*...daca nu esti un ratat, un sclav, preferabil idiot si nu traiesti intr-o pestera...
"Cel care nu vrea să gândească e bigot, cel care nu poate să gândească e prost, cel care nu îndrăzneşte să gândească e sclav." - William Drummond
"Most men would kill the truth if truth would kill their religion." - Lemuel K. Washburn.
Biblic vb crestini nici nu au ce cauta in rai sa fim seriosi incalca poruncile, nu respecta predicile lui isus, cred din interes, am mai auzit uni crestini cica trebuie sa crezi si gata intri in rai total gresit
O veste bună (şi de ce n-ar fi aşa) este aceea noi suntem arhitecţii propriului nostru destin, ai propriei noastre fericiri!
Dacă Dumnezeu este văzut ca "Sursă" a existenţei noastre, "Dăruitorul" vieţii, iar viaţa noastră ca "dar" ar fi văzută doar ca o temporară "lumânare" aprinsă, există tentaţia pentru unii să-şi folosească libertatea pentru a fi total "independenţi", pentru a se separa de Creator, de un "Părinte ceresc".
Când "lumânarea" e aprinsă, când "viaţa" îţi inspiră că tu eşti "buricul pământului", există riscul de a te simţi "dator" să sfidezi pe "Dăruitor" şi să "verifici" până la ce "îndepărtare" de "Sursă" (de Dumnezeu) se ţine aprinsă lumânarea, pierzând din vedere că aceasta are un "fitil" limitat!
"O veste bună (şi de ce n-ar fi aşa) este aceea noi suntem arhitecţii propriului nostru destin, ai propriei noastre fericiri! "
Gresit, dumnezeu are planul sau divin, suntem obligati sa-l respectam.
Nu vorbim de acelaşi "Dumnezeu" înseamnă...
Şi mai înseamnă ceva! Că atunci când totişi ăţi vei da seaman că Dumnezue este iubire, argumentele pe care vei dori să le culegi, vor fi cele ale existenţei, şi nu invers
Dumnezeu respectă libertatea responsabilă şi decizională a omului până la Răstignirea pe Cruce, şi chiar dincolo de ea...
Atunci cum functioneaza planul divin de care tot vorbiti, ia zi-mi...
Când "lumânarea" e aprinsă, când "viaţa" îţi inspiră că tu eşti "buricul pământului", există riscul de a te simţi "dator" să sfidezi pe "Dăruitor" şi să "verifici" până la ce "îndepărtare" de "Sursă" (de Dumnezeu) se ţine aprinsă lumânarea, pierzând din vedere că aceasta are un "fitil" limitat!
Finalul vieţii (momentul în care s-a stins lumânarea, aproape sau departe de "Sursă") este şi finalul perioadei în care iei decizii şi te hotărăşti ce alegi (liber şi fără constrângeri). Fără să-şi dea seama, omul a făcut singur "judecata".
Dacă Dumnezeu nu este acceptat a fi prea "impunător" şi "justiţiar", nu este acceptat ca El să penalizeze folosirea greşită a libertăţii de către om, de ce ar pretinde cineva că El ar trebui obligat să "aducă înapoi" în zona de siguranţă şi de fericire (apropierea de "Sursă") pe cel care singur a optat, arogant şi sigur pe el, pentru "debranşare", pentru îndepărtare, şi pentru ignoranţă faţă de El?
Este însăşi respectarea libertăţii omului! (care vrea să fie foarte "ferm" în greşelile sale, aşa probabil cum au vrut şi vor şi "îngerii căzuţi", deşi Dumnezeu i-ar primi înapoi dacă aceia ar conştientiza cu sinceritate gravitatea faptelor care îi îndepărtează moral);
Pentru orientarea şi "Iluminarea" acestei libertăţi umane (pe care Divinul Şi-a impus să o respecte), Dumnezeu Fiul a mers până la maxima umilinţa şi Jertfa pe Cruce…
Libertatea trebuie asumată până la capăt, în încântătoarea cunoştinţă de cauză a veşniciei noastre...