ego-ul fac parte din tine.(Doar din tine)Tu trebuie doar sa deosebesti cele doua "entitati"(nimeni altcineva nu o poate face in numele tau) si sa "
gasesti" adevarata ta esenta: EU-ul! Nu te mai identifica cu EGO-ul si-asa vei constata cele mai mari "progrese" spirituale (poti vedea asta si ca raspuns la intrebari de-ale tale mai vechi, ce descriau candva "public" despre anumite "puteri" de-ale tale; bioenergie; vise; ajutor pentru alte persoane; etc.)
Alexsiatat.
Ok da bine recunosc am un Ego mare. Nu ai inteles bine tot ce am sunt bioenergia si visele si probabil ti.ai dat seama ca sunt cu un picior in groapa si unul in afara. E o perioada grea pentru mine sincer dar cred ca pina la urma se vor limpezii lucrurile si voi sti ce trebuie facut. Multumesc!
Nu este "rau" si nu-i nici "bine" in a avea un "Ego" mare Lizuca,( haide mai bine sa-i spunem "pregnant" sau "predominant"). El, Ego-ul ajuta si acorda spijin Eu-lui, in a se putea manifesta aici, in acest plan fizic. "Supravietuieste" prin identificarea noastra (gresita) cu El si incearca astfel, mereu si mereu a "umbrii" perceptia noastra de-a ne constientiza adevarata "esenta": EU-ul, ca mica "Scanteie", desprinsa undeva-candva din "Marea Flacara"... din "Marele Foc Divin".
Toate gandurile mele bune!: Alexsiatat.
Shriti întreabă: