Orele de religie is o mizerie si o indobitocire a copilului.Care este scopul acestei discipline in programa scolara? Ce informatii de cultura generala ofera? Ca Adam si Eva au mancat mere, ca Iisus a inviat din mortii sau explica mecanismul din spatele basmului? Va dau niste exemple de la ora de relegie.Profesoara:Vasile a trecut pe rosu si a fost calcat de masina, Dumnezeu la pedepsit, spuse-le unei profesoare de relegie.Asa educi copilul.Nu stiu ce treaba are ca ala de la volan ii beat cu divinitate.Aşa era prezentat Dumnezeu: ca pe cineva care îţi face rău dacă greşeşti. Orele de religie is o mizerie.Nu am icoane in casa, insa o sa-mi cumpar una sa ma priveasca in timp ce fac sex cu prietena.
Nu țin lucruri păgâne în casă! Deasemenea nu am nici un comportament special față de un chip omenesc pus într-o sticlă și împodobit cu aur!
Dumnezeu ne cere să ne ferim de aceste lucruri!
Concluzia: Orele de religie se bazează pe tradiții, nu pe Biblie!
Iar tradiția spune ceva, Biblia altceva.
Nu mi se pare corect slujirea si/sau raspectarea unui obiect facut de om, care in plus pe acel obiect este desenat o imagine ne-reala sau falsa a unei persoane considerate importante intr-o religie.
Da.gresesti.icoana e un lucru.trebue sa cinstim sfintele icoane, dar sa nu ne inchinamlor, sa ne rugam lor, sau sa le veneram.ele sant imagini pentru cei ce nu aud.asa cum sant casetele cd-urile, sticurile pentru cei care nu vad.toate sant bune si utile.nu toate sant ziditoare de suflet.dar acestea cu subiecte religoase sant.cred ca ai inteles gresit.
Ce-i mai păcat, să te masturbezi sau să faci sex în faţa ei?
Ca baiat, sa te masturbezi pentru ca irosesti sperma degeaba, cand de fapt trebuie sa populezi planeta cu multi ingerasi.
De ce să te mire, doar e prin definiţie protestatar de meserie, "neo-protestatar"!
Cinstirea icoanelor nu prezintă nici o problemă atât timp cât, lemnului icoanei nu-i dai "personalitate", în afara legăturii de a-L "reprezenta" pe Hristos, spre exemplu, de a aminti Persoana Sa!
Hristos este singura Persoană a Sfântei Treimi (Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh) care poate fi reprezentată în sens propriu, pentru că El Însuşi S-a făcut văzut prin Întrupare.
Aşa cum în fiecare cult creştin există "imagini" ale lui Hristos, iar aceste "imagini" sunt însoţite cel puţin de un "gând" de respect, la fel, în Biserică, icoanele sunt însoţite de un "gând" de cinstire, respect, şi legătură cu persoana reală!
Cinstirea este adresată lui Dumnezeu, Fiului lui Dumnezeu, reprezentat în icoană. Relaţia PERSONALĂ cu Dumnezeu, nu este în nici un moment scăpată din vedere! Nu există nici o tendinţă a transformării sale în idol, asta pentru cei care au învăţat să citească... definiţia din dicţionar!
Omul în nici un caz nu se roagă la icoană (ca obiect) ci se adresează persoanei reprezentate acolo. Nu materia este vizată, nici talentul pictorului, ci persoana cu existenţă reală. Respectul este adresat persoanei care există în realitate!
Icoanele nu abat atenţia omului de la Dumnezeu, finalitatea lor fiind chiar Dumnezeu. Icoanele reprezintă un „context" care îl apropie pe om de Dumnezeu, reprezintă o „aducere aminte" de sacru. Ele au chiar scopul de a-l sensibiliza pe om în privinţa prezenţei sacrului în viaţa lui.
Acesta este scopul pentru care primele(!) comunităţi creştine au folosit icoanele pentru sensibilizarea apropierii de Dumnezeu!
Eu nu folosesc icoaneşi nu mă închin la ele; nu merg la biserică etc. Ştiţi ce sunt eu? Deşteaptă!
anonim_4396 întreabă: